Ne-am pricopsit! Avem un nou preşedinte (interimar) la Cotroceni în persoana dlui Văcăroiu şi altul suspendat, dl Băsescu, care umblă prin ţară în aşteptarea referendumului de întoarcere la Palat. Cum, în realitate, avem şi doi premieri: unul, interimar, la Palatul Victoria (până când PSD îl va despărţi de scaun după ce-şi va fi făcut toate treburile murdare sub pavilion liberal) şi altul clandestin, în Palatul Kiseleff, în persoana dlui Geoană, probabil că era scris să se ajungă aici. Prin voinţa Parlamentului, preşedintele Băsescu a fost suspendat cu o largă majoritate (322 de voturi) care a repurtat astfel o victorie confortabilă asupra Constituţiei pe care pretindea c-o apără. Când Curtea Constituţională spune că preşedintele nu trebuie suspendat iar Parlamentul îl suspendă, cine a încălcat Constituţia? După reuşita operaţiunii, a început numărătoarea celor -cinci minute- în care dl Băsescu anunţase ferm că va demisiona. Dl Băsescu a renunţat însă la demisie şi la alegeri anticipate optând pentru referendum. Opţiunea l-a costat câteva zile de înjurături şi reproşuri – întemeiate – că şi-a ştirbit profilul de om care-şi respectă cuvântul. Evident că cele mai tari insulte au venit chiar din partea unor persoane care şi-au ratat propria demisie de câteva ori şi care i-au cerut dlui Băsescu o -onoare- pe care ei înşişi n-o au. Marea greşeală a dlui Băsescu a fost anunţarea demisiei (în loc de enunţarea ei, ca simplă variantă) dar respectarea anunţului în condiţiile date ar fi fost o greşeală şi mai mare. În loc de o lună de interimat penibil cu -nea Nicu Văcăroiu- am fi avut trei luni de război în care orice era posibil. În politică (dar nu numai) trebuie să-ţi ţii promisiunea dacă ea reprezintă o soluţie bună. Dacă e proastă, de ce s-o respecţi? Mai ales că declaraţia premierului Tăriceanu după suspendare sugera că demisia preşedintelui înseamnă -o recunoaştere a vinovăţiei- şi, implicit, pierderea -dreptului moral- de a mai candida la un nou mandat. Nu, zău? Venind din partea dlui Tăriceanu (cel mai recent demisionar răzgândit) declaraţia pare o glumă macabră. La fel de macabri, cavalerii de onoare şi domnişoarele de onoare tv ale Coaliţiei s-au tot foit pe micile ecrane întrebându-se de zor ce caută lumea în stradă. De-aia, fiindcă au dreptul. În toate ţările democrate, când o lege sau o hotărâre nu e agreată, oamenii ies şi protestează. După mintea bolnavă a baronilor de opinie, ar trebui ca indiferent ce se întâmplă, toată lumea să tacă, să stea în casă şi să-i asculte pe ei la televizor cum delirează, spurcă şi manipulează. Semn că am ajuns iar (dar caricatural) la epoca lui -Nea Nicu-, nu-i aşa?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
