Grupul de analiză constituit în vederea aprobării scrisorii către FMI s-a spart: sindicatele au ieșit în stradă iar PSD și PNL nici n-au intrat ca nu cumva să „gireze“ scrisoarea dar și fiindcă dl Antonescu a considerat apelul dlui Băsescu la solidaritate drept „o jignire la adresa inteligenței românilor“. Și totuși solidaritatea există în România: solidaritatea împotriva oricărei reforme. Toată lumea înjură „sistemul ticăloșit“ care ne costă tot mai mult, dar cum se atinge cineva de el cum încep protestele. Se pare că la noi timpul optim pentru restructurare sunt calendele grecești – că tot se joacă tragedia greacă numai cu casa închisă și protagoniștii în stradă: săptămâna trecută am avut și noi tragedia TV a măririi TVA și CU, respectiv genocidul economiei, acum avem tragedia salariilor și pensiilor. Ce-or fi înțelegând totuși bocitoarele TV prin criză? O situație în care nu pierde nimeni? Ca „urmare a abordărilor sindicale care-l acuză de măsuri împotriva României“, președintele Băsescu a decis ca scrisoarea către FMI să nu fie adoptată fără avizul lor. Dl Băsescu a arătat însă ce se întâmplă dacă rupem scrisoarea: în loc de deficit 6,8% vom avea 9,8%, vom împrumuta 11 mld. euro cu dobânzi mult mai mari și nu vom mai putea plăti pensiile și salariile deloc. Pe scurt, dacă rupem scrisoarea, rupem cuiul. În discuțiile cu liderii PDL, președintele a fost și mai explicit: „dacă veți continua acțiunile clientelare vă veți compromite politic pentru totdeauna“. Dar poți opri pe cineva să se compromită dacă asta vrea? În aceeași zi, în Senat, unde se dezbătea legea pensiilor unitare, liberalul Marius Nicoară urmărea pe laptop un filmuleț porno spre a-și ridica moralul. Or fi pensiile moartea pasiunii dar chiar să uiți unde te afli, e prea de tot. Criza a produs și alte mutații: limbajul urban s-a mutat din pricina scumpirilor la periferii de unde poetul Lucian Avramescu a considerat discuțiile din grupul de analiză „căcănării ginecologice“ cu „muci portocalii“ – în timp ce limbajul financiar al ministrului Vlădescu a devenit liric: „deși n-am cea mai plăcută față, și eu am suflet“. Asta ne mai lipsea! Sufletul lui Vlădescu! Dacă dl Patriciu vorbește despre conștiință, dl Voiculescu despre moralitate („avem o mare problemă cu starea morală și intelectuală a națiunii române“) iar dl Vlădescu despre suflet, e clar c-am încurcat-o. Iată că, deși n-are o față plăcută, și criza are suflet: fie criza cât de rea, să cadă pe altcineva.Tia Serbanescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
