Steaua viseaza sa dea lovitura in fief-ul Rapidului

Uneori, cand e jucat cinstit si cand este lipsit de echipe care s-au tot obisnuit sa faca sluj in fata unora sau altora (vezi exemplul Gloriei Bistrita, cea care, dupa Craiova, si-a trecut in cont si episodul Astra, la fel de penibil de altfel), in functie de interesele de moment, fotbalul nostru este frumos precum cel de afara. Rapidul este un caz sugestiv, Bacaul il imita. Confruntarea celor doua echipe ne-a reamintit de vremurile in care placerea de a juca era esentiala, nu putea fi intunecata de nimic. Fotbalul avea sa fie onorat pe deplin in acest meci, unul in care -Fortuna- a suras, pe rand, ambelor tabere. Se putea detasa liderul, dar s-a multumit cu putin si, in atare conditii, a mizat pe o remiza comoda. Nici gazdele nu erau multumite cu egalul, situatia lor din clasament era – si inca mai este – nelinistitoare. Am asistat insa la unul dintre momentele in care Regele Fotbal, plictisit probabil de -dansul- razboinicilor pe teren, s-a gandit sa atate jarul la focul unui meci aproape stins. Asa s-a ajuns la situatia din finalul partidei, cand Savici a gafat ca la miutele din curtea scolii, oferindu-i pe tava balonul unui bacauan, M. Croitoru, uluit si el de sansa ivita, dar fructificand-o cu sange rece. Bacaul a izbandit in ultimul minut, Rapidul regreta enorm greseala portarului sarb, dar, din punctul de vedere al spectatorului neutru, poate e mai bine asa. Ca se mai strange putin campionatul, care s-ar putea incinge de-a binelea la finalul acestei saptamani, cu ocazia derby-ului dintre Rapid si Steaua, cand ros-albastrii vor incerca sa se apropie la cinci -lungimi- de giulesteni… o sansa unica pentru jucatorii lui Piturca… dar si o posibilitate ideala ca, transand meciul in favoarea lor, feroviarii sa-si tina adversarii la respect… Oricum, partida de la Bacau, cu al sau deznodamant imprevizibil, a fost una mai mult decat placuta, avand toate -ingredientele- necesare – ritm, lupta la baioneta, spectaculozitate, ratari incredibile, faze numeroase de poarta, interventii salutare, tribune pline. Intr-un cuvant, spectacol. Rapidul nu merita sa piarda, este o echipa buna (probabil cea mai buna din Divizia A), dar, de-a lungul unui campionat, trebuie sa accepti si esecurile. Important este ca jocul sa aiba consistenta, pentru ca numai in felul acesta infrangerile vor fi cat mai putine si, implicit, vor fi catalogate, pe drept cuvant, drept simple accidente. Bacaul merita sa castige! Renuntand la jocurile strategice, gruparea moldava simte acum cat de dulce este gustul unei victorii care, la un moment dat, parea sa fi devenit o iluzie. Este si asta o recompensa a providentei.

De partea cealalta, Steaua nu impresioneaza, dar, iata, are constanta, se apropie la opt puncte de lider, avand si perspectiva reducerii deficitului, chiar in meciul direct, sambata, in Giulesti. Militarii etaleaza un joc destul de anost, dar puncteaza la capitolul daruire. Lupta mai mult si mai cu spor decat in tur. Echipa e asezata mai bine, are un plus de rigoare si de disciplina. Piturca e vesnic nemultumit, isi cravaseaza permanent fotbalistii. Piti parea sa explodeze pe banca, dupa ce Claudiu Raducanu a irosit acel penalty, din prima repriza, contra Argesului, insa tot -Clau-gol- l-a salvat. Nefiind prea mult luata in seama, Steaua tocmai prin asta devine periculoasa – ca forteaza din postura outsider-ului. Reperul sau, ca eficienta, este Raducanu; ca joc – Florentin Dumitru si, partial, Radoi. In jurul lor, antrenorul stelist va incerca sa creioneze planurile de asalt din Giulesti. Pentru ca, suntem convinsi, Piti stie ca singura solutie a echipei sale in -cazanul- incins al Giulestiului o reprezinta ofensiva. Atacul, doar atat. Altfel, te -curata- Godfroid si Bisconti, belgienii care ne-au convins ca stiu fotbal cu… carul.

Urmeaza Rapid – Steaua. Cu -strategii- Rednic si Piturca fata in fata. Va fi un derby veritabil, probabil pe muchie de cutit, de care fotbalul nostru are atata nevoie acum, cand jocurile cu adevarat tari au devenit – daca permiteti expresia – o -rara avis-, un derby in adevarata acceptiune a cuvantului, intre cele mai puternice formatii la ora actuala. Si, suntem siguri, va fi o inclestare pe viata si pe moarte. In Saptamana Mare, patimile sunt subintelese!…