Deceniul ratat: zece ani de la invazia Irakului

La 10 ani de la declanșarea operațiunilor militare din Irak de către SUA și aliații săi, această țară este în prezent măcinată de puternice lupte politice și conflicte religioase. Procesul de reconstrucție post-Saddam nu s-a desfășurat tocmai în parametri preconizați iar ceea ce este și mai grav  reprezintă faptul că Irakul este un preambul la eforturile deșarte făcute de coaliția internațională în Afganistan. „Proiectul Irak” este departe de democrația moderată visată la Washington de către fostul președinte George W. Bush care demarat, în urmă cu 10 ani, o adevărată cruciadă modernă împotriva presupuselor arme de distrugere în masă ale regimului fostului dictator Saddam Hussein. Chiar dacă acest „cassus beli” a rămas unul controversat din punct de vedere al legitimității oferite de anumite rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, armata americană și aliații săi primeau undă verde, la 20 martie 2003, pentru declanșarea operațiunii „Iraqi Freedom”. Privind retrospectiv, cercurile diplomatice vorbesc despre faptul că tocmai această suprimare rapidă a puterii Irakului în această regiune a permis ulterior dezvoltarea nestingherită a Iranului la o distanță de numai 10 ani. În 2003, administrația Bush a avansat "argumente de fațadă precum armele de distrugere în masă, legăturile (Irakului) cu Al-Qaida, riscurile pentru securitatea Statelor Unite", rezumă Crispin Hawes, director al serviciului Orientul Mijlociu din cadrul Eurasia Group, citat de AFP. În plus, exista un alt argument, "subînțeles: ideea că Irakul ar putea deveni un aliat al Statelor Unite, că relansarea economiei putea să se transforme în catalizator de creștere în Irak și în regiune, făcând din acesta un exemplu de urmat", continuă el. Numai că începând din 2011, vocea Washingtonului abia se mai aude în forurile politicii de la Bagdad.

Cutia Pandorei și multiplicarea problemelor interne și externe

În sine, războiul nu a durat multă vreme. Bombardamentele au început la 19 martie 2003, cu o zi înaintea invaziei. Bagdadul a căzut la 9 aprilie. La 1 mai, Bush declara: "Misiune îndeplinită" iar războiul cu regimul Saddam înceta pentru ca acesta să fie înlocuit de unul împotriva terorismului. Partea mai dificilă a urmat apoi după 2006, declanșatorul fiind atentatul împotriva unui mausoleu șiit din Samara, la nord de Bagdad, la 22 februarie 2006. Ulterior, Irakul s-a scufundat într-un conflict interconfesional de o violență uluitoare. Din 2006 și până în 2008, bastioanele sunnite Al-Anbar și Mossul, orașele sfinte pentru șiiți Najaf și Kerbala, dar și Bagdadul au fost teatrul unor lupte de stradă, atentate și asasinate care au opus insurgenții șiiți și sunniți, pe de o parte, și forțele coaliției, pe de altă parte. Toate aceste violențe au lăsat în urmă 4.800 de morți în rândul coaliției internaționale, marea lor majoritate fiind militari americani. În toți acești zece ani, bilanțul victimelor din rândul civililor se ridică la circa 110.000 de oameni. Numai că după toate aceste drame ale războiului, situația din prezent nu este deloc una stabilă. Irakul se confruntă cu intense dispute administrative în interiorul său. Guvernul de la Bagdad este iritat autonomia regiunii autonomă Kurdistan (nord-est, n.r.) care folosește acest statut pentru a semna acorduri economice cu marile companii petroliere ale lumii. O regiune care pune probleme și Turciei în regiune și care este bombardată frecvent de forțele armate turce (poziția secundă ca mărire din NATO – n.r.) în scopul de a neutraliza bazele militare clandestine ale organizației teroriste kurde PKK.  În replică, șeful Executivului se află în conflict și cu liderii din Kurdistanul autonom care reproșează lui Maliki că se comportă ca un dictator. În plan religios, minoritatea sunni cere de circa trei luni de zile demisia guvernul șiit condus de premierul al-Maliki. Toate aceste elemente creează un tablou sumbru pentru Irak de care profită vecinii săi, tot mai certați cu Occidentul.

Mădălin Necșuțu