Supremația economică a Chinei și perspectivele uriașe de viitor

China își continuă drumul spre supremația mondială economică. Cele mai recente prognoze ale PwC arătau deja că centrul gravitațional al economiei mondiale va cuprinde până în 2050 o triadă formată din China, SUA și India. Într-o analiză similară a ziarului Financial Times, jurnaliști britanici descriu China drept cel mai mare importator de petrol la nivel global, potrivit datelor pentru luna decembrie, după ce a depășit Statele Unite, care se află în această poziție de la mijlocul anilor '70. Situația SUA de cel mai mare importator de petrol din lume a determinat politica externă americană față de statele bogate în hidrocarburi precum Arabia Saudită, Irak, Venezuela, Nigeria și țările din regiunea Mării Caspice. Schimbarea de poziții între cele două mari economii este provizorie, pentru că sunt așteptate noi date, care ar putea arăta că importurile din decembrie au fost influențate de calcule legate de taxe. Companiile americane obișnuiesc să reducă în decembrie achizițiile de petrol pentru a-și diminua stocurile și, în consecință, taxele pe care trebuie să le plătească. Importurile nete de petrol ale SUA – țiței și produse rafinate – au scăzut la 5,98 milioane de barili pe zi în decembrie, minimul începând cu februarie 1992, potrivit unor date provizorii anunțate de administrația pentru informație în sectorul energetic din SUA. În aceeași lună, importurile nete ale Chinei – definite la fel, ca țiței și produse rafinate – au urcat la 6,12 mi­lioane de barili pe zi, potrivit autorităților vamale. „China pare să fi depășit SUA, devenind cel mai mare importator net de țiței și produse din țiței“, a declarat Eric Lee, analist la divizia din New York a Citigroup.

SUA crește producția

Importurile nete de petrol ale SUA au revenit semnificativ în ianuarie față de decembrie în fiecare din ultimii zece ani, sugerând că SUA ar putea păstra în continuare primul loc. China a publicat deja date pentru ianuarie, lună în care importurile nete s-au situat la 6,3 milioane de barili de petrol pe zi. În funcție de nivelul anual, SUA rămân cel mai mare importator net, însă diferența față de China s-a redus puternic. În 2012, SUA au înregistrat importuri nete de 7,14 milioane de barili pe zi, minimul ulti­milor 20 de ani, în timp ce media importurilor nete ale Chinei a fost de 5,72 miloane de barili pe zi. Analiștii din industria petrolieră consideră că și în cazul în care luna ianuarie readuce pe prima poziție SUA, China va prelua postura de cel mai mare importator în acest an sau la începutul anului următor, întrucât creșterea producției în Statele Unite, alimentată de exploatarea șistu­rilor bituminoase, reduce necesarul achizițiilor externe. În același timp, companiile americane cu activități de rafinare, precum ExxonMobil și Phillips 66, exportă cantități record de produse petroliere pentru a face față cererii ridicate de benzină, motorină și kerosen din America Latină și Africa. Producția de petrol a SUA a crescut anul trecut cu peste 800.000 de barili pe zi, cel mai puternic avans pentru Statele Unite în ultimii 150 de ani. Creșterea producției interne a ajutat SUA să-și reducă dependența față de țările producătoare din OPEC.

Rezerve financiare imense

Pe lângă chestiunea energetică, Beijingul se bucură de rezerve foarte mari de lichidități. China se bucură și de Rezervele valutare ale Chinei au crescut de peste șapte ori începând din 2004 și sunt în prezent de două ori mai mari decât suma necesară pentru a cumpăra aurul deținut de toate băncile centrale din lume, potrivit Bloomberg. La sfârșitul anului trecut, rezervele valutare ale Chinei se situau la 3.300 de miliarde de dolari. Fondurile în monedă străină ale guvernului de la Beijing au depășit prima dată în 2004 valoarea aurului deținut de băncile centrale. Raportat la 2004, prețul aurului a urcat pe piața internațională de 2,6 ori până la sfârșitul lunii februarie, în timp ce deținerile înregistrate s-au modificat doar ușor, potrivit datelor FMI și Consiliului Mondial al Aurului. În perioada 2004-2012, rezervele valutare ale Chinei au crescut de 7,2 ori, notează Bloomberg. Celelalte trei mari economii emergente la nivel global, Brazilia, Rusia și India, au consemnat însumat un avans de circa 4 ori în acest interval, la 1.100 miliarde de dolari. Dolarii ajunși în China în urma schimburilor comerciale sunt vânduți băncilor, care îi vând mai departe băncii centrale, sporind astfel rezervele. Procesul a fost alimentat de exporturi, China depășind în 2009 Germania pentru a deveni cel mai mare exportator din lume. Circa două treimi din rezervele Chinei sunt în dolari, iar un sfert în euro, afirmă Yao Wei, economist din Hong Kong al grupului francez Societe Generale. China încurajează în prezent companiile și populația să păstreze sume mai mari în valută, strategie cunoscută ca „ascunderea valutei la populație“, astfel că rezervele statului ar putea să „scadă gradual“, a spus Yang. Activele din rezervele Chinei reprezintă 30,2% din cele la nivel global, față de 14% în 2004, arată datele Bloomberg. Totalul Chinei este de trei ori mai mare față de Japonia, situată pe locul doi în lume. În 2004, Japonia controla circa 24% din rezervele la nivel mondial.

Beijing-ul, pregătit pentru un război valutar

Chiar dacă se vorbește de tot felul de manevre ca rezervele financiare Beijing-ului să fie anihilate, autoritățile chineze nu se tem de o astfel de confruntare. China este „pregătită complet“ pentru un război valutar, a declarat viceguver­natorul băncii centrale Yi Gang, cerând însă marilor puteri economice să respecte un acord convenit în cadrul G20 pentru evitarea unor astfel de confruntări, potrivit presei locale, citate de AFP. Apelul viceguvernatorului vine după ce miniștrii de finanțe ai statelor G20 au încercat, în februarie, să calmeze temerile legate de un posibil război pe piețele valutare. Aceste temeri au fost alimentate de deprecierea recentă a yenului japonez, evoluție pusă de critici pe seama manipulării monedei de către autoritățile de la Tokyo pentru obținerea de avantaje în fața altor exportatori din Asia. Războiul valutar poate fi evitat dacă economiile importante respectă concluziile reuniunii G20 că politica monetară trebuie să fie în primul rând un instrument pentru politica economică internă, a spus Yi, citat de agenția de presă Xinhua. „China este pregătită complet. Atât în privința politicilor monetare cât și a altor mecanisme, China va lua în considerare politicile neonvenționale implementate de băncile centrale ale altor țări“, a spus el. Coreea de Sud a semnalat, de asemenea, că ar putea interveni pentru a deprecia wonul, întrucât aprecierea monedei afectează exportatorii. Rezervele valutare ale Chinei depășesc 3.300 de miliarde de dolari, iar economia țării este puternic orientată spre export.

Dan Marin