În preajma campaniei electorale desfășurate toamna trecută la Kiev presa centrală a dezbătut în spații ample problema relațiilor bilaterale ucraniano-ruse în contextul eșecului revoluției portocalii,fapt confirmat de rezultatul dezastruos obținut în alegeri de fostul președinte, Viktor Iușcenko(foto). Cotidianul ”Dzerkalo Tyjnea”(n.r. Oglinda Săptămånii)analiza în noiembrie 2009 discursul Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Kiril rostit în cadrul ”Congresului dedicat civilizației ruse” unde jurnalistul Henadi Druzenko a punctat faptul că Patriarhul a pronunțat de 38 de ori cuvåntul ”civilizația rusă”. Potrivit acestuia, noțiunea de civilizație rusă este mai mult un concept geopolitic care nu are nimic în comun cu procesele bisericești. În acest context, Druzenko este de părere că Patriarhul Kiril este un adept latent al teoriei politologului american Samuel Huntington care este autorul unui set amplu de teorii care privesc democratizarea globală. În afară de acesta, acesta a mai creat un concept despre viitorul politicii globaliste care constă într-o eventuală ciocnire a civilizațiilor dispersate. Practic, Huntington consideră că în viitorul apropiat conflictele dintre statele lumii vor căpăta o altă turnură pe fondul ciocnirii civilizațiilor. Druzenko a mai punctat faptul că această teorie contrazice bazele religiei ortodoxe, subliniind voalat cei trei vectori despre care a vorbit Patriarhul Kiril (foto) în activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse.
Biserica Ortodoxă Rusă, aliatul fidel al tandemului Putin-Medvedev
Susținerea civilizației ruse ca subiect de bază pe scena internațională, păstrarea valorilor și tradițiilor primordiale ale societății ruse și transformarea civilizației ruse într-un subiect social puternic pentru influențarea politicii globale sunt cei trei piloni asupra cărora Kiril a insistat în alocațiunea sa pentru întărirea puterii Rusiei în spațiul euroasiatic. În opinia sa, spațiul geopolitic din această zonă este dominat de elementele culturale ale civilizației ruse, compunåndu-se din trei state: Federația Rusă, Ucraina și Bielorusia. Pentru analistul Druzenko, memoria istorică rusă este diferită de cea rusă în contextul în care o mulțime de evenimente istorice reprezintă o mare tragedie pentru un popor –ucrainean și concomitent cu aceasta, o mare glorie pentru alt popor-în speță cel rus. Practic, discursul lui Kiril a transmis un mesaj subtil factorilor decizionali de la Kiev de a ”participa alături de poporul rus la construcția civilizației ruse”. ”Statele independente care au apărut în spațiul Rusiei istorice (n.r. Rusiei Kievene)și care conștientizează apartenența culturală la civilizația rusă, au șansa să continue realizarea unui proiect național de anvergură a edificării lumii ruse. Dacă într-un anumit stat se vorbește limba rusă, se dezvoltă cultura rusă și se păstrează memoria istorică comună, atunci acest stat aparține la civilizația rusă” preciza Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Moscovei. Analizånd aceste fraze din discurs, Druzenko ajunge la următoarea concluzie: ”Pentru statul ucrainean participarea într-un asemenea proiect național rus de anvergură înseamnă renunțarea la o altă formă politică și anume la independența națională”. În acest sens, în discursurile Patriarhului Kiril se evidențiază expresii și cuvinte care tind să demonstreze unitatea culturală a popoarelor slave: ”spiritul nostru”, ”jertfa noastră”, ”noi”, ”lupta noastră” sau ”istoria noastră”. Patriarhul Bisericii Ruse consideră că Rusia, Bielorusia și Ucraina trebuie ”să parcurgă împreună o cale politică și socială aparte, care nu coincide cu modelul liberal de dezvoltare economică,fapt ce convine gåndirii strategice a tandemului Medvedev-Putin.
Maica Rusia suflă amenințător în ceafă Kievului
Ideologia liberală nu coincide cu interesele popoarele slave deoarece aceasta tinde să combată bazele religiei ortodoxe. În acest sens, concluzia publicației ”Dzerkalo Tyjnea” este următoarea: ”Vizita Patriarhului Kiril (n.r. în vara lui 2009 Kiril a efectuat o vizită în Ucraina) este o demonstrație pură a tendințelor de menținere a Ucrainei în cadrul civilizației ortodoxe ruse. E limpede că pentru atingerea acestui scop vor lucra toate mecanismele bisericești”. În momentul de față, Kievul este obligat să penduleze în cadrul politicii externe de Rusia și implicit de Uniunea Europeană. Pe de altă parte, temerile elitei politice din Ucraina influențează caracterul și vectorul politicii externe a statului. În felul acesta, de mai multe ori apare neîncrederea diplomației ucrainene în partenerii din estul și vestul Europei.
Practic, din toate aceste considerente Ucraina este foarte sensibilă la procesele care au loc în politica externă întrucåt amenință existența acestui stat,contestată subtil de Moscova. Pe de altă parte, noul președinte Viktor Ianukovici are o misiune dificilă în mandatul său întrucåt trebuie să definească destul de clar opțiunea Kievului fie spre Occident-UE sau spre Rusia pentru a elimina clivajele existente în relațiile bilaterale din vremea fostului președinte portocaliu, Viktor Iușcenko. (Va urma)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
