Vantu i-a ordonat Mariei Vlas: -Scoate banii din FNA si plateste rascumpararile FNI-ului-

Anchetator: – Asa, haideti sa facem o paranteza…

Ioana Maria Vlas: – Da, asa.

A: – Vorbiti de norme si de legi.

I.M.V: – Da.

A: – Adica, mai explicit, ce faceati?

I.M.V: – Va spun. Deci, organismele noastre, ale pietelor de capital, sunt in marea lor majoritate organisme cu autoreglementare. Prin aceasta – hai sa zicem – calitate noi puteam sa lucram la perfectionarea legilor si regulamentelor in vigoare si sa facem propuneri pentru legi noi.

A: – Deci faceati proiecte de acte normative.

I.M.V: – Da, exact! Deci asa cum va spuneam…

A: – Va inspirati din legislatia occidentala sau cum?

I.M.V: – Da, am lucrat la aceste acte normative si reglementari cu institutii internationale de renume, USAID. Ei au fost consultantii Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv, al carui presedinte am fost eu, da?

A: – Spuneti-mi, pentru CNVM ati facut norme?

I.M.V: – Bineinteles ca nu, n-aveam aceasta calitate.

A: – Proiecte de norme.

I.M.V: – Da, in ceea ce priveste fondurile. Unele au fost luate in consideratie de catre CNVM si au amendat reglementarile initiale, altele nu.

A: – Acele norme va favorizau?

I.M.V: – Nu.

A: – Cine superviza aceste norme de la dvs?

I.M.V: – Nu, nu va inteleg. Reglementarile pietei de capital erau obligatorii.

A: – Haideti sa fim mai expliciti: eu fac un proiect de lege si ma adresez sefului: -Uitati-va, e bine ca sa-l trimitem la CNVM sau nu e bine?-

I.M.V: – Nu asa se facea. Va spun cum se facea: toti colegii din piata se intalneau si discutau anumite propuneri de imbunatatire, de operationalizare a activitatii noastre. In toata perioada cand s-au facut aceste propuneri si aceste lucrari au asistat si au contribuit USAID-ul sau British Council-ul. Ei reprezentau statul american, care venea in ajutorul pietelor romanesti de capital prin participarea acestor specialisti la elaborarea legilor si normelor. Au fost zeci care s-au perindat prin Romania. Eu am inteles ce spuneti dvs. Niciodata ceea ce eu am lucrat in aceste organisme nu a fost facute sa ajute porcariile lui Vintu. Dimpotriva. Era singurul loc unde puteam sa fac ceea ce socoteam ca este corect sa fac.

A: – Nu, eu n-am vrut sa va sugerez acest lucru.

I.M.V: – N-are nici o importanta, eu v-am spus ceea ce am crezut. Deci, in treaba asta, pe Vintu oricum nu-l interesa acest lucru.

Vlas despre cum a ajuns presedinta UNOPC: -Daca ma gandesc acum inapoi, presupun ca influenta a fost foarte mare din partea lui Sorin Ovidiu Vintu-.

A: – V-ati retras de la GELSOR. In ce relatii ati ramas? Ce ati facut?

I.M.V: – Cand am spus ca vreau sa plec, Vintu a zis: -Sefa, nici o problema, dar o sa te intorci, sefa, iti garantez!-. Vreau sa spun ca tot ce-am intreprins dupa aceea, ce am incercat sa intreprind, a fost un fiasco. Am vrut sa deschid cu niste cunostinte de ale mele din Cluj, baieti foarte buni si care aveau foarte multi bani, pentru ca aveau o companie in Cluj, am vrut sa facem un fond de investitii cum scrie la carte, dar n-am mai putut face ca n-am gasit retea. Exista o lume in care sunt unii puternici si altii slabi si eu, de cei puternici am avut parte, dar singura n-am avut nici un fel de sansa. Nu am reusit. Ce-am reusit sa fac in perioada asta cand n-am fost la Sorin Vintu? Nu mai puteam sa fac nici business personal, in schimb, am facut munca de cercetare si de proiectare, am lucrat cu toate organismele cu care am putut sa lucrez, mai ales cu USAID-ul, ca sa facem o legislatie buna si fiabila pentru fonduri in Romania. A urmat un moment in care eu am avut o perioada dificila in viata. Sotul meu a murit. Mama este batrana si bolnava. Aveam o solutie: sau sa ma intorc la Cluj si sa reiau meseria de profesor sau sa incerc sa merg mai departe pe ceea ce stiam sa fac. Si atunci, in acel moment cand a murit sotul meu, Vintu s-a purtat ca un -inger-: -Sefa, ai nevoie de bani?-; -Spune-mi, ce sa-ti fac?-. Mi-a dat bani cu adevarat, efectiv, banii erau dati de el personal mie, in calitate -de om, de prieten-. Asa n-am avut de ales. Si m-a impresionat gestul. Iar dupa aceea m-a chemat si mi-a spus: -Sefa, te-ai gandit bine? Uite, traiesti greu, te rog sa ma crezi ca vreau sa te ajut, te rog vino inapoi la SOV INVEST, iti promit ca te voi ajuta sa faci treaba buna-. Si am facut acest lucru.

A: – Voiam sa va intreb, ati fost presedinta la UNOPC.

I.M.V: – Pana in momentul in care am plecat din tara.

A: – Asa. Cum ati ajuns presedinte?

I.M.V: – M-au ales colegii mei.

A: – Cine v-a sustinut sa fiti presedinte?

I.M.V: – Daca ma gandesc acum inapoi, presupun ca influenta a fost foarte mare din partea lui Sorin Ovidiu Vintu.

A: – De ce?

I.M.V: – Pentru ca avea niste planuri cu mine. Si pentru ca stia ca nu-i voi face niciodata, fiind o persoana foarte loiala, nu-i voi face eu rau lui.

A: – Ce faceati dvs., concret, ca presedinte al UNOPC-ului?

I.M.V: – Deci lucram impreuna cu USAID-ul la aceste reglementari si la aceste legi.

A: – Deci orice responsabil care lucra in domeniu ar fi fost interesat sa aiba o relatie buna cu dvs.?

I.M.V: – Nu in mod special. Piata fondurilor era atat de mica, incat, eu ca persoana, nu-l puteam ajuta cu nimic, nici sa-i fac vreo favoare. Aveam voie sa mergem la administratorii de fonduri si sa facem un fel de control, mai mult schimburi de experienta, deci noi nu aveam nici un fel de calitate executiva in UNOPC. Era o asociatie promovata si realizata sub egida americanilor de la USAID.

-Eu stiam in mare care era modul de gestionare al FNI-ului. Era, va rog sa ma credeti, inutil sa intreb. Chiar daca m-as fi dus sa cer SOV INVEST-ului din GELSOR sa-mi spuna datele acestea, as fi fost trimisa pe usa afara…-.

A: – Cand ati ajuns presedinte la SOV INVEST si in ce conditii?

I.M.V: – In primavara lui *98 am avut o discutie cu Vintu…

A: – Unde?

I.M.V: – La el in birou…

A: – V-a chemat, v-ati dus dvs.?

I.M.V: – Nu, m-a chemat.

A: – V-a chemat de la Cluj?

I.M.V: – Eram in Bucuresti, m-a chemat si mi-a spus: -Uite sefa, Marian este bolnav si are multe probleme-, ceea ce stiam si eu. -Deocamdata, o sa fii vicepresedintele SOV INVEST-ului pentru o perioada si pentru ca eu n-am aici loc, sa lucrezi in GELSOR, te duci sa lucrezi in niste birouri pe care ti le fac la <COLIERUL>-. Si mi le-a facut. Am stat in acele birouri cu sase oameni cu care am facut, efectiv, proiectare de instrumente de investitie. Atunci am proiectat FNA-ul, am facut inca o seama de instrumente de investitii specifice pentru asigurari si pentru fonduri private de pensii. GELSOR-ul si cu SOV INVEST-ul functionau la un loc. In aceasta perioada nu am avut nici un rol executiv in cadrul SOV INVEST.

A: – Cat ati fost vicepresedinte?

I.M.V: – Pana am fost numita presedinte in luna august 1998. In perioada august 1998 si pana cand ne-am mutat cu tot SOV INVEST-ul in CENTROCOOP nu am avut nici un rol in conducerea SOV INVEST. Eu imi faceam treaba mea la un studiu de instrumente financiare, iar SOV INVEST-ul functiona cum a functionat de cand l-a facut -tatal- lui, cu directorii lui, cu contabilitatile lui si cu Vintu, stapanul lui.

A: – Cand ati preluat aceasta functie s-a facut un act de predare-primire?

I.M.V: – Sigur. Da. De la Marian Petrescu catre mine.

A: – Si ce cuprindea acest act?

I.M.V: – Ca totul este minunat.

A: – Deci era ca un bilant?

I.M.V: – Sa-i zicem un bilant aproximativ.

A: – Deci aveati la momentul respectiv o viziune asupra situatiei fondului.

I.M.V: – Da, aveam o anumita viziune asupra situatiei fondului, aceeasi viziune pe care o avea oricine care citea comunicatul saptamanal al FNI-ului, si anume ca FNI-ul este -un fond foarte bun si foarte, foarte profitabil-. In realitate, stiam ca -umfla- valoarea actiunilor necotate din portofoliu si mai stiam ca valoarea saptamanala a FNI-ului nu era una reala.

A: – Efectiv, cand ati preluat, ce documente ati preluat?

I.M.V: – Numai acea hartie prin care se facea predarea, prin care Marian Petrescu imi comunica datele generale ale fondului, hartie pe care am semnat-o langa Marian Petrescu, precum si decizia de numire.

A: – Si n-ati avut curiozitatea sa vedeti daca acele hartii reprezentau realitatea? In cat timp ati luat la cunostinta daca acele date erau reale sau nu?

I.M.V: – Eu stiam in mare care era modul de gestionare al FNI-ului. Era, va rog sa ma credeti, inutil sa intreb. Chiar daca m-as fi dus sa cer SOV INVEST-ului din GELSOR sa-mi spuna datele acestea, as fi fost trimisa pe usa afara si chiar daca Vintu m-ar fi certat un pic pe mine, tot acolo, ca presedinte, m-ar fi tinut si ar fi spus: -Aici stai sefa, ca aici este locul tau-. Va repet, nu aveam alta solutie. Stiam cu cine stau de vorba, ca d-aia am plecat in *95, stiam ca are o putere, o vede si acum toata lumea si spuneam in felul urmator, cum au spus toti cei aproape patru mii de oameni care au lucrat in GELSOR: -Vintu este si va fi intotdeauna un castigator, iar noi mergem cu castigatorii!-. Este o vina a mea ca am acceptat sa ma duc sa lucrez cu Vintu. Nu este nici o scuza pentru faptul ca m-am dus sa lucrez pentru el. Dar va rog sa ma credeti ca daca Vintu a vrut ceva sau pe cineva, atunci a avut si ce a vrut si pe cine a vrut. Si nu sunt eu singura persoana care am cedat la acest lucru. Ca a facut-o prin santaj, prin amenintare directa sau prin cumparare nu conteaza, dar a reusit. Daca nu eram eu acolo, si se putea sa nu fiu, cumpara pe altcineva sau obliga prin santaj pe altcineva sa accepte postul de presedinte. Puteam sa fac un lucru foarte laudabil la vremea aceea, sa spun: -Nu pot, nu vin inapoi, chiar daca mor de foame.- Dar nu eram genul, mi-era prea frica de el.

-M-a santajat psihic, mi-a spus: <Sefa, vrei sa mori?>-.

A: – Ati categorisit persoanele in santajate si cumparate.

I.M.V: – Nu.

A: – Mai exista o categorie de mijloc?

I.M.V: – Pe mine, de exemplu, pe mine nu m-a cumparat.

A: – Si nici nu v-a santajat.

I.M.V: – Da, m-a santajat psihic, mi-a spus: -Sefa, vrei sa mori?-. Ma rog, de foame, mai mult sau mai putin, o bucata de paine mai puteam cumpara eu, dar -muream- in meseria mea. Singurul lucru care imi ramasese, imi displac cuvintele mari si bombastice, era meseria mea si in alta parte nu puteam sa mi-o fac decat cu acest individ. Am trait cu speranta, si eu, si Marian Petrescu, si Nicolaescu. Singura noastra dorinta a fost sa facem FNI-ul un fond curat. Am alergat pe toate meridianele lumii sa facem rost de -bani adevarati- pentru FNI. Daca eu as fi avut cele 300 de miliarde ale CEC-ului si nu mai -sufla- Vintu in treburile FNI-ului, in cativa ani de zile -curatam- FNI-ul. Ce insemna asta? Incepeam sa nu mai dau valori atat de uriase. Aveam destui bani ca sa fac fata unor rascumparari imediate. Diminuam valorile, curatam porcariile astea de aranjamente ale lui Vintu cu valorile necotate si aduceam fondul la o dimensiune mai mica, dar curat, fiabil.

A: – Ati constientizat tot timpul ca acest fond lucreaza pe baze ireale?

I.M.V: – Da, da, da. Am constientizat. Va rog sa ma credeti, era cosmarul meu, am incercat sa fac ceva. Nu-mi puteam permite sa distrug un fond atat de mare cum era FNI-ul pe o piata care se nascuse deja convulsionata.

A: – Cine a conceput sau cine a avut ideea conceperii FNA-ului?

I.M.V: – Eu. Si a fost un fond curat, cum scrie la carte pana cand a fost prima incurcatura. Cand s-a pus lumea pe rascumparare, Vintu a ordonat: -Scoate banii din FNA si plateste rascumpararile FNI-ului-. In primele luni de functionare, cand functiona normal, in fiecare dimineata impreuna cu Dobre Cristian, care se ocupa de investitiile in piata monetara, ne bucuram de fiecare castig realizat.

A: – Ce banca de depozitare aveati pentru FNA?

I.M.V: – BCIT-ul, care era corecta. La FNA nu mai erau probleme.

A: – Cat acumulase?

I.M.V: – Cam 40 de miliarde. Era un produs de acumulare foarte bun.

A: – Era un fond inchis sau deschis?

I.M.V: – Era un fond deschis. Produsul mi s-a parut atat de bun incat mi-am cumparat si eu unitati in FNA ca sa vad…

A: – Cat creste.

I.M.V: – Nu cat creste, pentru ca noi faceam toate evaluarile, fiind investiti banii in piata monetara, banca depozitara imi comunica unde sunt banii, cat sunt dobanzile si calcula si autoriza imediat valoarea. Aici, la FNA era simplu ca buna ziua, nu erau probleme. Pana cand FNI-ul a avut una din -crizele sale de rascumparari-, situatie in care Vintu a spus: -Nu mai am bani sa pun de la mine, pune bani din FNA. Nu-ti mai dau sefa bani cum ti-am mai dat sa dai rascumpararile. Scoate din FNA.-

-Dadeam telefon la GELSOR, in general lui Popa Nicolae, cand Vintu era <prea ocupat> si spuneam: <Azi trebuie sa trimit la CNVM raportarile. Va rog sa-mi dati datele despre cum ati facut calculul activului net si cresterile saptamanale>-. (…) -Le facea GELSOR, cine stia mai bine <cheia> acolo, cine trebuia sa justifice ceea ce cerea Vintu-.

A: – Cand ati preluat conducerea SOV INVEST-ului, tot Banca Agricola era banca depozitara?

I.M.V: – In principiu, da.

A: – Nu in principiu, in realitate.

I.M.V: – In realitate n-a fost.

A: – Niciodata?

I.M.V: – Niciodata!

A: – Unde-i tineati?

I.M.V: -Era numai un cont colector la BCR. Nu-i totuna banca depozitara cu banca colectoare. GELSOR cumpara si vindea actiuni dupa cum voia, iar pe banii lichizi ramasi incercam sa obtinem randamente mai bune, noi SOV INVEST-ul, pe banii pe care ni-i lasa Vintu, cand ni-i lasa. Calculul activului net si calculul valorii titlului se facea dimineata la opt. Suna telefonul si Vintu spunea: -Sefa, azi este doi douazeci si cinci-. Dar daca o puneti pe Sima Mihaela de la firma in fata mea, nu cred ca va putea spune ca nu era asa. Imi amintesc ca plangea saraca fata si tremura. Asa se facea calculul valorii.

A: – In ce baza faceati raportarile la CNVM care plecau cu semnatura dvs.? In ce baza si cine facea actele?

I.M.V: – Vreau sa va spun ca se proceda astfel: dadeam telefon la GELSOR, in general lui Popa Nicolae, cand Vintu era -prea ocupat- si spuneam: -Astazi trebuie sa trimit la CNVM raportarile. Va rog sa-mi dati datele despre cum ati facut calculul activului net si cresterile saptamanale-. Raportarile le trimitea Camelia Ducu, Mihaelei Sima.

A: – De fapt cine le facea?

I.M.V: – Pai le facea GELSOR, cine stia mai bine -cheia- acolo, cine trebuia sa justifice ceea ce cerea Vintu.

A: – Dupa ce ati preluat functia de presedinta ati efectuat ceva modificari in structurile de conducere si operationale ale SOV INVEST?

I.M.V: – In SOV INVEST am angajat oameni tineri care sa lucreze la departamentul de cercetare si proiectare. L-am angajat si pe Cristian Dobre in Departamentul de Trezorerie, pentru ca a lucrat in BCR in acelasi departament.

A: – Deci era omul dumneavoastra…

I.M.V: – Toti erau, daca vreti, -oamenii mei-. Pe Dobre nu l-am cunoscut inainte de a-l angaja. A fost o angajare intamplatoare. Nu e nici frate cu mama, nu-i cunosc nici familia, stiu numai atat: ca era foarte bun in astfel de operatiuni, in trezoreria BCR-ului. Deci nu era omul meu. Nici nu mi-a acoperit vreodata lucruri ilegale facute de mine personal, nici nu i-am cerut sa faca vreodata cineva ilegal.

A: – In aceasta perioada, sistemul informatic de cine era administrat?

I.M.V: – Tot de GELSOR. Si acum constat ca Oprea Catalin, care era angajatul GELSOR-ului, de cand il stiu eu, de cand am fost presedinte al GELSOR-ului a lucrat pentru SOV INVEST pe baza unei conventii civile. Dar in realitate a existat intre SOV INVEST si compania de informatica a GELSOR-ului un contract de executare de programe si de administrare de baze de date. Dar ce sa fac daca nu mai exista acum acest contract?

A: – Acest sistem informatic a suferit ceva modificari?

I.M.V: – N-a suferit.

A: – Modernizari, modificari, adaptari?

I.M.V: – In mod normal se face adaptarea sistemelor pentru a le face din ce in ce mai bune.

A: – Dar programele cine le-a facut, cine le-a proiectat?

I.M.V: -Aceeasi firma de informatica a GELSOR-ului care le-a proiectat si le intretinea in mod curent. Nu aveam deloc oameni de specialitate pentru aceste operatiuni, firma GELSOR asigura service-ul.

A: – Cat va costa?

I.M.V: – Nu mai stiu cu cat a fost remunerat acest contract, dar erau cateva miliarde bune.

-Promotion-ul FNI-ului s-a facut in biroul lui Vintu; au fost scrisori pe care le trimitea la investitori si pe care le citeam eu ca presedinta dupa ce ajungeau la angajatii mei, care erau si ei membri ai FNI. Imi aduceau scrisoarea cu semnatura mea, iar eu ma miram cine facuse si cine trimisese scrisoarea. Nu era semnatura mea, era o stampila cu semnatura mea-.

A: – Vreau sa va referiti la politica promotionala din aceasta perioada, pentru ca ea a devenit foarte agresiva. Cine a initiat-o, cine a coordonat-o?

I.M.V: – Promotion-ul FNI-ului s-a facut in biroul lui Vintu; au fost scrisori pe care le trimitea la investitori si pe care le citeam eu ca presedinta dupa ce ajungeau la angajatii mei care erau si ei membri ai FNI. Imi aduceau scrisoarea cu semnatura mea, iar eu ma miram cine facuse si cine trimisese scrisoarea. Nu era semnatura mea, era o stampila cu semnatura mea.

A: – Dar cine a facut stampila?

I.M.V: – Pai cine s-o faca? Administratorul. Erau atat de multe hartii de semnat in SOV INVEST, incat era totalmente imposibil sa semnez totul cu mana mea.

A: – S-a facut cu acordul dvs.?

I.M.V: – Bineinteles ca s-a facut cu acordul meu. Nici nu se putea altfel, caci ne inecam in hartii.

A: – Dar cine administra aceasta stampila, ca doar nu era la indemana oricui?

I.M.V: – Nu, era in sertar la secretariat. Nu pot sa spun ca asta se numeste neglijenta in serviciu pentru secretara. Daca totul ar fi fost corect, nu s-ar fi intamplat niciodata nici o ilegalitate.

A: – Personal foloseati stampila sau semnati cu semnatura dvs?

I.M.V: – Cand trebuia sa semnez semnam cu semnatura mea.

A: – Referiti-va la promovare!

I.M.V: – Cand Vintu se intalnea cu directorul de la Tempo Advertsing, ii spunea: -Bogdan, am nevoie sa fie asa…, asa… Sa-mi aduci machete-. El hotara ce sa se faca si daca-i placea ce facea Bogdan, spunea -Da-.

A: – Acele sloganuri: -Dormiti si…-

I.M.V: – S-au facut exact cand nu eram in tara.

(va urma)