Epistolar

Au trecut 20 de ani de la mineriada din ‘90, cea care a stopat pentru câțiva ani buni integrarea europeană a României – nu fără un scop bine determinat: să ofere autorităților nou instalate răgazul necesar pentru consolidarea „sistemului“ de care vorbim azi și care și-a împărțit tot ce-avea  de împărțit din averea și puterea țării. Mineriada din ‘90 reprezintă și prima mare manipulare (de după revoluție) prin care un protest corect a fost transformat de TVR și ziarele FSN într-o „rebeliune legionară“ și un dușman al poporului. Schema e valabilă și azi – când ura e mult mai solicitată decât rațiunea. La ora actuală marea dispută e pe tema moțiunii de cenzură a PSD și PNL a cărei votare are loc marți, la șase zile de la prezentare – când fiecare tabără a mizat pesemne pe cele trei ceasuri rele ale celeilalte. O scrisoare adresată Parlamentului de președintele Băsescu care semnala depășirea termenului de trei zile prevăzut de Constituție și cerea respectarea lui a încins toate dezbaterile TV unde „părțile malefice și malformațiile de gândire ale lui Băsescu“ care „urăște acest popor, urăște Parlamentul“ a dus la o comparație fabuloasă din partea dlui Chirieac: „Băsescu seamănă cu URSS care n-avea decât vasali sau dușmani“. Asta înseamnă că toți semănăm adesea cu URSS: avem supuși și dușmani. Dl Băsescu calculase bine cele trei zile: întâi, fiindcă așa scrie în Constituție și apoi fiindcă sâmbătă sindicatele n-aveau cum să mai vină la proteste în Capitală. Există totuși și ceva sfânt în țara asta: weekendul. De aici, între dna Anca Boagiu și dl Geoană s-a iscat o întreagă corespondență (7-8 epistole) pe tema convocării Birourilor Permanente în vederea reprogramării moțiunii. Publicată antum, corespondența celor doi, deși pasională în felul ei, nu e genul scrisorilor pe care le-ai bănui între un bărbat șaten și o femeie brunetă. Cei doi se tot chinuie să fixeze o întâlnire: ea pare mai nerăbdătoare, el mai reticent. Sub stilul protocolar al celor doi se ghicește încordarea: se simte că aparțin unor familii politice adverse. Nu e de mirare că au ratat întâlnirea – și că dl Ioan Oltean s-a victimizat cu șișul în mână: „nimeni nu vrea să fie acum la guvernare; ghinionul a căzut pe noi“. Ba pe noi! Pe voi a mai căzut și câte-o „pleașcă“. Dar dacă niciun partid nu vrea la guvernare, atunci scoateți guvernul ori la concurs internațional (poate-l câștigă unii competenți) ori la licitație internațională: poate ne scoatem banii de pensii. Tia Serbanescu