Redute

„Galațiul nu va cădea“ a declarat președintele Băsescu precizând că inundarea orașului „ar fi o rușine pentru noi toți și un semn al neputinței“ dar că, potrivit calculelor sale, nu vor fi inundații. Cam la fel a calculat și ministrul Blaga și a ajuns la același rezultat: digul va rezista. Așa să fie! Măcar scăpăm de-o rușine. Altfel, ar trebui aplicat scenariul de groază cu spargerea digului la Cotul Pisicii și inundarea controlată a zonei – lucru pe care locuitorii îl refuză cu îndârjire. Întotdeauna când ajungem în situația extremă de a rupe pisica, încep controversele și acuzațiile că sunt protejate de ape fermele unor pisicuțe și motănei care torc pe lângă putere. Să sperăm însă că digul de la Galați va rezista la viitură: are 1,5 m înălțime și e dublat de un dig metalic modular montat în linia a doua. Acum, dacă tot observa ironic președintele că „toată lumea se pricepe la diguri“, de ce nu s-or face diguri metalice mobile, zdravene și înalte, care să se monteze oriunde e nevoie? Iarna le-am putea folosi apărând autostrada de nămeți, vara le putem muta unde e pericol. Deși au luat startul cu întârziere la inundații, președintele și premierul au recuperat rapid prin prezență zilnică în zonele calamitate iar în Suceava a și început reconstrucția caselor dărâmate. Dacă marele pariu al președintelui este salvarea Galațiului, al premierului este ca „până la iarnă fiecare român rămas fără casă să aibă un acoperiș deasupra capului“. Asta dacă premierul însuși va mai avea până la iarnă un acoperiș căci deasupra capului său se adună nori negri. PSD și PNL l-au avertizat cu cod roșu în septembrie iar PDL îl amenință cu cod portocaliu: s-a remarcat deja că dnii Băsescu și Boc nu-și mai scaldă cizmele în aceleași ape. Mult mai relaxată decât cei doi, dna Udrea a frecventat și inundațiile din Săucești dar și distracțiile din Oaș unde a arborat un costum popular foarte înzorzonat „imediat după ce s-a dat jos din cizme“ – după cum remarca o realizatoare TV care zilele trecute întreba un pompier erou de ce este el așa de motivat când tocmai i s-a tăiat un sfert din leafă? Adică trebuia să salveze numai trei sferturi dintr-un sinistrat? Omul i-a răspuns însă cu bun- simț: asta mi-e meseria. Dacă lumea și-ar iubi meseria mai mult decât leafa n-am fi ajuns cu catastrofele și la bacalaureat unde s-a înregistrat un record de picați. După atâtea greve ale profesorilor, e de mirare că unii elevi au mai și trecut. În învățământ e cod roșu permanent.Tia Serbanescu