Executie demonstrativa

În ziua în care s-au împlinit, ieri, patru ani de la declanşarea campaniei americane în Irak, fostul vicepreşedinte irakian al regimului condus de Saddam Hussein, Taha Yassin Ramadan, condamnat la moarte pentru executarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii *80, a fost spânzurat. Execuţia nu a determinat polemici în Irak, cum s-a întamplat în cazul lui Saddam Hussein. În schimb, presa occidentală s-a întrebat dacă era nevoie de încă un astfel de spectacol. Mai mult ca sigur că nu, estimau comentatorii. Analizand perioada scursă, ziarele de peste Ocean scriau că războiul a determinat Washington să procedeze la o modificare a diplomaţiei sale faţă de unii dintre cei mai importanţi inamici – Iran, Siria şi Coreea de Nord. Operaţiunile din Irak au avut ca scop înlăturarea lui Hussein şi crearea unei insule democratice şi proamericane în lumea arabă, considerată de SUA focar al terorismului. Dar conflictul pare să fi consolidat atat reţeaua al-Qaeda, dar şi Iranul şi aliaţii acestuia, Siria, gruparea Hezbollah şi mişcarea Hamas. Fostul consilier prezidenţial Zbigniew Brzezinski consideră că, sacrificând principiile morale ale SUA în numele luptei împotriva terorismului, preşedintele George W. Bush a redus credibilitatea SUA în lume. De la înfrângerea suferită în noiembrie până la raportul din decembrie privind gestionarea războiului din Irak, Bush şi-a schimbat politica externă. L-a înlocuit pe secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, şi-a însărcinat secretarul de Stat să relanseze negocierile de pace israeliano-palestiniene, pentru a aplana sentimentele antiamericane din lumea arabă, şi a autorizat lansarea unui dialog cu Siria şi Iranul. Conflictul din Irak a obligat armata americană să recurgă la tactici de luptă împotriva insurecţiei şi să renunţe la doctrina Rumsfeld, partizan al trimiterii în luptă de efective reduse, susţinute de mijloace tehnice de vârf.