Videanu, sut si gol

-Alegeri fara alegatori-, a scris presa. Si -situatie fara precedent-. Numai 350.000 din 1.800.000 de bucuresteni cu drept de vot s-au prezentat la alegerile locale partiale.

De aici, cele mai crunte previziuni asupra viitorului natiunii, guvernul ne duce de rapa, nu meritam democratia si asa mai departe.

Asa ne emotionam noi usor. Odata punem de-o revolutie scurta, ca republica de la Ploiesti.

Desigur, exista si firi mai analitice, care au cautat explicatii. Mai intai, in intervalul prea scurt, de la alegerile generale s-au scurs numai 4 luni, nu poti sa deranjezi alegatorul roman asa des, sa mearga tocmai pana la colt, la sectie si sa mai puna si-o stampila. In aceeasi ordine de idei, adversarii de moarte ai alegerilor anticipate au strigat sus si tare ca au avut dreptate, ce dovada mai buna vrem noi, ceilalti, nici sa nu ne mai gandim.

Specialistii spun ca au fost candidati nepotriviti. Videanu n-are un profil clar, bine conturat de om politic, desi a fost parlamentar, dar si-a dat demisia ca sa-si vada legal de afaceri, si a fost ministru, dar, de fapt, n-avea minister, se ocupa de negocierile cu FMI, care nu s-au incheiat. A trebuit dislocat din guvern si trimis repede la primarie, de unde fusese dislocat primarul pentru Presedintie – v-am spus noi ca Alianta D.A. n-are oameni, iau din spate si pun in fata.

Subliminal: tot inainte era mai bine.

Nici PSD-ul n-a venit cu un candidat mobilizator. A fost nevoit sa joace un joc pentru care nu era pregatit acum, cand inca isi linge ranile dupa alegerile trecute si se autodevoreaza. Iliescu si Nastase au dat mereu impresia ca se rusineaza cu acest candidat agramat, reprezentativ pentru Ferentari, nu pentru -Micul Paris-. Vanghelie a aparut mai degraba ca o solutie de criza, gaselnita organizatiei de Bucuresti. Dovada ca nici PSD-ul nu are oameni, dar asta nu se mai spune, doar e partid de masa, mostenitorul partidului unic, via partidul-stat. In acelasi stil politic, nimeni nu plateste infrangerea, seful PSD Bucuresti, Dan Ioan Popescu, crede ca demisia lui n-ar servi decat la decapitarea organizatiei, mai bine sa aiba rabdare pana se erodeaza Alianta de la sine. Iliescu ii tine spatele lui Dan Ioan Popescu, iar Nastase nu are curaj sa-i ceara capul.

In rest, o ceata in care nu se mai stie cine ce reprezinta: consilierul PSD Popescu-Piedone a intrat piezis din partea unui partid obscur. Radu Opaina, pus director la RADET pe vremea PSD, a jucat pentru PUR; Ralu Filip, promovat de PSD la CNA, a candidat independent, iar ceilalti nu au luat nici 1%.

Au venit apoi specialistii in publicitate: Videanu a parut plictisit, abia astepta sa se termine campania. Vanghelie a fost de-a dreptul fantezist, vorbea de Venetia. Piedone n-a putut sa-si valorifice porecla transformata in renume, nimeni n-a stiut cine-i Popescu asta de pe buletinul de vot.

In sfarsit, la finalul unei campanii terne, romanii au fost captati emotional in cu totul alta directie: rapirea ziaristilor in Irak si moartea Papei. Nopti in sir dezbaterile electorale au fost eclipsate de scanteietoare talk-show-uri in care vigilentii nostri analisti au pus puterea la zid. Uite unde ne-a dus proamericanismul, sa vedem pe unde scoatem camasa cand o sa ni se ceara sa ne retragem trupele din Irak.

Ei bine, nici aceasta nenorocire n-a venit, rapitorii nesolicitand deocamdata nimic, dar nimic-nimic. Numai sirianul care a sponsorizat deplasarea ziaristilor zice ca lui i s-ar fi cerut 4 milioane de dolari. Cand presa l-a scuturat putin, s-a vazut ca e cercetat pentru evaziune fiscala si, in acelasi timp, sponsor PSD, membru de partid cu vechime si acte in regula, putin a lipsit sa ajunga deputat. Pana una-alta, a fost retinut de procurori.

Cat despre moartea Papei, Ioan Cel Mare s-a stins din viata atat de consecvent cu sine, exemplar pana-n ultima clipa. Efectul la romani a fost invers, s-au emotionat pana intr-acolo incat au abandonat orice indatorire civica, asa cum ar fi acea de a se exprima prin vot.

Iata tot atatea explicatii, care de care mai fistichii, pentru a eluda o realitate simpla. Cu un efort minim, bucurestenii au facut exact ceea ce trebuiau sa faca in aceste alegeri: au inlocuit din primul tur de scrutin veriga lipsa din angrenajul de putere cu una care sa se potriveasca.

Alianta de guvernare condusa de PNL-PD are acum majoritatea sectoarelor, a consiliului general, cu primar cu tot, a Camerei si Senatului, ce-i drept, la limita, guvernul si presedintele Romaniei.

In cazul unor alegeri anticipate, declansate imediat dupa semnarea tratatului de aderare la UE, s-ar intampla probabil acelasi lucru: putina lume ar veni la vot, dar, la capatul tuturor lamentatiilor, Alianta si-ar consolida majoritatea in Parlament.

Fotbalul se joaca pe goluri, domnilor…

Rasvan Popescu