Vintu a implicat CEC in actionariatul SOV Invest cu aprobare -de sus-

-Contractul mi-a fost dat de catre Vintu Sorin si m-am dus cu acest contract la CEC (…) Convingerea mea este ca acest contract n-a fost semnat decat cu dispozitie -de sus-. Pentru ca presedintele Camenco Petrovici, de capul lui, oricum nu putea sa faca asa ceva. (…) Normele interne de banca de stat, sub directul control si sub directa indrumare a Ministerului de Finante si a Bancii Centrale, nu ii permiteau sa faca un asemenea contract-.

Anchetator: – Care era banca depozitara pentru FNI?

Ioana Maria Vlas: – Contractul cu banca depozitara a fost semnat cu Banca Agricola, pe 3 ani de zile. Dar Banca Agricola nu si-a facut datoria inca de la inceputul colaborarii, nu cu mine, ci cu altcineva din conducerea SOV INVEST.

A: – Stabilirea Bancii Agricole ca banca depozitara s-a realizat inainte ca dumneavoastra sa vindeti 20%?

I.M.V:- Cu mult inainte.

A: – Si credeti ca vanzarea care s-a realizat a fost ca o compensatie? Banca de depozitare beneficia de niste fonduri?

I.M.V: – Vreau sa va spun ca dupa cate am inteles din documentele pe care pe urma le-am consultat, presedintii sau presedintele de atunci al Bancii Agricole n-a fost acelasi cu cel cu care s-a realizat vanzarea actiunilor. Deci, din cate stiu eu, relatiile cu Banca Agricola erau mai vechi, dinainte de implicarea mea.

A: – Restul pana la 47 de procente ce ati facut cu ele?

I.MV: – Pai n-am facut nimic pana in momentul in care Vintu mi-a spus -Ti-am gasit si al doilea partener-. Iar acesta este alta banca de stat cu o credibilitatea imensa, care se numeste CEC.

A: – CEC?

I.M.V: – Si eu ii zic: -Daca ai facut treaba asta, esti cineva-. Pentru ca, mai mult decat Banca Agricola, CEC-ul este o institutie de imagine a pietei bancare romanesti, care stiam ca depinde 100% de Ministerul de Finante. Si cand mi s-a facut aceasta afirmatie ca totul este rezolvat, recunosc c-am ramas cu gura cascata.

A: – Acel contract de cine a fost intocmit?

I.M.V: – Acel contract a fost intocmit de avocatii lui Vintu.

A: – Cine v-a dat contractul efectiv in mana? Nu ati cunoscut avocatii care au intocmit aceste contracte?

I.M.V: – Contractul mi-a fost dat personal de catre Vintu Sorin Ovidiu. Va pot raspunde ca unul din avocatii cunoscuti ai lui Vantu a fost si Negura Gheorghe, dar nu stiu daca a fost in calitate de prieten, daca a fost in calitate de partener de afaceri sau in calitate de avocat. Ca si daca as fi intrebat tot nu mi-ar fi raspuns. Contractul mi-a fost dat de catre Vintu Sorin si m-am dus cu acest contract la CEC, iar singurii care au avut reticente au fost functionarii de nivel doi, sa zicem, cum a fost fosta vicepresedinta Mincu Mihaela Zora.

A: – De la CEC?

I.M.V: – Da. Si cum a fost saracul Cioscu Constantin, care era panicat de nu mai stia cum il cheama, cum era sefa Departamentului Juridic al bancii, care cand ma vedea parca vedea pe dracul: deci convingerea mea este ca acest contract n-a fost semnat decat cu dispozitie -de sus-. Pentru ca presedintele Camenco Petrovici, de capul lui, oricum nu putea sa faca asa ceva. N-avea voie. Normele interne de banca de stat, sub directul control si sub directa indrumare a Ministerului de Finante si a Bancii Centrale, nu ii permiteau sa faca un asemenea contract.

A: – Am inteles ca v-ati deplasat de mai multe ori la biroul dansului.

I.M.V: Da, da. Ma trimitea Vintu in fiecare dimineata, zicea: -Du-te si stai pe capul lui!-. Ma duceam in anticamera si-l asteptam. Deja femeile ma cunosteau, -Buna dimineata!-, -Ce mai faceti?-… Si domnul presedinte Camenco Petrovici venea, ma vedea, se gandea, ma privea cinci minute, zicea: -Da, facem, facem-.

A: – Stati un pic. Mergeati acolo si nu se rezolva. Ce faceati?

I.M.V: – Nimic. Veneam acasa si ii spuneam lui Vintu, la telefon, ca nu s-a rezolvat. Zicea: -Bine, sefa. Te duci si maine!-.

A: – Cam cat a durat aceasta situatie?

I.M.V: – Nu cred sa fi fost mai mult de vreo 10 zile, dar mie mi s-a parut o eternitate.

A: – Asa. Si cat v-a dat pe actiuni CEC-ul? V-a dat tot opt miliarde?

I.M.V: – Nu, sapte miliarde erau cu totul.

A: Cat la suta au luat?

I.M.V: – 20%.

A: – 20%?

I.M.V: – Da.

A: – Deci… 20% Banca Agricola, 20% CEC-ul, da? La ce banca ati deschis cont?

I.M.V: – La BCR.

A: – La BCR. Singura?

I.M.V: – Nu.

A: – Cu cine?

I.M.V: – Am deschis cont la BCR cu baiatul de la FNI, de la SOV INVEST, care se ocupa de toate tranzactiile pe piata de bani ale FONDULUI.

A: – Cum se numeste?

I.M.V: – Dobre Cristian. Cum sa va spun, era un fel de broker pentru partea de money market (de piata monetara).

A: – Asa. Al cui angajat era?

I.M.V: – El era angajatul SOV INVEST si acesta era meseria lui, sa faca tranzactii pe piata monetara cu banii, lichiditatile FNI. I-am spus sa faca acelasi tip de management de cash pe contul meu.

A: – Dumneavoastra ii plasati in alta parte?

I.M.V: – El trebuia sa faca acest lucru. Ca sa exploateze banii. Pur si simplu ca un exercitiu. Daca facea un lucru prost pe banii mei, nu era atat de grav, decat daca il facea cu banii FNI-ului, deci cam asta era ideea.

A: – Bun. Asta gandeati probabil atunci, dar acum?

I.M.V: – Nu. Acum pentru mine e un mare semn de intrebare. Eu am vazut intr-un ziar ca sunt acuzata de spalare de bani, respectiv acesti bani. Se porneste de la ideea ca eu am manipulat banii FNI pe conturile mele, conturi deschise de Dobre in diferite banci.

A: – La acest cont veneau lunar extrasele?

I.M.V: – In acest cont se virau de catre CEC ratele lunare stipulate in contract si nici nu prea m-a interesat unde exista extrasele. Nu m-a interesat nici cati bani am in cont.

A: – Acest Dobre va tinea evidenta?

I.M.V: – El tinea evidenta.

A: – Inclusiv contabilitatea contului?

I.M.V: – Vedeti dumneavoastra, daca verificati contul respectiv nu exista nici o semnatura a mea la retragere sau la depunere. El avea libertatea sa faca orice operatiune pe acest cont. Va repet inca o data: banii din acest cont nu i-am considerat, multa vreme, ca fiind ai mei. Cand am vazut ca au devenit intr-adevar ai mei, m-am inspaimantat. De ce? Pentru ca acestia sunt cei 30 de arginti ai lui Iuda cu care Vintu m-a platit pentru prima oara. Nu l-a durut de acesti bani, pentru ca nu erau banii lui, ci erau banii CEC-ului.

A: – Cati bani s-au strans pana la urma-urmei?

I.M.V: – Presupun ca in jur de doua sute de mii de dolari.

A: – Doua sute de mii de dolari?

I.M.V: – Nu stiu, il putem chema pe Cristian Dobre si va spune el cati bani au fost.

A: – Ce s-a intamplat cu acesti bani?

I.M.V: – O parte dintre ei i-am mutat incetul cu incetul in contul deschis pe numele meu in Israel, alta parte au ramas in cont. Mai zece mii acuma, mai cecuri de calatorie si s-au adunat in Israel in jur de 80.000 de dolari si acolo sunt si in prezent.

A: – Cat?

I.M.V: – Cam in jur de saptezeci si ceva de mii de dolari au fost. Nu stiu ce s-a mai intamplat intre timp, pentru ca mie mi-au furat cardul si este de presupus ca cineva a scos ceva bani, dar nu foarte mult, s-au scos pe cardul acela al meu. Nu se poate scoate prea mult. O mie, in jur de o mie cinci sute de shekeli, deci asta insemna mai putin de doua sute de dolari. La un moment dat, presupun ca mi s-a blocat acest cont si a ramas in el cat a ramas.

A: – Da. Si cu restul de bani ce s-a intamplat?

I.M.V: – I-am spus lui Dobre sa schimbe restul banilor in dolari si sa-i dea lui Popa Nicolae. Cand am plecat eu din Romania am spus: -Faceti ce vreti, ca nu sunt ai mei-. Am plecat cu zece mii de dolari, stiu si oamenii de la vama care ne-au controlat pe noi. Tranzactia prin care eu am dobandit acesti bani este o tranzactie absolut licita, deci nu este ilicita, pentru ca a fost facuta in conditiile in care eu n-am amenintat pe Camenco Petrovici cu pistolul si nici Consiliul de Administratie. Deci eu n-am luat banii acestia din FNI si n-am luat niciodata nici un leu din acest fond.

-Firma de informatica a GELSOR-ului a proiectat sistemul informatic al Fondului-

A: – Cine a proiectat sistemul informatic al Fondului?

I.M.V: – Firma de informatica a GELSOR-ului.

A: – A GELSOR-ului?

I.M.V: – Da. A fost un contract de prestare de servicii. Nu stiu daca mai exista acest contract.

A: – Cine l-a incheiat?

I.M.V: – Eu l-am incheiat.

A: – Cu cine?

I.M.V: – Cu firma de informatica. Cu Diaconita. El a facut si programul.

A: – Deci le-ati indicat dumneavoastra ce sa contina programul sau au venit ei propuneri?

I.M.V: – Cum sa va spun? Diaconita era un foarte bun informatician, dar nu era un specialist in fond, deci programul este un program pe care eu i l-am descris ca functionalitate si ca rezultanta. El l-a facut din punct de vedere al materializarii, de meserie. Eu am spus ce trebuie sa am pe ecran, ce trebuie sa primesc ca acte si el a facut atatea variante pana a iesit un program bun.

A: – Stiti de ce va intreb de acest program?

I.M.V: – Da…

A: – Pentru ca pe acest program s-au tinut evidentele FONDULUI, da?

I.M.V: – Programul acesta evidentiaza: investitorul identificat, fiind cutare si cutare, numarul de unitati cumparate, numarul de unitati rascumparate la valoarea zilei.

A: – Valoarea varia de la o zi la alta?

I.M.V: – Nu, saptamanal. Era un program de evidenta intr-un fel foarte simplu, pentru ca el permitea, centralizate fiind toate datele, sa se stie cate unitati s-au cumparat astazi si cate s-au rascumparat. De exemplu, s-au cumparat in valoare de zece miliarde, s-au rascumparat in valoare de sapte.

A: – Programul realiza un calcul total si nominal?

I.M.V: – Pe fiecare carnet. Deci acesta era un program relativ simplu din punct de vedere al operarii, pentru ca trebuia sa fie simplu. Fetele de la computer trebuia sa se descurce bine in el si sa nu greseasca. De ce? Ferestrele trebuia sa fie clare. Din punct de vedere al evidentei, la fel era un program foarte simplu, pentru ca nu presupunea niste lucruri prea complicate de evaluare. Era un program simplu de evidenta, care functiona pe toate computerele FNI din tara. Deci programul de evidenta si controlul bancii de date a fondului era operat, in primul rand, de distribuitor (SC GELSOR SA), iar mie mi se trimitea un e-mail cu datele.

A: – Din ce au fost realizate primele cresteri ale FNI-ului?

I.M.V: – Primele cresteri pe care le-a facut FNI-ul au fost realizate efectiv din piata de bani, respectiv din tranzactiile pe piata de bani facute de oameni de meserie, cum au fost Nicolaescu Teodor si Marian Petrescu, care au stiut meserie. In aceasta etapa, fondul a fost un fond lichid. Dupa aceea s-au cumparat diferite actiuni, portofoliul fiind alcatuit din: actiuni necotate, actiuni cotate, cand a devenit bursa operationala si bani. S-a cumparat diferite actiuni necotate, deci care nu sunt pe piete, care s-au evaluat. Aici ajungem la ce v-am spus despre GELSOR, cu care exista un contract de management de portofoliu pe cont discretionar. SOV INVEST-ul nu dispunea nici de capacitatea, sa zicem fizica, nici de capacitatea intelectuala de a face evaluarea unor actiuni fie ele pe piata, fie afara de piata. In concluzie, GELSOR-ul alegea si cumpara pentru SOV INVEST actiunile pe care le considera cele -mai performante- pentru fond…

A: – Ce statea la baza relatiilor dintre GELSOR si SOV INVEST sub aspect documentar?

I.M.V: – Contractul. Atat.

A: – Atat?

I.M.V: – Da. Pentru ca contul a fost discretionar si GELSOR-ul trebuia sa inmulteasca banii fondului. Cum eu de exemplu am facut o intelegere verbala cu Dobre Cristian pe contul meu personal. Acelasi lucru era valabil si intre broker (GELSOR) si SOV INVEST pentru FNI. Si este un lucru absolut legal.

A: – S-a construit o retea in plan teritorial?

I.M.V: – Da.

A: – Cine s-a ocupat de acest teritoriu?

I.M.V: – GELSOR SA.

A: – Cate filiale erau?

I.M.V: – In judete nu mai stiu. Unele erau inchise.

A: – Spatiile ale cui erau?

I.M.V: – Ale GELSOR-ului. Si pe urma au incercat in limita posibilitatilor, dupa ce s-a produs -separarea de GELSOR-, sa le preluam. In cazul unora am reusit, in cazul altora, nu, iar altele erau in curs de preluare. A trebuit sa cumpar masinile GELSOR-ului pentru filialele FNI.

A: – Cati bani a cerut GELSORUL pe ele?

I.M.V: – GELSOR-ul le-a evaluat la cat a dorit, chit ca erau vechi si uzate si le-am cumparat.

A: – Asa, la o bataie de palma?

I.M.V: – Bineinteles ca la o bataie de palma. Dar ce voiati sa fac? Pai, puteam sa fac ceva?

A: – Evaluate?

I.M.V: – Da, bineinteles. Le-a evaluat si ni le-a vandut.

A: – Au fost duse la service sau s-a constatat doar starea tehnica?

I.M.V: – Exista in GELSOR un serviciu care se ocupa de parcul auto, iar la SOV Invest era un administrator care prelua masinile dupa ce erau reparate toate. Dar nu asta este esentialul. Sorin Vintu a facut aceasta retea pe care a condus-o el personal si oamenii il ascultau numai pe el. Erau oamenii lui, lumea urla si ziarele au urlat ca era retea de securisti. Este adevarat. Toti erau fosti ofiteri de securitate. Eu, pe care i-am cunoscut, si nu i-am cunoscut pe toti personal, erau oameni de iesit la pensie, ma rog, cu o anumita rigiditate, pentru ca au fost toata viata militari si cand ma vedeau faceau drepti si spuneau: -Ordonati, doamna presedinta!-

A: – Deci comanda era la dumneavoastra?

I.M.V: – Nu era la mine. Era, cum sa va spun… Vintu ne-a strans pe toti, pe ei si pe mine, la el in birou, avea o sala la GELSOR, si ne-a spus: -Uite ce, pentru ca esti prietena mea-, asta a spus-o de fata cu oamenii aceia, -eu te las deocamdata sa-mi folosesti inca cateva luni bune, 7-8 luni, reteaua-. Dupa aceea eu m-am mutat cu birourile din sediul GELSOR in BREZOIANU.

A: – La CENTROCOOP.

I.M.V: – Exact. Asta a fost o alta poveste.

A: – Ajungem si la ea.

I.M.V: – -Eu vreau sa te ajut si-ti mai las reteaua mea spre folosinta 7-8 luni de zile. Dupa aceea dansii vor opta: raman la tine sau raman la mine-. M-ati inteles? N-a apucat sa mai opteze nimeni, ca nu mai era cazul.

-Incepand cu reclama video, cu textele, cu scrisorile catre investitori, cu tot ce se spunea, ca s-au facut si sponsorizari si asa mai departe. Acest lucru se petrecea la Vintu in birou, care chema pe patronul firmei Tempo Advertising si spunea asa: <Asta…, asta… trebuie facut>, si se facea-.

A: – FNI-ul era un produs financiar?

I.M.V: – Nu numele lui, ci titlul emis de el.

A: – Cand vorbim de FNI, vorbim de FOND, cum se realiza promovarea? Cum s-a realizat pentru inceput si cum a evoluat promovarea produsului?

I.M.V: – Prin lege, SOV INVEST-ul era obligat sa supuna CNVM-ului spre aprobare orice fel de reclama. Asta presupune ca textul este prima reclama, trebuia sa fie de asa maniera conceput incat nu era voie sa se faca comparatie cu un alt fond, sa se promita anumite randamente si trebuia sa se mentioneze in subsol ca orice investitie la acest fond de investitii este supusa riscului. Trebuia mentionat si gradul de risc al fondului, certificat de banca depozitara in functie de portofoliul detinut, de asa maniera incat omul care cumpara unitati de fond sa primeasca un minimum de explicatii.

A: – Sa stie la ce se poate astepta.

I.M.V: – Exact. Deci aceasta era reclama scrisa sau spoturile care trebuia sa apara. Va spun intr-un mod mai mult decat sigur ca aceasta reclama a FNI-ului nu a fost niciodata nici conceputa de mine, nici avizata de mine. Incepand cu reclama video, cu textele, cu scrisorile catre investitori, cu tot ce se spunea, ca s-au facut si sponsorizari si asa mai departe. Acest lucru se petrecea la Vintu in birou, care chema pe patronul firmei Tempo Advertising si spunea asa: -Asta…, asta… trebuie facut-, si se facea.

A: – Cine-i acest patron?

I.M.V: – Bogdan, eu imi aduc numele de Bogdan. Deci Tempo Advertising este o companie care se ocupa de publicitate, atat pentru GELSOR, cat si pentru noi, FNI-ul. Se faceau aceste reclame si ieseau cu ele pe post. Pentru ca ele erau facute asa cum erau facute si de cine erau facute. Au fost putine cazuri cand aceste reclame au fost avizate si de catre CNVM.

A: – De ce n-au ajuns la avizare?

I.M.V: – Pai am sa va spun de ce. CNVM-ul era o institutie de stat, saraca lipita pamantului, cu conditii de munca subumane, cu salarii de ti-era rusine sa te uiti la ele, iar operatorii pietelor de capital erau foarte bogati si foarte influenti, cum era Vintu. Intre acestea exista o relatie in care CNVM-ul era zdrobit de presiune. O sa ziceti de ce am luat eu responsabilitatea FNI-ului si o sa il intrebati pe Boboc -De ce nu i-ai inchis, trantit, usa-n nas lui Vlas sau lui Petrescu sau lui Burghelea-, care au fost toti presedinti ai SOV INVEST-ului. Dar pentru cetateanul Boboc, care a trecut printr-un seism cumplit, care s-a numit -Prabusirea Sistemului De Fonduri Mutuale-, in frunte cu FMOA, si care stia ca daca nu face orice sa tina in picioare aceasta nenorocita de piata, ajungem sa trecem abia peste 200 de ani intr-un sistem normal de piete. Acesta stia, cum stiam si eu, si stiau toti colegii ca toate pietele din lume, inclusiv cea americana, a suferit de exact aceleasi tare si s-au intamplat aceleasi crah-uri ca si in Romania, in perioada lor incipienta. Deci Stefan Boboc a fost intotdeauna inspaimantat de ideea ca trebuie sa faca ceva sa nu mai zguduie pietele.

A: – Credeti ca asta a fost singura motivatie?

I.M.V: – In cazul lui Stefan Boboc, da. Eu imi pun gatul jos pentru ca-l cunosc pe Stefan Boboc. Pe de alta parte, spre nefericirea lui, a avut un foarte mare respect pentru cuvantul meu. Si daca vreti, asta este singura lui vina, pe care dumneavoastra nu stiu unde o veti incadra. Si incontestabil ca au fost controale, si incontestabil ca s-au gasit neregului, si incontestabil ca CNVM-ul m-a tras de urechi non-stop ca n-am banca depozitara efectiva. Va spun daca nu gasim rezilierea contractului, Banca Agricola a fost mult si bine depozitarul meu autorizat. S-au ars daca nu si-au facut datoria. Nici nu voiau sa si-o faca si, mai precis, nici nu li s-a dat voie sa si-o faca.

Vintu catre Vlas: -Sefa, ai venit aici sa dai frumos. Lumea te stie ca esti o femeie cinstita, ca mergi numai inainte, ca stii meserie si ca ai obraz bun pe piata. Vei face <Public Relations> GELSOR-ului pentru ca trebuie sa-l faca cineva. Eu nu pot sa-l fac. Eu n-am nici studii si am fost condamnat-.

A: – Cine nu le-a dat voie?

I.M.V: – Proprietarul (al SOV INVEST-ului).

A: – Deci in *96… ati…

I.M.V: – Nu m-am intalnit in *96 cu FNI-ul si Sorin Vintu. Pentru ca oi fi eu, ma rog, batuta-n cap sau cum spunea Sorin Vintu, proasta pentru ca nu stiam sa fac bani, dar modul in care el facea bani nu era in concordanta cu principiile mele.

A: – Mai concret?

I.M.V: – Concret: eu nu sunt de principiul ca business-ul se face in mod fulminant, eu stiam un singur lucru, ca pe piata de capital exista bursa si exista over the counter (piata de tip RASDAQ) si exista money market si daca sunt broker, trebuie sa fac afaceri numai pe aici.

A: – Vreti sa detaliati?

I.M.V: – Va spun. Deci tranzactiile pe care le-a facut GELSOR-ul multa vreme au fost tranzactii de postprivatizare, de care personal nu vreau sa-mi amintesc.

A: – Haideti sa detaliem un pic, pentru ca vreau ca declaratia dumneavoastra sa fie sustinuta de chestiuni concrete.

I.M.V: – Da. Eu va spun tot ceea ce tinea de mine, deci ce mi-a spus mie Vintu, eu va spun si dumneavoastra: -Sefa, ai venit aici sa dai frumos. Da, lumea te stie ca esti o femeie cinstita, ca mergi numai inainte, ca stii meserie si ca ai obraz bun pe piata. Vei face <Public Relations> (relatiile cu publicul) GELSOR-ului pentru ca trebuie sa-l faca cineva. Eu nu pot sa-l fac. Eu n-am nici studii si am fost condamnat-. Scurt pe doi. A fost simpla aceasta motivatie. De facut banii, i-a facut el. Punct. Si asta am si facut. De atunci eu si oamenii cu care am lucrat si in GELSOR si mai tarziu in SC SOV INVEST SA, in marea lor majoritate. Stii ce faceam? Cercetare si proiectare de noi produse financiare, de noi legi, de noi regulamente, ca sa avem o piata completa. Asta era treaba mea. Pentru asta m-a angajat pe mine Sorin Vintu, pentru fata.