Rapoarte

Raportul CE pe justiție care semnalează stagnarea luptei anticorupție a picat în toiul cazului Voicu unde justiția însăși e reprezentată la vârf de judecătorii Costiniu și Jipa, participanți activi la traficul de influență practicat de titular. Noroc că evaluarea CE s-a făcut înainte de apariția stenogramelor care au convins Senatul să voteze cererea DNA pentru arestarea preventivă a inculpatului Voicu – care a prezis că astfel „s-a deschis țeava“ pe unde vor curge și alții. S-a scos dopul, cum ar veni. Mă rog, nu-i singura țeavă care se sparge în Capitală: așa că traficanții de influență pot să curgă. Iar cine nu curge, să pice. Dar n-ar fi nostim ca dosarul Voicu să ajungă la judecătorul Costiniu? Sau Jipa? Așa, de dragul demonstrației și al țevii. Ce-i drept, Voicu și-a negat meritele de cap al mafiei: „cum să organizez de unul singur așa ceva?“. Dar n-a zis nimeni că a fost singur. Acum e singur. Ceilalți participanți la trafic sunt bine mersi iar liderii politici care l-au ținut în brațe se jură că nu l-au văzut la față și își declară încrederea în justiție. Vorba dlui Sorin Oprescu: „justiția are și clipele ei de mare corectitudine“. Corect. Dar clipele „se duc ca clipele scuturând aripele“, procesele durează o veșnicie iar Codurile de procedură civilă și penală întârzie să apară întrucât parlamentarii preferă dezbaterile de la „Antena“ unde se zbiară ca la Atena. Băieții deștepți din energie n-au ocolit nici ei justiția: dl Patriciu a fost dat în judecată de dl Buzăianu fiindcă nu i-a restituit un împrumut de 2,5 mil. euro din 2006. Un fleac! Dl Patriciu are la statul român o datorie de 600 mil. euro pe care acesta trebuie s-o recupereze tocmai din Kazahstan. Nu degeaba i-a și zis dl Patriciu statului că ar face bine „să dispară“. Și profesorii au dat clasă statului: 175.000 (din 275.000) de dascăli au câștigat în instanță majorarea promisă de celebra Lege 221 din 2008 (cea cu creșterea cu 50% a salariilor didactice). Ca urmare avem trei feluri de lefuri pedagogice: unele mărite cu 17%, cât a aprobat guvernul înainte de a  îngheța Legea 221, altele mărite cu 50% și altele fără nicio mărire fiindcă nu s-au mai ajuns banii. Lăcomia de voturi din 2008 se răzbună – ca și pedagogii de la TV care acuză cinismul ministrului Funeriu de a declara că „n-a văzut niciun profesor sau funcționar public mort de foame“. Și unde-i cinismul? A spus omul ce n-a văzut. Era grav dacă vedea – și era. Sau dacă, Doamne ferește, vedea ce nu este.Tia Serbanescu