Topul celor mai impresionante povești de supraviețuire

Într-un top al celor mai impresionante povești de supraviețuire, realizat de site-ul www.cracked.com, pe locul patru se situează cazul explora­to­rului australian Douglas Mawson, care a la începutul se­colului al XX-lea și-a propus să meargă în expediție în Antarctica.

4. Iadul din Antarctica

În noiembrie 1912, Mawson și alți doi colegi, Belgrave Ninnis și Xavier Mertz, au plecat să exploreze partea de pe continent denumită King George al V-lea. După câteva săptămâni de progrese conside­rabile, Ninnis a căzut într-o crevasă, acoperită de zăpadă, luând după el șase dintre cei mai buni câini ai expediției, cea mai mare parte a proviziilor de hrană, corturi și alte produse esențiale supra­viețuirii. Metz și Mawson a reușit să salveze un câine, însă Ninnis nu a mai fost găsit niciodată. Cei doi au rămas cu provizii pentru o săptămână, dar fără mâncare pentru câini, astfel că au decis să revină la una dintre bazele lor provizorii, drumul până la baza principală fiind considerabil. Ei au mers neîncetat timp de 27 de ore, reușind să recupereze un cort pe care îl lăsaseră în urmă, însă din cauza lipsei hranei au fost nevoiți să sacrifice unii dintre câini pentru a-i hrăni pe ceilalți și pentru a se alimenta chiar ei.
 În acea perioadă nu se știa că ficatul câinilor Husky este toxic, astfel că cei doi au început să sufere curând de amețeli, dureri abdominale, fisuri nazale, pierderea unghiilor și îngălbe­nirea ochilor și pielii. Mai târziu, Mawson a observat o schimbare de comportament la colegul său, a cărui stare s-a deteriorat rapid, el murind de turbare pe 8 ianuarie 2013.
Mawson a continuat restul distanței de 100 de mile singur, în final, el ajungând la baza principală, unde a aflat că vasul cu care venise în Antarctica plecase. El și cei șase membri ai echipajului rămași în urmă pentru a-l căuta au fost nevoiți să mai stea în Antarctica aproape un an, până în decembrie 1913, când au fost recuperați de un alt vas.

3. Maratonistul care s-a rătăcit în Sahara

„Maratonul nisipurilor“ este considerat cel mai greu de pe planetă. Timp de șase zile, participanții trebuie să străbată Deșertul Sahara în sudul Marocului. Italianul Mauro Prosperi a devenit cunoscut în lume, după ce în 1994 a „reușit“ să se rătăcească în timpul marato­nului. Prosperi, de profe­sie polițist, un împătimit al competițiilor de penthatlon, a supraviețuit timp de nouă zile în deșert, hrănindu-se cu lilieci și șerpi și hidratându-se cu propria urină. După nouă zile a fost găsit în Algeria, la aproape 300 de kilometri de traseul marato­nului, fiind dus într-o bază militară.

2. Omul care a supraviețuit mâncând broște

În 2006, Ricky Megee (35 de ani la acea vreme) a fost găsit în partea de nord a Australiei, după ce a petrecut 71 de zile în deșert. El susține, în cartea sa, că a fost drogat și abandonat în deșert de trei bărbați pe care încercase să-i ajute după ce rămăseseră fără benzină pe un drum din zona Outback.
În toată această perioadă, el și-a construit un adăpost din crengi de copac și frunze și s-a hrănit cu broaște, crude sau fripte, șopârle și lipitori.
După ce a fost găsit, el a fost diagnosticat cu malnutriție, în cele trei luni slăbind peste 50 de kilograme.

1. Cazul fetei adoptate de maimuțe

Marina Chapman avea patru ani, în anii '50, când a fost drogată și răpită din casa ei din Columbia. Ea s-a trezit aban­donată în mijlocul junglei și susține că a supraviețuit timp de cinci ani cu ajutorul maimuțelor.
La începutul acestui an, Marina Chapman a dezvăluit modul în care o colonie de mai­muțe capucin a învățat-o cum să supraviețuiască. Ea dormea într-un trunchi de copac scobit, pe timp de noapte. Povestea ei tragică a continuat și după ce a fost salvată de niște vânători, susținând că a fost vândută ca prostituată înainte de a ajunge înapoi în Anglia. În prezent, ea este căsătorită și are doi copii și trei nepoți.    

Mediafax