Paușal

Mărirea TVA și decăderea bugetului continuă să facă valuri mai ales că președintele, Dunăre de supărat, tocmai a acuzat: „majorarea TVA a fost o greșeală“ – lucru cu care toată lumea e de acord. Simțindu-se amendat pentru această greșeală, premierul a explicat că n-a avut de ales după ce Curtea Constituțională a declarat drept neconstituțională tăierea pensiilor. Rezultă că numai mărirea pensiilor e constituțională deși atât tăierea cât și mărirea schimbă dimensiunea pensiei și nu dreptul la ea. Asta așa, ca principiu. Mărirea TVA a fost considerată o greșeală încă înainte de a se produce: dl Agathon (patronate) avertiza că „un procent în plus la TVA înseamnă 100.000 de locuri de muncă pierdute“ – adică un procent în minus crea tot atâtea? – iar dl Vasilescu (BNR) anunța: „dacă mărim TVA România ia foc“. Greșit! A intrat la apă. Important este însă că greșiții noștri nu se simt singuri și nici vinovați. Președintele însuși s-a lepădat de orice păcat: „nu mă simt singurul responsabil pentru soarta țării; toți cei 22 de milioane de români suntem responsabili“. Da, dar nu toți deodată, ci în ordine ierarhică. Sigur că președintele nu e singurul responsabil – deși primul om în stat este, ca și primul om pe lume (Adam), primul păcătos – și are destui părtași și înaintași dar asta nu înseamnă că toți cetățenii sunt vinovați. Există o poezie celebră pe această temă: „toți am pus rahat pe clanță“ – dar important e cine l-a pus primul și cine l-a mâncat ultimul. Nu suntem 22 de milioane de îngerași – din contră, foarte mulți români au distrus și au furat, după posibilitățile lor – dar să păstrăm proporțiile! Băieții deștepți și fraieriții, scutiții de datorii și executații, privatizații cu rafinăriile și terenurile statului și plătitorii de supraprețuri nu sunt totuna și nu sunt responsabili în mod egal ca să plătească paușal. Necazul e că majorarea TVA e o greșeală care nu aduce bani la buget iar tăierea pensiilor era un sacrificiu care nu-l salva decât temporar. Faptul că între o greșeală omenească și o perseverență diabolică ai noștri lideri au ales să le practice timp de două decenii pe amândouă te împiedică să-i ierți – pentru că, iată, nici ei nu te iartă și dau „responsabilitate“ la tot poporul deși acesta nu vrea responsabilitate ci bani. Președintele are dreptate când acuză „mentalitatea“ celor care așteaptă să le dea statul și casă și masă. Dar ce să-i faci dacă au văzut și ei că statul le-a dat altora averi și palate?Tia Serbanescu