Conclav istoric la Vatican

Biserica Catolică, ce traversează o situație inedită din cauza primei demisii a unui papă în 700 de ani, va alege în această săptămână un Suveran Pontif care să poată înfrunta numeroase provocări, cum ar fi laicizarea societății, persecutarea creștinilor sau scandaluri interne, relatează AFP.
Conclavul, care se va deschide marți, ar urma să fie scurt, de două sau trei zile maximum, a anticipat părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, în fața a aproximativ 5.000 de jurnaliști acreditați, care așteaptă faimosul fum alb.
Alegerea celui de-al 266-lea Suveran Pontif va pune capăt unei luni agitate, care a început la 11 februarie, atunci când Papa Benedict al XVI-lea și-a anunțat în mod neașteptat demisia, la vârsta de 85 de ani.
Într-un scurt mesaj în latină adresat cardinalilor, un Papă german aflat la capătul puterilor a anunțat că „renunță“ la a mai conduce „barca lui Petru“. El a recunoscut că forțele sale sunt în declin în fața provocărilor ridicate de o lume în permanentă schimbare. Acest gest umil a stupefiat Biserica și a fost salutat în lumea întreagă.
La 28 februarie, fără o ceremonie dar cu emoție, Joseph Ratzinger s-a retras, afirmând că va rămâne alături de cei 1,2 miliarde de catolici în rugăciune.
Porțile grele ale reședinței de vară de la Castel Gandolfo, în apropiere de Roma, s-au închis, iar la Vatican a început perioada „sede vacante“.
De atunci au fost emise numeroase speculații privind viitorul Papă. Acesta va trebui să întrunească în același timp abilități de administrator ferm, de păstor care să prezinte cu căldură mesajele Evangheliei, de teolog, reformator modern dar și care respectă tradiția.
Va fi un italian, un european sau un cardinal din sud? Raportul de forțe este dezechilibrat: 60 dintre cei 115 cardinali sunt europeni (dintre care 28 italieni), în timp ce doar 19 sunt latino-americani, 14 nord-americani, 11 africani, 10 asiatici și un australian.

Favoriții

În ultimele zile, au circulat mai intens numele a trei „favoriți“: canadianul Marc Ouellet, brazilianul Odilo Scherer, italianul Angelo Scola. Toți sunt bărbați energici și siguri din punct de vedere doctrinal, nu sunt revoluționari și sunt respectați, deși le lipsește charisma. Aceștia au puncte în comun cu mentorul lor, Joseph Ratzinger.
Aceste alegeri au loc într-un context complicat pentru Biserică: dificultatea de a-și transmite mesajul în lumea occidentală, decreștinizarea masivă în unele țări, tensiuni cu islamul, scandaluri de pedofilie și de corupție în rândul clericilor, până la episcopi, diviziuni și proastă gestionare în Curie (Guvernul central), ilustrată de scandalul privind scurgerile de cdocumente „Vatileaks“. În același timp, numărul de catolici crește rapid în multe țări din sud, iar Biserica este implicată pe numeroase planuri.
Cei 115 cardinali electori (care au mai puțin de 80 de ani) vor termina luni „con­gregațiile generale“, care le-au permis să se cunoască mai bine. Din numărul total, 69 nu au participat niciodată la un conclav.
Dezbaterile cardinalilor au fost animate: toate subiectele au fost puse pe masă, inclusiv „ameliorarea“ Guvernului central și reformele, în special cele care privesc rolul femeilor în Biserică.
Cardinalii au dezbătut cu ușile închise, în timp ce în presă au apărut noi dezvăluiri privind Vatileaks și un pretins „lobby gay“, iar un cardinal scoțian, Keith O'Brien, a demisionat din cauza unor gesturi de homosexualitate „inadec­vate“.
SNAP, organizația fostelor victime americane ale preoților pedofili, a acuzat aproximativ 12 cardinali de lipsă de acțiune și indulgență față de preoții pedofili, ceea ce mulți au contestat cu vehemență.
Marți, cardinalii vor intra în procesiune în sublima Capelă Sixtină pictată de Michelangelo. Potrivit unui ritual strict care datează din Evul Mediu, porțile vor fi închise „cu cheie“ (de unde și originea numelui „Conclav“).
Complet izolați de lume, ei vor trebui să îl aleagă cu majoritate de două treimi pe succesorul lui Benedict al XVI-lea. Buletinele lor vor fi arse, pentru a șterge orice urmă a scrutinurilor secrete, despre care cardinalii nu vor putea vorbi multă vreme după aceea. Grație adăugării unor substanțe speciale, va ieși fie un fum negru, dacă nu este ales niciun Papă, fie unul alb, în cazul alegerii Suveranului Pontif.
Înainte ca fumul să se ridice din Capela Sixtină și clopotele Sfântului Petru să bată, cardinalul italian Giovanni Battista Re, primul dintre cardinalii episcopi, îl va întreba pe cel ales: „acepți alegerea ta canonică drept Suveran Pontif?“. El va răspunde da și își va alege numele: Paul, Ioan, Ioan Paul, Clement, Pius, Benedict etc.. conform propriei opțiuni și afinităților sale cu apostolii, sfinții sau papii din trecut.
După 40 de minute, timp în care cardinalii vor depune jurământul de credință, iar noul Papă va îmbrăca noile sale vestminte, cardinalul francez Jean-Louis Tauran va avea privilegiul să anunțe în latină mulțimea reunită în Piața Sfântul Petru: „Habemus papam“ urmat de numele celui ales. Ulterior, purtând o etolă roșie pe umeri, noul Papă se va arăta lumii întregi. Un nou pontificat va începe în istoria veche de 2000 de ani a creștinismului.

Între istorie și insolit

Conclavul pentru alegerea unui papă, din latinescul „cum clave“, ce se referă la o sală încuiată altădată cu cheia, în care se reuneau cardinalii, este o instituție veche ce datează din secolul al XIII-lea, relatează AFP.
Decizia de a încuia cardinalii a fost luată pentru grăbirea alegerii noului Papă, unele scrutine durând mai mulți ani, dar și pentru a evita presiunile exterioare, frecvente în istoria Bisericii Catolice.
Primul conclav, cu cardinali încuiați în condiții dificile, datează din 1241, încheiat cu alegerea lui Celestin al IV-lea. Dar cel mai celebru, în pofida duratei sale, a fost cel care a început la sfârșitul lui 1268 la Viterbe, în centrul Italiei, în urma decesului în același oraș al lui Clement IV.
În fața blocajului generat de diviziunea între cardinali, „populația din Viterbe le va forța mâna acestora în toamna lui 1269, închizându-i în Palatul Pontifical (…), apoi înlăturând în iunie 1270 acoperișul „palatului“ pentru a-i expune intemperiilor, povestește cartea Lux in arcana despre arhivele secrete ale Vaticanului.
Dar abia în septembrie 1271, respectiv la doi ani și nouă luni de la moartea lui Clement al IV-lea, o comisie formată din șase cardinali a reușit în cele din urmă să îl aleagă pe Grigore al X-lea.
Acesta din urmă a instaurat oficial principiul de închidere a cardinalilor pentru conclav și le-a impus un regim cu pâine goală și apă la capătul a cinci zile de vot fără rezultat. Dar succesorul său, Ioan Al XXI-lea, va suprima aceste reguli.
La mai multe secole de la regimul cu pâine goală, moravurile au evoluat, iar cardinalilor le-au fost acordate libertăți, precum sticla de coniac pentru cardinalii deprimați sau stresați de derularea conclavului.
Această necesitate a fost recunoscută oficial în 1878, cu ocazia conclavului care l-a ales pe Leon al XIII-lea. Conștient de starea precară a finanțelor Vaticanului, cardinalul șambelan a autorizat cumpărarea unei sticle de coniac pentru conclav, precizând că va fi nevoie de o prescripție medicală pentru fiecare pahar distribuit.
Potrivit unei anecdote, Franco Pisano, viitorul Papă Ioan al XXIII, a combătut stresul din ajunul alegerii sale în 1958 cu coniac adus de unul dintre cardinali, Maurilio Fossati, arhiepiscop de Torino.
Deși cardinalii jură solemn să păstreze secretul privind desfășurarea conclavului, se știe, grație indiscrețiilor, că după alegerea lui Ioan al XXIII-lea și a lui Ioan Paul I (1978), a curs șampania.
O altă curiozitate a conclavului este accea că niciunul dintre textele care reglementează desfășurarea sa nu le impune cardinalilor să aleagă o personalitate prezentă.
Cardinalii îl pot alege, teoretic, pe unul dintre colegii lor absent de la conclav din motive viabile dar și pe un creștin care nu este episcop, deși în acest caz alesul va trebui mai întâi numir episcop înainte de a accede la tronul Sfântului Petru.
Potrivit tradiției catolice, Sfântul Petru, primul papă din istoria Bisericii, a fost „numit“ direct de Iisus Hristos, apoi el i-a indicat pe colaboratorii săi apropiați care au devenit al doilea, al treilea și al patrulea papă.
Timp de aproximativ un mileniu, după acești primi patru papi, suveranii pontifi au fost aleși de clerul de la Roma, cu participarea populației și intevenția principalelor case regale europene, înainte de a se trece la conclav.
Conclavul din prezent le oferă totuși confortul necesar cardinalilor, care dispun fiecare de o minisuită în casa Sfintei Marta, pe care Ioan Paul al II-lea a restaurat-o în timpul pontificatului său. Această decizie a fost probabil luată după ce el însuși a experimentat lipsa de confort din celulele amenajate la Vatican în timpul celor două conclave la care a participat în 1978.

Cristian Georgescu