Economie functionala de troc

Sfarsitul anului consemneaza, de regula, la mai toate ghiseele la care se platesc taxe si impozite sau se incheie diverse acte, aglomeratie si inevitabile cozi. Imbulzeala din aceste zile, la Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie – sucursala Bucuresti (n.r. – situat in Bdul Timisoara nr. 6), demonstreaza, in primul rand, faptul ca economia trocului functioneaza -perfect- in Romania. Zeci de firme incearca pe ultima suta de metri a anului sa-si descurce afacerile, incheindu-si toate socotelile cu partenerii. Prin imobilul amintit mai sus se perinda, zilnic, zeci de persoane care trebuie sa prezinte, rand pe rand, la fiecare camera in parte, documentele necesare compensarii. In aceasta perioada, cozile sunt mult mai mari fata de alta perioada a anului, iar mult mai multe firme au de compensat diverse sume, mai mari sau mai mici, dupa -posibilitati-. Pe un lant de compensari (n.r. – decontari intermediare de tip -marfa/serviciu contra marfa) se -desfasoara- uneori si mai mult de 14-15 societati, fiecare avand contracte pe mai multe relatii. Valoarea sumelor ajunge, in unele cazuri, si la cateva sute de miliarde de lei, sistemul dovedindu-se astfel un adevarat -aspirator de firme-. Compensarile sunt considerate de cei mai multi dintre cei care le -practica- un balon de oxigen, pentru ca, apeland la acest sistem, firmele decapitalizate evita blocajul financiar. -Trocul- prin care marfurile sunt transferate de la furnizori la beneficiari, prin intermediari, iar decontarile executate doar scriptic reprezinta o -sansa- pentru o societate comerciala subreda.

Cum, din pacate, Romania se poate -lauda- cu multe astfel de societati care sunt nevoite sa livreze marfa in contul energiei electrice, spre exemplu, fenomenul compensarilor capata pe zi ce trece o amploare din ce in ce mai mare. La nivel national nu se poate declara (n.r. – sau nu se vrea) un numar fix al firmelor care apeleaza la acest sistem, insa cozile, aglomeratia si zecile de firme care se prezinta in acest sfarsit de an la serviciul -Compensari- din Bucuresti poate sa contureze o imagine a acestei situatii. Compensarile cele mai mari ca valoare se fac, de obicei, intre firmele mari, precum Electrica, CFR sau Petrom, pe lantul compensarilor aflandu-se chiar si zeci de societati. De obicei, lantul compensarilor incepe cu furnizorii de energie, carora firmelor (n.r. – decapitalizate fiind) le este tot mai greu sa plateasca in numerar serviciile prestate. In acest moment se naste o -urzeala- greu de descurcat. Exista circuite intre zeci de firme, in cadrul carora se compenseaza sute de miliarde de lei. Practic, un ordin de compensare se poate obtine intr-o zi, dupa cateva ore de stat la cozi si completat hartii, insa toata -afacerea- poate fi considerata incheiata doar in momentul in care fiecare dintre firmele -prinse- in circuitul respectiv isi -incheie- conturile cu firma careia ii datoreaza bani. Si tot asa, pana cand circuitul se inchide, iar datoria se stinge. O adevarata economie a trocului.