S-ar putea sustine ca totul s-a petrecut de fapt cu mii de ani-lumina in urma. Zidul sonic, pocnetul care statea sa-i faca capul tandari, o data spart, l-ar fi putut face a se pierde cu firea. In sens practic, trebuia totusi data o replica la -God save the Queen-, cantat pe Wembley, inainte de -Te slavim Romania-. Ceea ce nu era prea fair-play. Doar era o intalnire oficiala de fotbal, la 15 ianuarie 1969. Pana atunci, aceleasi dileme ca si azi: Drumul matasii este o scornire a masonilor? Crestinismul a fost adus intr-un pliculet de ceai? Oh, ne scuzati, e timpul lui -Five o*clock-, iar noi scriem despre un om care s-a interpus intre cuceririle Malabrului de catre britanici si razboiul din Malvine – Falkland. Vasile Gornea, portarul nationalei tricolore, care a realizat cea mai buna performanta din istoria de 47 de ani a soccerului romanesc. 1-1 cu Anglia, pe Wembley. Reeditata, in 1970, prin eliminarea olandezilor de la Feyenoord Rotterdam. Intre buturi, tot Gornea…
Aprilie 2003. La Sinaia, pe strada Vanturius nr. 10, fostul goalkeeper se uita la un televizor alb-negru. Nu prinde decat programele unu si doi. Candva, pe sticla aparea el. Vedea natia ce priza are la balon. -Prima de joc- ii sunt protezele de la picioare, un carucior cu rotile si, ceva mai de lux, un premergator. De la gamba, picioarele ii sunt amputate. La mana stanga nu mai are degete. La dreapta, doar unul. Mama sa, doamna Eugenia, il ajuta sa manance, sa se spele. -Pe unde am fost, niciodata n-am uitat sa-i cumpar un cadou, cat de mic. Acuma, saraca, imi poarta de grija. Cat o mai putea, ca are 83 de ani-, spune Gornea, privind usor intr-o parte, dupa vechile amintiri.
Un mic cadou a insemnat, in 1970, medicamentul care i-a salvat viata mamei, internata in spitalul de la Azuga. Diagnostic: infectie la fiere. Tratamentul inseamna -un medicament foarte scump, care nu se gasea in Romania-. -Fiul meu era in Mexic. A aflat despre ce-i vorba, mi-a cumparat Purinolul si m-am facut bine. Mi-a salvat viata-, ii raspunde, din amintiri, mama, Eugenia Gornea.
– Cum i-ati eliminat pe olandezi?
– Pai, nu cunosti regula? Gol inscris in deplasare, adica 1-1 la Rotterdam, si la Arad n-am primit gol. S-au chinuit saracii sa perforeze, cum spuneti dumneavoastra, poarta, dar mai eram si eu pe-acolo…
Mai sunt batiste la arad
La Arad, unde se confectioneaza cearsafuri, prosoape si (mai ales) batiste, Vasile Gornea a avut o casa, o familie. In orasul din Ardeal inca mai ies pe banda rulanta batiste. In iarna lui 2001, cand a alunecat venind de la serviciu, si-a pierdut cunostinta. A fost gasit inghetat. Interventia chirurgicala de la Bucuresti a insemnat -amputatie distala si de gamba bilateral, pentru degeraturi deget si antepicior-, dupa cum sta scris in certificatul medical. Avea 56 de ani cand s-a petrecut grozavia. Da, la Arad sunt batiste. Vestea i-a facut pe fostii coechipieri sa planga. Aidoma, politia din oras, care a intrebat cum se poate una ca asta. Uite ca s-a putut. Si de-atunci, si-a gasit alt adversar: singuratatea.
De la rogojina, pe covor persan
Directiva CE 89/622/CEE suna cam asa: Tutunul dauneaza grav sanatatii. Dar indiferenta sau uitarea nu s-or fi insinuat si ele prin vreo decizie? Nu la nivel national, fiindca in spatiul mioritic MTS e frate cu padurea, raul, ramul. N-are timp de un om care l-a enervat rau de tot pe Wright, -girafa- care n-a putut, pret de 90 de minute, sa inscrie golul victoriei in contul englezilor, nici un oras sa-i dea, acolo, simbolic, un titlu de Cetatean de onoare.
– Si cum spuneti ca a fost meciul cu olandezii?
– Stai sa-ti spun asa, cronologic. A fost Wembley-ul mai intai. Erau vreo 80.000 de spectatori. Cand am calcat pe gazon, parca era covor persan. Nu stiu care dintre vamesi chiar ne-a zis: Ce cautati voi aici? V-ati adus si rogojinile de-acasa?
– …Si v-ati enervat rau de tot!
– Nu m-am enervat, dar ma gandeam si eu ca in fata atator siri si lorzi, bine ar fi sa prind, din trei suturi expediate pe poarta, macar unul.
Ba bine c-a fost taman invers. Unul singur nu l-a putut para, iar in ce priveste enervarea, lucru interesant, in repriza a doua a facut ordine pe stadion. -Erau copii de mingi care ma tot sicanau, aruncand cu diverse obiecte in mine. Am luat mingea si am degajat-o spre tribune, in semn de protest. Dupa un moment de tacere, englezii au inceput sa aplaude. Arbitrul a intrerupt jocul, restabilind ordinea-.
Ei, s-o fi inteles Gornea cu Perfidul Albion in privinta restabilirii normalitatii, dar cum s-o faca prin Romania, cand avea nevoie de incadrarea, dupa tragicul accident, in gradul I de invaliditate? Ca-i trebuia pe la Ploiesti nu legitimatia de fotbalist, ci act dupa act, termen de prezentare in fata comisiei si alte sicane ce altfel sunt amendate pe gazon, cand nu protejezi portarul in careul mic. -Acuma, ca sa nu manii pe Dumnezeu, mi s-a acordat acest ajutor, in valoare de trei milioane de lei. Erau teancuri de dosare, nu aveau nici ei, cei de la Ploiesti, timp sa-mi urgenteze mie cazul. Cum s-ar spune, am intrat in prelungiri, dar n-am pierdut-. Dupa cum n-a pierdut nici in Anglia, ca de-acolo am pornit discutia.
Olandezii zburatori
Da, exista la Arad placuta pe care sta scris cum a facut ocolul Mapamondului dubla dintre UTA si Feyenoord, in urma careia olandezii au zburat din turul intai al Cupei Campionilor Europeni. Si numele lui Gornea, se subintelege. -Portar de real talent, cu excelenta priza la balon si interventii curajoase, a atras atentia marilor echipe, care l-au dorit ca ultim aparator de nadejde- (M. Ionescu).
Drept este ca a jucat mai intai la Steaua, care l-a cedat echipei aradene. Adevar in faptul ca l-a curtat dihai Petrolul. Nimic mai sigur decat faptul ca a primit oferta din strainatate, cat timp a fost cu echipa Romaniei in Mexic. La fel de bine insa se putea intampla ca UTA sa nu se prezinte deloc la Rotterdam. -Zburam cu un avion, nu mai stiu ce marca era, si a inceput sa paraie din toate incheieturile. Eram cu Domide si ne-am zis: <Astia ne-au imbarcat in masinaria asta expre, ca sa se prabuseasca, fiindca ei cred c-o sa ne facem iar de ras>-. Nu s-a prabusit nici masinaria, nici nu s-au facut de ras. Desi, antecedentele erau: 0-8 si 0-0 cu Legia Varsovia, in 1969.
Cearta cu Lucescu
-Si lustrele-n pahare curg-, zice poetul. Iar fostul portar al nationalei are in casa o lustra din care -curg- mingi de fotbal. Cu semnaturi purtand marca Dumitrache, Nunweiller, Lucescu…
Ultimul, in preajma Sarbatorilor, venit in tara, l-a sunat sa-i ureze toate cele bune. Nu in ultimul rand, spre a-i repeta: -Gica, tu ai fost cel mai bun portar al nationalei. Ti-o spun cu sinceritate, nu de complezenta-. Si sa mi te tii cearta la telefon: Gornea nu si nu, -mai exista un Raducanu, Dukadam sau Lung. Am fost si eu contemporan, ca sa zic asa, cu Rica-. Lucescu pe-a lui, lunga, precum o pasa in diagonala, iar in silenzio stampa s-a intrat din momentul in care Gornea i-a spus sa aiba grija dincolo de Stramtoare, la otomani, nu carecumva sa-i ia fata Fatih Terim in campionat. -Am fi nedrepti de n-am aminti de Hagi-, a intervenit doamna Eugenia. Din fondurile stranse la meciul de retragere, o parte au luat destinatia familiei Gornea. Gestul a contat enorm.
Ocolind mlastina
Fapt este ca omenirea n-a progresat decat daca punem la socoteala urmatoarea situatie: cand intalneste o mlastina, nu trece direct prin ea, riscand sa piara, ci face un mic ocol. Fotbalul tot la fel se joaca, chit ca nu mai exista mingea cu siret sau barele patrate. Reactivarea pozitiei de ofsaid in care s-ar gasi lumea sportului ar consta in faptul ca nu prea ii mai pasa nimanui de cel care a spus pe Wembley -Pe aici nu se trece!-. Daca intereseaza pe cineva, apai aflati ca se deplaseaza din ce in ce mai greu cu vechile proteze, fiind necesara inlocuirea acestora. Si costa destul de mult: aproximativ cat un sfert dintr-o prima luata de o formatie de provincie, in caz de victorie la Steaua acasa.
Rastignirea unei legende
Dupa ce s-a lasat de fotbal, inchipuiti-va, a si lucrat. O data agatate ghetele si manusile-n cui, a fost maistru la Uzina de Vagoane Arad. Ultimul loc de munca – parcul de langa Muzeul de Stiintele Naturii din Sinaia. -38 de ani in campul muncii am-. Inainte de a veni in Sinaia, cata vreme mai juca si nu prea pe la Resita, a lucrat -efectiv la turbinele care sunt acum la Portile de Fier-. Noi nu stim acum daca lumina care-i vine in casa, la lustra, este produsul valtorii Dunarii si al turbinelor ametitoare. Cert este ca si-a adus contributia la luminarea tarii. -Nu cersesc, nu vreau ajutorul nimanui. (…) A, este adevarat ca mi-ar placea sa vad si eu cum arata Sinaia, fiindca nu am mai iesit din casa de luni de zile. M-as mai misca, dar cu protezele astea nu pot, fiindca ma dor rau picioarele. Trebuie schimbate. Sunt cersetorul de la capatul podului, in jurul caruia se invartesc toate minunile lumii-.
Gornea a facut minuni cata vreme a reprezentat Romania. Alte minuni – o simpla plimbare prin parcul orasului, de exemplu – se invartesc in juru-i, precum amintitele turbini de la Portile de Fier.
S-a nascut in Sinaia, la 2 august 1944, si, cum scriam mai sus, a fost portar de real talent, care a atras atentia marilor echipe. Acum nu mai intereseaza pe nimeni… Sau, poate, suntem atat de creduli incat sa fim de acord cu ideea ca intr-un pliculet de ceai a sosit crestinismul.
Doar asa poate fi justificata rastignirea unei legende.
Constantin Florin Tanasescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
