Un senator al Romåniei (o doamnă) avertizează că țara ar putea intra sub influența Rusiei sau a Chinei dacă s-ar lua după unii lideri politici și s-ar îndatora mai degrabă acestor țări decåt FMI (două precizări, măcar: SUA sunt datoare pånă peste cap, în dolari, Chinei, iar Germania s-a angajat, printr-un parteneriat strategic, în modernizarea Rusiei). Oricum, intenția de a privi criza și „geopolitic“ din punctul de vedere al Bucureștiului nu e de neluat în seamă, drept care și cele ce urmează.
Mișcările geostrategice de anvergură continentală sau planetară vizează mai degrabă viitorul decåt stricta actualitate, iar de aici riscul ridicat de a derapa în scenarii. Instituții și comentatori ruși și occidentali, asemenea doamnei Boagiu, nu ezită totuși să se pronunțe.
Cåteva constatări de-ale lor, admise mai de toată lumea. America și Europa Unită au, fiecare, propriile lor probleme și deci propriile lor interese, ceea ce solicită intens solidaritatea atlantică. Pentru administrația Obama, partea noastră de lume nu mai e prioritate de prim rang, noi, europenii, ținem mai degrabă legătura cu vice-administrația Biden. Uniunea Europeană e pusă la încercare, prin criză, în ambițiile ei de aprofundare și extindere a integrării, iar interesul comun european este din ce în ce mai greu de definit. Unul este interesul german, altul cel francez, altele interesele statelor din Europa centrală și de est sau ale celor din sudul continentului – PIIGS.
Berlinul se poate gåndi că o relație specială cu Moscova i-ar fi mai utilă și mai de perspectivă decåt cea din cadrul UE, apreciază politologul american Georges Friedman. Mai utilă și politico-diplomatic, și economic. Germania și Rusia trebuie să facă față presiunii americane și ascensiunii Chinei, iar o asemenea alianță, fie ea și conjuncturală, le-ar fi utilă. Politico-militar, UE nu înseamnă mai nimic, căci o politică europeană externă și de apărare comună nu există, iar precedente istorice de înțelegeri ruso-germane cu impact covårșitor pe continent sunt destule (nu doar pactul Ribbentropp-Molotov, chestiunea nu trebuie nici simplificată, nici ostilizată). Posibilitățile de colaborare ale Germaniei în UE, inclusiv cu Franța, par tot mai limitate, cele cu Rusia abia încep să fie puse în lucrare, mai observă politologul american, director al Institutului Stratfor. Rusia are nevoie de Germania pentru a se moderniza (prioritatea nr. 1 a lui Medvedev), iar Germania are nevoie de forța de muncă a Rusiei, care poate lucra pentru ea în întreprinderi germane „delocalizate“ pe teritoriul rus, nu prin formula încărcată de disconfort a gastarbeiterilor, imigranților, flotanților. După dezmembrarea URSS și reunificarea Germaniei, apropierea ruso-germană a devenit tot mai evidentă. Un fost cancelar german lucrează, și pe bani frumoși, la un colos energetic rusesc, iar gazoductul Nord Stream nu ține seama de vreo „solidaritate energetică“ europeană.
Mai nou, la începutul lui iunie, președintele Rusiei și cancelarul Germaniei au produs un Memorandum privitor la „cooperarea specială“ a UE și a Rusiei în soluționarea problemei transnistrene. Chiar dacă nici „președintele“, nici „ministrul de Externe“ al UE nu sunt germani, chiar dacă Berlinul nu deține acum presedinția rotativă a Uniunii. Și totuși, Germania tratează cu Rusia în numele UE, fără a o fi împuternicit cineva.
Ce poate însemna asta pentru Republica Moldova nu e greu de prevăzut. În condițiile eforturilor pronunțate ale Chișinăului de a se apropia de UE, Rusia își consolidează ancorele pe Nistru, inclusiv prin conlucrare clar stabilită cu Ucraina și Germania, ori prin formula transformării forțelor sale militare staționate în Transnistria în forțe europene (sau OSCE) de menținere a păcii. Șansele europene ale R. Moldova se îndepărtează văzånd cu ochii. Ele nu vor mai fi nici cele ale țărilor europene din Balcanii de vest, nici cele ale Ucrainei (oricum, minime), ci unele care vor depinde, între altele, și de un consens ruso-german în materie. O șansă europeană pentru R. Moldova mai este, totuși. Romånia îi poate fi un partener european special, așa cum nici Ucraina, nici statele balcanice menționate nu au cum să aibă.
Dar unde se află Romånia în tot acest joc? Nici în relații dinamice cu Germania, cu Rusia sau măcar cu Ucraina, nici la masa negocierilor pe Transnistria, nici (deocamdată?) în South Stream, nici într-o „sinergie“ a Mării Negre care să includă și Rusia, și Turcia, nici în relații privilegiate cu SUA cum are Polonia. Traseele Romåniei spre Vest și spre Est nu sunt cele mai clare.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
