Unul dintre cele mai triste episoade din istoria fotbalului romanesc s-a consumat miercuri seara, pe Stadionul Steaua. Doar 1-1, de atat au fost in stare Hagi si baietii lui, in fata uneia dintre cele mai stranii echipe pe care ne-a fost dat s-o intalnim vreodata. Stranii, dar si tenace, motivata si, in cele din urma, valoroasa. Mult mai valoroasa – pentru ca valoare inseamna, inainte de orice, atingerea obiectivului – decat suma fumurilor si incapatanarilor din mintea si inchipuirea fotbalistilor si tehnicienilor nostri. Nu de o suma de supervedete aveam noi nevoie, ci de un grup de baieti harnici si daruiti, carora sa nu li se tot spuna, nici macar de catre antrenorul lor, ca au jucat foarte bine cand au pierdut si ca nu li se poate reprosa nimic!
Asadar, dupa ce Slovenia a castigat, cu 2-1, partida tur disputata, sambata, la Ljubljana (atunci cand ai nostri au fost senzationali, fabulosi, superbi etc., etc., etc.), trupa nabadaiosului Srecko Katanec a reusit sa nu piarda nici in -templul- din Ghencea (1-1) si, cu scorul general de 3-2, a reusit sa se califice in premiera la un turneu final al Cupei Mondiale. Noi, aia supervalorosi si inegalabili, cei care putem bate Slovenia de 90 de ori in 100 de partide (restul incheindu-se, desigur, la egalitate), ramanem acasa. Prima oara dupa 12 ani!
E de plans, nu-i asa? De ras ar fi, poate, doar faptul ca greoiul atacant Mladen Rudonja a marcat, tocmai la Bucuresti, primul sau gol pentru echipa nationala a Sloveniei, in cele 52 de partide adunate, pana acum, sub steagul micutei tari ex-iugoslave.
Ne e greu sa revenim asupra momentelor unui meci pe care l-a vazut toata lumea. A fost o zbatere absurda si haotica, a unei echipe lipsite aproape total de conceptie tactica. Iarta-ne, Hagi, dar asta e adevarul si nimic nu ne poate impiedica sa-l rostim. E dureros, e pacat ca dupa o partida, aceea de la Ljubljana, in care s-a vazut clar cat de perfida poate fi aceasta nationala a Sloveniei, am continuat cu (aproape) aceleasi greseli tactice. E pacat ca acest Katanec s-a dovedit cu mult, cu dureros de mult peste nivelul de gandire si maturitate al dragului nostru Hagi. Caruia nimeni nu a indraznit sa-i spuna ce si cat greseste, nici macar atunci cand greselile erau mai limpezi ca lumina zilei. Toti au facut un zid puternic, de nezdruncinat, in jurul carmaciului iubit, impiedicandu-l, in primul rand pe el, sa vada realitatea.
Sa fie clar: nu am jucat bine si am pierdut din cauza cine stie caror ghinioane! Nu, am jucat prost, fara conceptie si maturitate tactica, motiv pentru care, firesc, n-am putut invinge si am pierdut, pe mana lui Hagi si a celorlalti, prima calificare din ultimii 12 ani. Si nu doar folosirea lui Stelea la Ljubljana sau ineficacitatea lui Mutu in ambele partide au fost cauzele esecului. Ne-am -calificat- exact in masura in care au -pregatite- si -concepute- cele doua confruntari cu Slovenia.
E pacat, ne doare, dar asta-i adevarul. Nu vrea nimeni capul nimanui, dar macar acum, cand am pierdut totul in fotbal, sa rostim adevarul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
