Arta disidentului anticomunist Liviu Antonesei de a da cu mucii in fasole

Oameni cu parul de-un alb moral imi fixeaza intalniri de afaceri, la care voi sta ca prostul sa ii astept, fiindca ei nu vor veni niciodata. Mari purtatori de dioptrii intelectuale imi cer, pentru cel mult o saptamana, carti rare, cumparate de mine cu sacrificii, pe care nu mi le vor inapoia in veci, ca doar nu-s tampiti. Insi provenind din familii cu blazon cad in genunchi in fata mea ca sa le imprumut bani vitali, pentru ca apoi sa ma evite toata viata, de parca as avea agatat de haine semnul de circulatie „Ocolire dreapta“. Barbati importanti, bine infipti social, ma solicita sa schitez proiecte de mare viitor, pentru ca sa-mi sterpeleasca ideile, sa le foloseasca si sa nu-mi mai raspunda la telefon.
Asta-i Romania mea de zi cu zi!
Pe Liviu Antonesei il stie o lume intreaga: e universitar, scriitor, filozof si publicist. A scris si in „Cotidianul“, pana cand ziarul vantos a raposat, conform maximei regretatului mare traducator de literatura rusa Emil Iordache, care spunea ca „orice ziar la care scrie Antonesei se face tot mai mic, pana dispare“. Antonesei mai poarta, deasupra capului, o aura majora de disident anticomunist, avand trecut in sivi ca s-a luat de piept cu Ceausescu si cu gealatii sai. Iar „Timpul“ e revista culturala condusa de el.
In luna decembrie a anului trecut, revista lu’ Antonesei a organizat gala „Oamenii timpului“, unde au fost laureati mari bipezi ai momentului actual, cum desigur v-ati prins. Si-au primit distinctiile din mainile lui Antonesei personalitati indiscutabile, ca Vasile Isan, rectorul Universitatii „Cuza“ din Iasi, sau ca batranul istoric Zub. Intre laureati, au fost inclusi insa si un mare om politic pesedist scarmanat de DNA, un biznismen celebru pentru spagile sale catre consilierii municipali si un dealer de masini, cunoscut pentru necinstea sa fata de clientii pe care-i tepuieste din toate pozitiile.
Sa nu credeti ca Antonesei a actionat astfel fiindca e un tip distrat; dimpotriva, el stie bine ce face. Daca ar fi fost vorba de un fitecine, as mai fi inteles. Dar daca un disident anticeausist, mare om de cultura, face operatii estetice unor borfasi, inseamna ca in tara asta chiar nu mai este nimic de sperat.