Un dialog cu Nicolae Marasescu, secretar de stat in MTS, vechi si priceput combatant pe taramul sportului in general, al atletismului in special, nu poate fi decat incitant. Pentru ca interlocutorul reporterului stapaneste la perfectie problematica abordata, cunoaste secretele acestui domeniu fascinant si se refera cu calm la solutiile necesare dificilelor -vartejuri- care au inlantuit lumea sportiva. Este, asadar, in continuare un remember 2002, dar si o privire asupra a ceea ce va fi in noul an, unul deosebit de important in perspectiva Olimpiadei ateniene…
– Cum apreciati bilantul sportului romanesc pe 2002 si ce ar fi de scos in relief din acest punct de vedere?
– As zice ca a fost un an combinat, unele federatii au obtinut rezultate valoroase – vezi gimnastica, atletismul, canotajul, scrima, caiac – canoe s.a. De la altele asteptam mai mult. N-au venit medalii de la unii sportivi cu pretentii. Avem si un grup al jocurilor sportive care au dezamagit. Peste toate se situeaza insa un exemplu, cel al federatiei de rugby, care a suferit o schimbare esentiala. In bine. O schimbare gratie careia rugby-ul a redevenit, ne place sa credem, performant, o schimbare de conceptie si metodica, pe scurt, o metamorfoza spectaculoasa. Oamenii au promovat noul. Cu un presedinte fost rugbyst, dar avand experienta occidentala, s-a gasit cheia: aducerea unui tehnician francez, Bernard Charreyre! Totul s-a modificat. Au aparut rezultatele, vom merge la Cupa Mondiala, pregatirile vor decurge intr-un stil original – cantonament dur, peste hotare, pare-se in Alpii francezi, cu un regim spartan, de asigurare inclusiv a hranei zilnice… Asa procedeaza toti -granzii- si, iata, ne aliniem si noi. Exemplul rugby-ului ar trebui urmat de disciplinele aflate in suferinta. Am dovedit, iata, ca se poate reveni in prim-plan si in ramurile sportive cu traditie. Este o pilda care invita la reflectie. Si la actiune.
– Care continua sa fie principala carenta a jocurilor sportive?
– Indiscutabil, pregatirea fizica. A doua, slabele cunostinte ale tehnicienilor. Perfectionarea acestora este decisiva. Astazi, programele de antrenament se fac pe computer, totul este atat de bine pus la punct incat poti anticipa performanta pe care o vei obtine!
– Ce s-a intreprins in privinta bazei materiale?
– MTS s-a straduit sa o imbunatateasca la Bucuresti, Snagov, Piatra Arsa, Constanta, Poiana Brasov, sa se atinga un nivel acceptabil. Conditiile de pregatire si refacere puse la dispozitia loturilor nationale si olimpice necesita alte plusuri in 2003. Suntem ingrijorati ca informatiile pe care le primim ne arata un decalaj evident: tarile cu care concuram pentru a ne mentine pe locul 10-15 in lume fac pregatiri extraordinare, cu fonduri uriase. In vreme ce noi…
– Ne multumim, uneori, doar sa constatam cat de talentati sunt sportivii!
– Corect. Talentul e primul factor. Dar sunt si altii – ambitia, motivatia. Astfel s-au obtinut performante superioare conditiilor de pregatire oferite, care conditii nici gand sa se compare cu cele ale adversarilor nostri.
– Iordanescu si Lucescu, fara rivali
– Fotbalul ramane, totusi, sportul-rege.
– Sunt multe de facut, asta in ideea de a creste nivelul intrecerilor interne. Perfectionarea antrenorilor, stabilitatea lor la cluburi, imbunatatirea programelor de pregatire, aplicarea statutelor si regulamentelor, mai ales cele disciplinare – in sensul inaspririi pedepselor – apoi controlul doping, si el foarte important. Toate acestea sunt prioritati, de ele depinde progresul fotbalului nostru. Aplicandu-le, vom iesi din marasm. Iar Anghel Iordanescu va avea de unde sa-si aleaga -marfa-, jucatori mai multi si mai valorosi.
– Mergem la Europenele din Portugalia?
– De felul meu sunt optimist. Am incredere in Iordanescu, e un profesionist de prima mana. Dar nici el nu poate face minuni. Puiu si Mircea Lucescu sunt cei mai buni antrenori. Iordanescu – primul acasa! Lucescu – primul afara!
– Va fi, neindoios, un an greu pentru sportul romanesc…
– De modul in care federatiile isi vor concepe actiunile, de felul in care profesionalismul tuturor celor implicati va fi un fapt real, vom culege sau nu roadele.
– La ce sa ne asteptam in plan strict financiar?
– Situatia economica a tarii se rasfrange, inevitabil, si asupra sportului. Banii nu ajung. Pe buna dreptate, federatiile se plang. Iar cluburile scolare, pepiniere veritabile de-a lungul timpului, au ajuns intr-o situatie critica. Lucru nu doar anormal, ci si grav. Si o alta concluzie extrem de dura: sanatatea natiunii este realmente in pericol! S-a constatat ca numarul celor scutiti medical in scoli e prea mare, ca numarul tinerilor cu afectiuni mai mult sau mai putin grave creste continuu. E obligatoriu sa facem ceva. Americanii, dupa ce au lansat un program asemanator in 1991, au constatat dupa un deceniu ca afectiunile cardiovasculare s-au redus simtitor.
– Relatiile dintre MTS si COR, potrivit imaginii din presa, n-au fost dintre cele mai amicale. Cum comentati?
– N-au fost decat divergente de opinii. In definitiv, obiectivul este comun: performante multe, cat mai multe, pentru sportul romanesc. COR a spus ca nu mai vrea bani de la buget, daca nu primeste cat cere. Statul da insa cat poate. Ne place sau nu, asta-i adevarul. Sigur ca banii sunt insuficienti. Dar COR nu se poate rupe de pregatirea olimpicilor. Relatia dintre foruri este una normala. Uneori se exagereaza in presa pe tema conflictelor de acest gen…
– Noi – buget de 28 milioane euro, Ungaria – 60, Cipru – 80
– Daca tot vorbim despre bani, ce sperante aveti ca MTS sa-si mareasca punga cu ocazia rectificarii bugetului?
– Cred ca guvernul ne va ajuta la vara. De fapt, ne-a sustinut, prin suplimentarea bugetului, si in 2002. Pentru anul in curs, sportului i s-a alocat un buget de aproximativ 1.000 miliarde de lei.
– E mult, e putin? E suficient? Oricum, suma este impresionanta…
– Doar la prima vedere. Transformand, inseamna cam 28 milioane de euro. Spre simpla comparatie, Cipru a alocat sportului, in 2002, un buget de 80 milioane de euro, iar Ungaria, cu care ne luptam pe multiple planuri, nu mai putin de 60!…
– Problema dopajului ramane una spinoasa.
– Fata de Europa suntem departe. De ce? Marile tari fac peste 2.000 de controale pe an. Italia, de pilda, a atins cota de 5.000 de controale, la toate sporturile. Noi nu ne putem permite asa ceva.
– Din cauza costurilor ridicate?
– Exact. Un singur control, in cadrul caruia se cauta 334 de substante interzise, costa intre 200 si 300 de dolari! Ne-ar trebui vreo cinci milioane de euro pentru a bifa circa 2.000 de controale! Financiar, este imposibil.
– Aviz trisorilor: avem un laborator ultimul racnet!
– Ce sanse avem, in context, pentru a achizitiona aparatura performanta?
– O veste buna tot avem. MTS a cumparat un laborator ultraperformant – in decembrie au sosit primele doua componente, iar a treia o vom avea in februarie – care este egal cu cele 27 acreditate in toata lumea. O masinarie de ultima generatie, care depisteaza pana la o milionime de gram dintr-o substanta luata cu luni in urma! Am dat peste un milion de euro, dar a meritat. Laboratorul e demn de NASA! Si va deveni functional din aceasta primavara.
– Cate controale antidoping s-au realizat in Romania anul trecut?
– Circa 500.
– Rezultatele?
– Au fost si cateva pozitive, vreo sase, cu accentul pe culturism. Scade numarul trisorilor. Si peste hotare exista destul de multe cazuri de dopaj. Tentatia e mare, pentru ca premiile sunt mari. La Olimpiade, CM sau CE nu se va mai putea trisa, fiindca primii trei clasati, in mod obligatoriu, vor fi verificati la sange. Si va exista certitudinea ca performanta e curata. Sigur ca flagelul dopajului nu va fi eradicat niciodata. Insa masluirile pot fi reduse destul de mult. Lupta dintre cei care, prin inventiile lor, ma refer la noi substante, incearca sa pacaleasca sportul si cei care il apara va fi la fel de apriga. Pana in 1972, anabolizantele erau legale, apoi nu mai puteau fi depistate. Azi sunt substante interzise. Eritropoitina nu era interzisa la Atlanta, dar la Sydney figura pe lista neagra… Sunt exemple sugestive in sprijinul afirmatiilor anterioare.
– As vrea sa incheiem altfel, intr-o nota mai vesela, eventual cu un gand pentru 2003. Ce va doriti in mod special?
– Trei lucruri. Sa fie pace, sa fim sanatosi si sa obtinem performantele pe care ni le-am propus!
– Asa sa fie, domnule Marasescu!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
