Cine pierde si cine castiga din liberalizarea creditului

Fără îndoială, evenimentul financiar al săptămanii trecute a fost liberalizarea pieţei creditului. Confruntată cu măsuri mai mult sau mai puţin ortodoxe, mai mult sau mai puţin acceptate atat de clienţi dar mai ales de bancheri, piaţa împrumuturilor din Romania se va schimba radical. Chiar dacă în momentul de faţă modificările în sistemul de creditare sunt la nivel de zvonistică (e adevărat, confirmată la nivel declarativ chiar de către consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu), apele s-au învolburat şi zeci de pagini ale ziarelor s-au umplut de comentarii.

Pe de o parte, cei care visează la un credit pe care şi-l pot permite (sau nu!) şi-au frecat mainile bucuroşi dand frau liber viselor şi speranţelor îngropate. Pe de altă parte, bancherii şi-au zambit în barbă la gandul că profiturile lor au primit un imbold mai mult decat neaşteptat, iar painea şi cuţitul în ceea ce priveşte alegerea clienţilor s-au mutat în propriile maini.

În principiul, la o primă vedere, toată lumea ar avea de caştigat. Mai puţin poate banca centrală care nu poate să nu se teamă de o reaprindere a inflaţiei într-un moment crucial. Dacă managementul de risc făcut de bancheri va fi unul prea optimist este posibil ca presiunea pe consum şi cerere să crească îngrijorător iar banca centrală să se trezească în imposibilitatea de a mai ţinti inflaţia şi a stăpani deficitul comercial.

Pericolul e cu atat mai mare cu cat potenţiala avalanşă de credite se adaugă unui alt factor potenţator pentru consum: creşterea veniturilor populaţiei, destul de accentuată în ultimii ani. Ori, producţia internă se dovedeşte incapabilă să ofere alternativă internă consumului, iar importurile vor primi un imbold important. Exportatorii se dovedesc în continuare incapabili să compenseze acest avant, în primul rand datorită lipsei adaptabilităţii la cerinţele pieţelor externe dar şi a costurilor mult prea ridicate (ei sunt prea ocupaţi să scoată banca centrală drept ţap ispăşitor pentru o pierdere a profiturilor pusă pe seama aprecierii monedei naţionale!). Aşa că e posibil să avem verde la creşterea deficitului comercial, dar şi a deficitului de cont curent situat şi aşa la un prag considerat îngrijorător de mulţi analişti externi.

Revenind la scenariile probabile după apariţia în monitorul oficial a noului cadru de reglementare a creditelor, e foarte probabil să avem o perioadă de minim trei luni în care să constatăm că de fapt bancherii nu fac mişcări importante. Pentru că, trebuie să înţelegem un lucru: indiferent cat de jecmănitoare ar fi dobanzile pe care le practică, instituţiile de credit nu se pot risca să dea credit oricui şi oricum, fără să aibă siguranţa că banii oferiţi şi profitul aferent nu se vor întoarce la timp în propriile conturi.

Ce se va întampla în mod cert, fiecare bancă îşi va crea un sistem propriu de evaluare (aşa numitul scoring), numărul factorilor ce vor intra în ecuaţie crescand simţitor. Sperăm că şi informaţiile pozitive vor fi luate în calcul, elemente precum rambursarea anticipată, fidelitatea faţă de bancă fiind uzuale pentru instituţii similare din Uniunea Europeană. Una peste alta, noul sistem va fi favorabil tot celor care au venituri bune ce pot reprezenta garanţii în faţa bancherilor. De altfel, nu avea nici un fel de logică un prag maxim de îndatorare cum ar fi cel de 30-35% fără a ţine seama de suma la care se aplică. E greu de crezut că o persoană care caştigă 300 de euro, spre exemplu îşi va putea permite un grad de îndatorare mai mare de o treime. Dar în mod cert una care caştigă 1000 de euro pe lună îşi poate permite să dea şi 60% şi tot îi rămane dublu faţă de cazul anterior.

Tot ca probabilitate, bancherii vor fi mai îngăduitori în ceea ce priveşte creditele ipotecare (unde costurile sunt mai mici şi există garanţii uşor de valorificat în caz de neplată) şi mai restrictivi în cazul împrumuturilor de nevoi personale (cele fără ipotecă) sau de consum. Dacă creditul imobiliar se datorează construcţiei unui imobil sau cumpărării unuia nou, largheţea instituţiilor financiare poate fi şi mai îndreptăţită, dat fiind faptul că nu există riscul ieftinirii în următorul orizont de timp. Cum se va finaliza noul trend impus de integrare, vom afla cu siguranţă cel tarziu la finele acestui an.