
Cotidianul "Curentul" prezintă astăzi, în exclusivitate, o primă parte dintr-un amplu interviu adevărul despre un episod crud al revoluției romåne din decembrie 1989 prin prisma lui Constantin Isac (foto), singurul civil din CFSN (n.r. Consiliul Frontului Salvării Naționale) care a scăpat din carnagiul din noaptea de 23/24 decembrie 1989 din fața sediului Ministerului Apărării Naționale unde, prin intermediul ordinelor criminale ale lui Nicolae Militaru, au fost masacrați uslașii conduși de colonelul Gheorghe Trosca, în numele legitimării diversiunii teroriste.
De profesie inginer și arbitru internațional de judo, Constantin Isac a fost "omul potrivit la momentul nepotrivit" în decembrie 1989 în scenariul pus în scenă de odiosul general Nicolae Militaru, dovedit spion al GRU (n.r. Serviciul Secret al Armatei Sovietice) în anii 80 de către colonelul Gheorghe Trosca în dosarele "Corbii I și II". Transferat în structura USLA (n.r. Unitatea Specială de Luptă Anti-Teroristă), colonelul Trosca împreună cu cele două echipaje chemate la MAPN să lupte împotriva teroriștilor au fost măcelăriți în noaptea de 23-24 decembrie 1989 pentru liniștea generalului Militaru, cooptat în noua structură de putere în frunte cu tridentul Iliescu-Roman-Brucan. Scăpånd cu viață din carnagiu, Constantin Isaac a devenit martorul incomod pentru liderii CFSN-ului și trecut la index, după 25 decembrie 1989, rămånånd în literatura de specialitate "civilul care a scăpat cu viață". Continuarea acestui interviu se găsește integral pe on-line.
Să revenim la episodul din TVR?
Nu știam ce au vorbit în interior pentru că era izolat fonic. Le-am spus generalilor ca împreună cu civilii să mergem la armată. S-a telefonat dintr-o cameră unde generalul Voinea a vorbit cu Stănculescu și a spus că vine cu un grup de revoluționari. Am plecat cu aceeași mașină. Iată formula: era o dacie neagră de la Securitate: șofer era Crețu Ioan, eu cu Roman, în dreapta în timp ce colonelul Vătămășescu – fusese aghiotantul lui Milea, în spate împreună cu generalii Chițac și Voinea. Am vrut să-l dau pe Roman jos, pentru că nu mai aveam loc, dar acesta mi-a făcut loc și eu am luat un steag și i l-am dat lui Roman să-l țină. Mașină cu care eram, avea o stație Stormo și urla ca la balamuc deoarece nu știam cum să o oprim. La ministerul Apărării, am mai întårziat două minute. Primul grup a fost așteptat de un ofițer în timp ce pe mine m-a condus soldatul de la poartă și am intrat în minister prin anticamera secretariatului biroului ministrului Apărării. Cånd am intrat în secretariat își făcuse apariția un colonel de aviație, Lepădatu, care mi-a spus ca aici în birou era Ilie Ceaușescu.
Dar nu fusese deja arestat la ordinul lui Petre Roman?
E o minciună. Roman se cunoștea cu Ilie Ceaușescu. Nu era fiestecine, era lector universitar, era în bune relații cu Zoe, era în eșalonul doi al partidului, avea un cv bun politic si l-au dat afară (n.r. pe Ilie Ceaușescu). Era înnarmat cu un pistol și l-au pus în anticameră. L-au dus în secretariat. Pentru mine, Ilie Ceaușescu venise pe 21 seara, într-o dacie de la MAPN, la TAB-ul care era în față la Teatrul Național și Inter, la ora 9,oo, dar nu-l știam. Nu l-am lăsat să i-a legătura cu militarii de pe TAB și mașina a întors pentru că mulțimea începuse să-l huiduie puternic.
Știți că generalul Ilie Ceaușescu era mai mult pe parte politică?
Era șeful Consiliului Politic al Armatei. El conducea armata pe timp de pace. De ce? Șeful MST-ului, Ștefan Gușă era la Timișoara, nu era la București iar cel care îi lua ierarhic locul era Ilie Ceaușescu, primul locțiitor al ministrului. I-am zis căpitanului Barbu să-mi dea pistolul că să-l arestez….pånă la urmă I-am luat pistolul cu forță șI am intrat în birou și i-am zis că este arestat. I-am spus că sunt inginer la Republica, mai tårziu acesta a recunoscut în cartea sa că a fost arestat de un civil de la Timpuri Noi, eram de la Republica. Cånd am intrat în birou era o masă unde pe o parte erau generali iar pe cealaltă civili șI-n capul mesei stătea generalul Stănculescu. Le-am zis că ne trebuie o cameră, eram patru civili, unule era securist, Vătămănoiu, de la Direcția a V-a. Stănculescu l-a chemat pe un ofițer să-mi arate unde să-l închidem pe Ilie Ceaușescu.
Era un birou. Era camera de serviciu al ofițerului de serviciu șI aici l-am închis într-o cămăruță mică, acolo långă faimosul wc unde s-au luat deciziile capitale, una dintre ele fiind procesul uciderii lui Ceaușescu. Scena descrisă, în martie 1990 luasem hotărårea să publicăm ceea ce se întåmplase pe parcursul acelei perioade. După ce îl arestăm începem să facem organizarea șI eu fac o propunere ca trupele de grăniceri să treacă de la Securitate la Armată cum fusese anterior momentului 1989 iar Miliția și Securitatea să nu fie desființate șI acestea să treacă sub comanda armatei.
Le- ațI cerut personal?
Da, sunt cunoscute….mai erau și alti generali, pe care I-am întrebat dacă aveam bomba atomică. Mă gåndeam că cine știe?
La televizor era Iliescu șI Stănculescu ne-a întrebat cine este conducătorul?. Știam despre formula magică cu Iliescu și am spus Iliescu. În cabinetul ministrului am văzut tabloul lui Ceaușescu și tocmai atunci venise o echipă de la televiziunea armatei să filmeze și m-am dus cu ofițerul de serviciu șI am dat jos tabloul. După care, apare Iliescu, Voican, Montanu și ne asezăm la masă, inclusiv Militaru, care stătea långă Iliescu. Iliescu îl știa pe Roman, întrucåt s-au îmbrățIșat și mi-am dat seama că se cunoșteau bine. I-am spus despre măsurile luate că armata e cu noi. După care ne întreabă cum ne numim?. La care Militaru a spus că suntem FSN (n.r. Frontul Salvării Naționale) atunci am aflat că erau demult organizați, se cunoșteau, eu nu știam atunci. Între timp, a venit șI generalul Gușă cu o echipă de militari. La ora 17,oo Iliescu a spus că la CC vom continua oganizarea șI toți de acolo(n.r de la Ministerul Apărării) suntem CFSN(n.r. Consiliul Frontului Salvării Naționale) și să mergem cu Gușă la CC ca să facem organizarea. Am plecat împreună și acolo(n.r. la Minister) a rămas Mihai Montanu, ca civil, reprezentant al nostru împreună cu Stănculescu. Suntem la ora 16,30 cånd plecăm la CC în trei masini: o Dacie,un break și un olcit; eu am fost în mașină cu Gușă. Am reușit să intrăm la CC,pe la ușa principală. Acolo l-am chemat pe Dan Iosif, care a spus că noi eram guvernul. La råndul lor, ei se organizaseră acolo. Ne-am dus pe balcon unde Iliescu și Gușă s-au adresat mulțimii. Acolo Sergiu Nicolaescu l-a prezentat pe Iliescu ca disident, după ce mulțimea îl huiduise întorcånd astfel Piața în favoarea lui Iliescu. Ne-am retras într-un birou, în camera 241, camera lui Nicolcioiu, șeful protocolului șI o noapte întreagă am stat acolo. Aici, in jurul orei 7,00, cånd intrăm în birou, acolo văd fețe noi: Brucan, dar eu am rămas cu Mihai Ispas la ușă pentru că nu mai era loc, tot grupul plecase după Iliescu. Își face apariția și Ardeleanu, și Sergiu Nicolaescu, care vrea să afle…și strigă că apa-i otrăvită și subsolul este minat ca să plecăm de acolo(n.r. din sediul Comitetului Central-CC). Între timp, l-am lăsat pe un cameraman să filmeze, era Sårbu(n.r. Adrian Sårbu, patronul trustului PROTV). Din nou, se reia scena, cum ne vom numi….eu eram la ușă. La un moment dat, după panica lui Nicolaescu care îșI chemase cascadorii. Acolo era o luptă pentru putere. Eram noi, cei care organizaseră guvernul Verdeț șI cascadorii lui Sergiu.
Dar cum ațI ajuns la USLA(n.r. Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă)?
Afară, începuse să se tragă dar geamurile erau blindate pentru că nu se spărseseră șI atunci Vlad, ne-a spus acest lucru. Se stabilise un comandament unde generalii Gușă și Vlad erau la comandă. Văzånd cum decurgeau lucrurile, eu am luat decizia să ne organizăm împreună cu Crețu, să căutăm specialiști pentru noua structură de putere; să facem liste cu nume,prenume, ocupație. Cei care erau acolo făcuseră legitimații, le-am luat și am făcut altele noi ,le-am semnat, iar pe studentul Vasile Neacșa l-am pus să facă ștampilă cu CFSN dintr-o gumă,ca să ștampilăm noile legitimații. Am făcut lista pånă la numărul 12, după care, a preluat Neacșa. acest lucru în timp ce, Iliescu și cu Voican plecaseră, defapt dispăruseră toți cei care se cunoșteau. Ora 17,00- fusese deci o parolă pentru ei.
Atunci a venit comandantul USLA(n.r. Colonelul Ardeleanu) și atunci am zis că dacă pun måna pe această structură care nu fusese controlată ideologic o putem folosi în revoluție. L-am pus la nr. 17(n.r. pe colonelul Ardeleanu) iar pe Vlad la numărul 8. Cånd I-am dat lista să fie bătută la mașină, I-a fost dată lui Gușă să o semneze dar nu-l pusesem pe Iliescu. Uitasem, de aceea l-am trecut pe primul loc, la zero, și așa a rămas. Unul cåte unul s-au dus apoi la TVR.
În tot acest răstimp, dumneavoastră ce ați făcut?
Am rămas la CC. Am luat hotărårea împreună cu Vlad, pentru că toată lumea avea armament, se trăgea iar prin diverse camere se aflau ascunși diverși activiști ai PCR care nu fugiseră cu Ceaușescu. Noi acolo, (n.r. la CC) nu știam că Ceaușescu fusese prins și am întocmit un plan pentru prinderea acestuia, inclusiv cu cei de la Directia a 5-a a Securității. L-am anchetat pe Postelnicu, pe Ion Ceaușescu șI am aflat multe despre fuga CeaușIștilor. Am luat împreună cu Iulian Vlad pentru că era debandadă, la TVR se spunea prostii, ba că USLA atacă, ba ca Securitatea atacă și pentru aceasta am zis să mergem împreună cu Ardeleanu( n.r. șeful USLA) și Bleorț(n.r. adjunctul lui Ardeleanu) la USLA, în strada Doamnei pentru a vedea efectivele șI cadrele. Erau toți în unitate, am stat 45 de minute șI ni s-au prezentat cadrele de comandă. Acolo am stabilit măsuri pentru dublarea pazei, la ambasada SUA pentru că se trăgea. Am revenit la CC, la echipa de comandă, formată din Gușă și din Vlad. Simțeam că ceva se întåmpla peste voința noastră, eram izolați. Diversiunea teroristă începuse încă din 23 decembrie , cånd Cico dumitrescu, care lucra la ministerul Economiei, a spus că USLA trage, deșI el știa cine este USLA, deoarece era coleg cu soția lui Ardeleanu, la Ministerul Economiei, deci fusese o diversiune ordinară. Militaru a stat liniștit pånă în 23 decembrie, șI nu s-a amestecat în actul de conducere.
Cånd intră Militaru în actiunea propriu-zisă?
O noapte întreagă….continuă diversiunea, se trăgea între etaje, în clădirea CC s-a murit, foarte mulți civili trăgeau aiurea, de asta luasem hotărårea să strångem armamentul. Acolo am găsit un depozit de wiskey și am zis că dacă cei din clădirea îl găsesc va fi dezastru. A venit Iordan Rădulescu, pe care l-am pus sa verse wiskey-ul la wc. Apoi, am pus pe o asistentă medicală din clădire să facă ceai pentru militari șI pentru noi. Știu că avem o convorbire telefonică cu Moscova, Gușă a vorbit cu generalul Moisev, rușii cerånd să ne acorde sprijin militar, întåi a vorbit el, apoi printr-o interpretă, era o studentă care știa rușește și vorbea cu rușii la telefon și traducea ce îi spunea Gușă. O chema Rada Istrate. Eram intoxicați de comandouri de elicoptere care atacau la ReșIța, Brăila, Iași…..se vede în noaptea generalilor. Atunci am luat legătura cu Ministerul Metalurgiei, unde era Mihu Victor pe care îl pun să ia legătura, la ReșIța, Brăila, să verifice situația de acolo. Peste 15 minute, mi-a spus prin TO că la combinate se lucrează. Vedeți că sunt minciuni. Cånd primește de la Craiova prin telefon ca un comandou, generalul Rus le-a spus să nu atace. Luasem hotărårea că acolo la CC eram izolați, vorbeau la telefon și atåta tot,de aceea îl punem pe Vlad să vorbească la radio că Securitatea este cu noi…. aveam informații. La ora 8.00, am fost la USLA împreună cu colonelul Ardeleanu că să pregătim introducerea acesteia în acțiune. Între timp, la CC venise Dumitru Mazilu din partea FSN-ului ca să conducă iar Militaru șI alțI generali mai vårstă au dispărută din clădire.
Ne punem probleme. Cum să transmitem că USLA e de partea noastră? Ne gåndim să mergem la Ministerul Apărării. În jurul orei 11,00, Gușă dispare șI el din CC, după ce anterior făcusem un consiliu pe 23 decembrie dimineață cu Vlad șI cu Mazilu despre cum să intre USLA în acțiune. Eu rămån împreună cu Ardeleanu ca să mergem la sediul Ministerul Apărării. Ne vedem la minister. Era 1,oo. Ca să ne recunoaștem între noi am stabilit niște parole, aveam cărți de vizită, care erau un pic mai deosebite, am rupt-o în două, pe care am scris Ionescu, jumătate a rămas la mine iar cealălată jumătate la Ardeleanu (șeful USLA). După aceasta, Ardeleanu a plecat la USLA să se organizeze iar eu m-am dus să văd pe străzi ce se întåmpla. Am văzut că este un circ, unii trăgeau de jos, civili, militari,….. era un haos general. Am ajuns, la stația de metrou Politehnica, în bulevardul Ho Si Min. Ies afară, să verific …. șI în fața intrării era un tanc care interzicea accesul de pe bulevard. M-am dus jos să dau telefon la USLA intrucåt se știa cine sunt. Am dat telefon șI am vorbit cu Bleorț care mi-a spus să am rabdare ca să vedem ce se poate face. Între timp mi-a spus: aveți noroc trei ABI-uri (n.r. Autovehicule semi-blindate) sunt în drum spre Ministerul Apărării. Drumul pe care Trosca îl alesese să vină era pe ruta Gara de Nord-Cotroceni- Bulevardul Ho Si Min – sediul MAPN întrucåt la Răzoare șI la Academia Militară se duceau lupte grele. Trosca mi-a spus că mă vor lua după care am scos legitimația de membru al CFSN, semnată, ștampilată, inclusiv de Dumitru Mazilu, șI m-am dus la tanc. I-am dat-o tanchistului, tancul era de la unitatea militară de la Focșani, toată zona era blocată de armată, de un regiment de tancuri de la Focșani, în Piața Moghioroș cåt și pe Bulevardul Ho Si Min. Eu I- am spus că vin trei ABI-uri dar au venit doar două. Comandantul tancului nu a crezut nimic. Era deja 9,30 seară șI era beznă. Mă urc în primul ABI unde mă prezint: Ionescu iar Trosca a vorbit prin radio cu baza că l-a luat pe Ionescu; li se spusese să se oprească la 30 metri în spatele ultimului tanc. Asta însemna că cei de la MAPN au telefonat comandamentului USLA care le-a comunicat că ajungem în dispozitiv iar mie mi se spusese să cobor din ABI ca să intru în minister; între USLA fusese deja introdusă în luptă la Gara de nord. Trosca îmi spusese că nu se poate bate cu TAB-urile teroriștilor întrucåt ABI-urile erau cutii de conserve, ceråndu-mi să insist să primească aceleașI arme ca șI teroriștii. Am vorbit cu baza și la un moment dat tancul din stånga noastră, pe dreapta erau blocurile dinspre Favorit, a deschis focul împotriva noastră. Ulterior, pe centrul de calcul din curtea sediului Ministerului Apărării era dispus un cuib de mitraliere care au tras în noi alături de soldații dispuși pe restaurantul Favorit și pe blocurile din jur. S-a știut de noi…prima dată au tras în primul ABI. Ne-am dat jos șI le-am strigat că avem rănițI șI ni s-a spus că vine o salvare însă noi am refuzat salvarea intrucåt aveam informații că teroriștii aveau salvări. De aceea, noi am cerut ca tancul din stånga noastră …..după care ni s-a spus că tancul din fața noastră ne va face trei semnale luminoase.
Mi-e frică sa retrăiesc momentele acelea, eu m-am rugat și s-a întåmplat o minune: trăiesc. În pauza, de după semnalele luminoase, tancul care trăgea în noi, de la stånga la dreapta, ne-am folosit de unghiul mort ca să ieșim din ABI. Primul a ieșit Trosca, eu mă așezasem între șofer și Trosca, șI la un momendat mi-a pus pe cap o cască întrucåt aveau decåt două plus două veste de salvare, aceasta era dotarea lor specială șI nu cum s-a spus ulterior că aveau arme performante. Am reușit să ies șI eu în timp ce Trosca s-a ascuns în spatele roților ABI-ului șI a încercat să plece cu cel de-al doilea ABI. Eu am fugit prin stånga tancului șI m-am ascuns după un bloc. Trosca era viu șI încerca să intre în ABI. La fiecare al patrulea foc era un cartuș trasor care făcea lumină șI am văzut că un tanc a lovit ABI-ul. Eram rănit de schije șI m-am ascuns sub o mașină acoperită cu prelată la 20 de metri de ABI-uri. Se văd șI acum rănile de pe picioare, uite schije.
Da, se văd într-adevăr.
Timp de o oră jumătate, s-au dus lupte grele, nici în filme așa ceva nu se vede poate în filmele astea despre Irak. Noi însă nu am tras nici un cartuș, nu am făcut nici un gest provocator pentru a nu se declanșa focul. Noi trebuia să luăm legătura cu armata care să vină să ne spună misiunea de luptă. Avem dovada, declarația colonelului Zătreanu. S-a făcut dimineață, am fost căutat, au trecut pe långă mine soldați dar nu m-au găsit. La 6,00 dimineața, un om care se ducea la fabrica de mobilă, eu cånd l-am văzut, eram pierdut în spațiu, sångele se coagulase, aveam acte la mine, consideram că fusesem atacat de teroriști, aveam o agendă cu toate numerele speciale al activului de partid, aveam liste, ajunsesem pånă la frizerul lui Ceaușescu. Eu, acolo, în Drumul Taberei aveam un prieten, avovatul Ivan Nicolae si voiam să ajung la el. Au fost echipe întregi de militari care m-au căutat dar nu m-au găsit. Cånd am ajuns la blocul colegului meu, civilii erau organizați cu mături, cuțite șI nu lăsau pe nimeni să intre în bloc. Ajung la el după ce urcasem 8 etaje. Prietena lui fusese asistentă la Elias, pe 23 decembrie prin måna mea trecuse dosarele Corbul 1șI 2 ,securiștii îmi adusese dosarele. Dar nu am știut care era valoarea informativă a acestora. Ajung la el șI aceasta îmi spuse să mă duc la spital pt că aveam resturi de zgură, schije în gambe. Cånd am ajuns la Policlinică paza era făcută de un bolnav în halat și nu lăsa pe nimeni să intre, eram înnarmat cu un bisturiu șI o coadă de mătură. I-am zis că m-am lovit și vreau un control medical. Acesta mi- a spus că noaptea azi o salvare căuta răniții, după care a urmat o mașină militară.
Scenariul a fost bine pregătit?
Mi-am dat un nume fals, Dinescu Gheorghe la Policlinică șI mi-au facut antitetanos. Așa am rămas înnregistrat. Este cel de-al treilea nume pe care l-am folosit. După aceasta,l-am luat șI pe prietenul meu șI am plecat spre sediul MAPN. Aici, ABI-urile erau deavalma,ușile erau deschise, cartușe, militari arși, erau niște dacii parcate pe dreapta, care erau acum carbonizate….era un teatru de război. Între timp, plec după ce am vazut scena, după care îmi dezgrop de sub SKODA unde stătusem ascuns, actele: era agenda telefonică,legitimații plus alte hårtii.
Nu erau militari de pază acolo?
Nu, acolo un colonel îl dezbrăcase pe Trosca anunțånd că este terorist. Scena este filmată. Aici plångea, Liliana Neagoe, soția unuia dintre cei uciși. Pe 25 decembrie am venit să demonstrez că nu am fost teroriști șI am văzut în Romånia Liberă, în care Floca declara ca martor ocular ce luptă dusese armata împotriva teroriștilor. În ABI-uri, au fost 7 morți, 2 răniți și 2 nerăniți plus un civil neprins. Unul dintre militari, Șoldea, a fost prins de un echipaj si dus ca terorist în ministerul Apărării. L-a luat Voican să-l ancheteze, care îndeplinea acum un rol militar, avea mitralieră, avea uniformă de camuflaj. Ardeleanu a intrat în criză, acum eu povestesc ce a zis Șoldea, I-au luat ceasul șI I-au anchetat Mihai Montanu. Pånă la urmă au fost arestați Ardeleanu și Șeful Directiei a-V- a. Ardeleanu face criza de nervi: iar Militaru a spus celebra frază: la război ca la război. Dimineața cei care au scapat s-a refugiat într-un bloc visavis de Ministerul apărării la etajul 4 și de acolo o echipă de armată I-au dus la minister unde au fost anchetațI; erau pånă și libieni, care nu erau teroriștii.
Ce s-a intåmplat cu dumneavoastră?
Am încercat să intru la conducere…. Unde mă întålnesc cu Gușă, care îmi spune: Cum ai scăpat? Ești viu? Noua putere era formată acum din Crețu, Cristina Ciontu, Vasile Neacșa, reprezentau Frontul în sediul MAPN. Mă prezint, vreau să iau legătura cu Iliescu. Pe 25 decembrie se întåmpla. Nu am ajuns la Iliescu. Derbedeii ăștia m-au flituit.Erau la putere. Am plecat de acolo să mă duc la TVR. Nu m-au arestat. La TVR au organizat puncte de control, conduse de colonelul Clonț. Nu treceau decåt cei ai lor. Deja unitățile militare se plångeau că nu au hrană, m-am apucat să dau telefoane, am dat telefoane la Tricodava să vină cu caciuli și cu mănușI; acolo era o tipă rusoaică care conducea, am date. Acum, după anchetele desfășurate în acești ani se vede că au fost limitate, o anchetă a Procuraturii Militare, alta condusă de Comisia Senatorială, niciodată nu au vrut să mă primească și toată acțiunea a foat făcută că noi să părem că am vrut să-l prindem pe Iliescu. A doua perioada este cånd vine la Procuratură generalul Voinea, se schimba legea numărul 42 în care trebuia o declarație la procuratura militară pentru acordarea titlului. În urma hotărårii s-au prezentat din nou militarii, fiindcă o treime din morții revoluției sunt militari, asta arată ce debandadă am avut; avem mărturii de bună voie, pe care în urma grevei lui Teodor Mărieș am reușit să le strång tot întrucåt am jurat să spun adevărul pentru că au murit 7 oameni și 11 copii au rămas fără părinți. Pe data cånd noi am fost ….s-a considerat că cele mai importante cazuri sunt: evenimentele de la Academia Militară, cele în care a fost implicat batalionul 404 DIA șI noi USLA din fața sediul ministerului Apărării. Cele trei evevimnete sunt rezumate printr-un simplu NUP iar morții sunt în eroare de fapt. Și acum vin cu dovezile, mărturia colonelului Zătreanu, membru în comitetul de apărare al MAPN. Iliescu a pendulat între TVR și MAPN împreună cu Voican. Dupa aceea, avem dovada, în afara marăturiei lui Zătreanu, care spune că venirea noastră a venit la ordinul lui Iliescu-Gușă-Brucan, mai ne spune că organizarea a fost făcută de armată, mai știm că noi am ajuns acolo și cånd am fost masacrați. La TVR se anunțase că trei ABI-uri vor ataca sediul MAPN, anunțase Militaru. Mai găsim dovada că acolo comandantul de la poartă care spune că a fost informat de grupa operativă din minister, că vin teroriști ai Securității să atace. Dovezile există și le avem. Ceilalți au luptat. Avem mărturia comandantului din dispozitiv că din minister au fost trimiși soldați care au tras din blocul de le etajul 4 împotriva ministerului, avem mărturia comandantului gărzii care I-au prins pe ei și li s-a spus că execută o misiune de luptă. La Orizont avem mărturia că cei care au tras spre minister au fost de la parașutiști era Safta (n.r. Mărul )care a dat ordin împotriva noastră, după ce noi nu am tras. Noi legitimam noua putere, se striga fără comuniști pai tocmai ei ne-au băgat pe gåt diversiunea. Ei au luptat pentru noi și îi acceptăm așa. Avem mai departe dovezile că se știa de noi și ne-au măcelărit, iar pe răniți I-au dus la fort, eu începånd cu 25 decembrie 1989, le-am spus că am scăpat. Dar civilul ori era securist ori era nebun?Era nebun…..
Vreau în încheierea discuției noastre să-mi punctați vinovații masacrului?
Nu este corect, 20 de ani am așteptat ca cei care au greșit să-șI recunoască vina. Acum și-au mai schimbat opinia dar aștept ca justiția să-și spună cuvåntul. Eu l-am dat în judecată pe Sergiu Nicolaescu,pentru ce a scris. Ca să reușesc să-i schimb părerea lui Valentin Gabrielescu(n.r. a urmat la conducerea Comisiei Senatoriale pentru evenimenetele din decembrie 1989) că voia să scrie un raport comun, pe care să-l asume la comun cu opoziția, am ajuns prin Ion Itu, ziarist care s-a ocupat de evenimente și l-am arătat (n.r. lui Valentin Gabrielescu) că vinovațI nu sunt cei de la USLA, ci cei care au preluat puterea. Toți cei care au fost acolo(n.r în sediul MAPN) sunt vinovați: Iliescu, Voican,Militaru ….sunt mulțI pe filiera KGB. ȘtițI documentele din dosarele Corbul 1 și 2 se referaă la generalul Militaru șI la fiica lui. Ceaușescu nu putea să-l condamne politic pe Militaru, așa că a fost acuzat de deturnări de fonduri de la construcția Porțile de Fier iar pe fiica lui pentru deținere ilegală de valută.