Scolile de la tara, desfiintate -en gross-

Lăudabile sunt iniţiativele şi eforturile responsabililor sistemului de învăţământ românesc în sensul descentralizării şi creşterii calităţii educaţiei. Numai că de doi ani încoace parcă nu mai există nici o reţinere în a desfiinţa şcoli mici de la sate. Fără măcar o şcoală care să aibă clasele I-IV, satele nu mai sunt sate, ci o grămadă de case. Tocmai pentru a se stopa acest -exod- al desfiinţării şcolilor din mediul rural, Asociaţia învăţătorilor din judeţul Arad a trimis o petiţie în atenţia Parlamentului, Guvernului României, precum şi Ministerului Educaţiei. Preşedintele Viorel Dolha speră ca prin această petiţie să se oprească desfiinţarea unităţilor de învăţământ de mici dimensiuni din mediul rural. El spune că de câţiva ani a început o acţiune de desfiinţare a şcolilor mici de la nivelul satelor. -Culmea ipocriziei este că primul motiv invocat adesea este creşterea calităţii actului educaţional pentru copiii respectivi prin aducerea lor într-una din clasele şcolii din centrul de comună. Calitatea învăţării este însă invers proporţională cu numărul de elevi dintr-o clasă şi aceasta ar spune-o 99 din 100 de învăţători întrebaţi. Spun apoi specialiştii că învăţământul simultan dă elevi capabili de mai mare autonomie şi competenţe sporite de muncă independentă-, susţine Dolha. Acesta este convins că adevăratul motiv este reducerea costurilor pentru educaţia celor câţiva copii ai satului. Dolha spune că cineva la nivel central a concluzionat în mod superficial că se face economie dacă nu se mai plăteşte un învăţător în acel sat şi dacă elevii sunt duşi într-o clasă din centrul de comună. Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Arad propune ca în proiectul legii învăţământului să se adauge un nou alineat (3) la articolul 15 -Desfiinţarea învăţământului preşcolar şi primar de la nivelul unei localităţi şi a celui gimnazial de la nivelul unei comune se face doar cu acordul majorităţii locuitorilor respectivului sat, respectiv comune-.