-Nu vreau sa deranjez pe nimeni. Nu-ti vizita prietenii prea des. Altfel, ajung sa te urasca… Asa gandesc eu. Asa cred ca trebuie…- Sunt vorbele unui tanar de 21 de ani care si-a petrecut 19 ani la orfelinat. Si-a invins destinul ajungand student la Facultatea de Medicina, la Cluj. Despre cea care ii este mama a aflat ca ar fi vrut sa-i dea lapte in care a turnat clor. Ironia sortii, prima bataie a luat-o de la un supraveghetor a carui sora a crescut si ea la un centru de plasament. Tanara urmeaza acum doua facultati. Un alt student, la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii -Al.I. Cuza- din Iasi, a fost abandonat de mama lui la scurt timp de la nastere, pe un ger cumplit, intr-un cos de gunoi. Sunt doar cateva din cazurile de copii abandonati care reusesc, printr-o ambitie remarcabila, sa-si croiasca singuri un drum onorabil in viata. Dincolo de izbanzile sau nereusitele lor, cu totii au in comun o oarecare tristete si teama de singuratate.
Mama ii e indiferenta
Nu-si cunoaste tatal, iar cea despre care i s-a spus ca ar fi mama sa e o femeie retardata. In primele saptamani de viata, a crescut intr-o garsoniera cu doua paturi. Intr-unul, bunica sa tragea sa moara. In celalalt dormea bunicul. Mama lui mai trecea din cand in cand. -Ca sa bea laptele praf pe care il primeam de la spital-, spune el. Cand a surprins-o pe femeie turnand clor in laptele fiului ei, bunicul i-a smuls sticla din mana si a alungat-o. Si dusa a fost! Gligor Vasile Coloji s-a nascut la Campia Turzii. Are 21 de ani si este student in anul II la Medicina. Cele de mai sus i le-a povestit bunicul. In rest, familia sa e alcatuita din colegi, educatoare, directori, bucatarese, pedagogi. Iar casa lui este orfelinatul. A ajuns la Leaganul din Cluj cand avea cateva luni. Mama sa disparuse, bunica murise, iar bunicul muncea pe bani putini. -Era cel mai bun lucru care mi se putea intampla in acele conditii-, spune Gligor. A ramas la orfelinat pana la un an, cand a fost trimis la sectia de prescolari a Centrului de Protectie de la Gherla.
O noapte de groaza
Inainte sa inceapa scoala, a fost trimis la Centrul de Plasament din Campia Turzii. Atunci a incasat prima bataie zdravana. El si ceilalti nou-veniti au fost aliniati de un supraveghetor care le-a spus ce numere de inmatriculare vor avea. Cand s-a ajuns la el, Gligor a incurcat cifrele. A fost luat la palme pana si-a amintit ce numar are. -Nu invatam mai deloc, asta si din cauza tratamentelor dure la care ma supuneau unii, ca nou-venit-. De altfel, in clasa intai era sa ramana repetent. Dupa -generala-, a vrut sa urmeze un liceu uman. In seara de dinaintea ultimei zile de inscriere, a mers la Cluj sa-si depuna dosarul. Nu avea nici un leu, doar o plasa in care-si tinea dosarul. S-a dus la o familie care ii promisese ca il gazduieste o noapte. Acolo, toti erau beti. A fost dat afara. A pornit spre Turda. -Ce mi s-a intamplat in acea noapte nu o sa stie nimeni. Dar n-am sa uit niciodata ce a trebuit sa fac ca sa ajung inapoi la Centru-, marturiseste Gligor. -Eram foarte religios atunci. Si imi spuneam ca, daca nu-i iert, n-o sa pot trece niciodata peste asta-. Ulterior, a ajuns din nou la acea familie si le-a spus: -Va iert!- Si a fost alungat din nou.
Medicina si teologie
-A doua zi dupa intoarcerea de la Cluj, colegii m-au dus sa ma inscriu. Eu nu eram bun de nimic, dar am fost admis la Colegiul Tehnic din Turda-, rememoreaza Gligor. Anii s-au scurs repede. In fiecare vara, muncea pentru familii de tarani. Intre clasele a X-a si a XI-a a lucrat la Manastirea Nicula. In vara urmatoare, a ajuns la o familie de medici din Zalau. Hotarase deja ca vrea sa dea la Medicina. Nu a intrat -din prima-. A facut o postliceala de informatica si, in anul urmator, a reusit la facultate. -Voi termina Medicina si lucrurile se vor schimba, dar pana atunci trebuie sa trag tare. La anul vreau sa incep si Teologia. Cred ca voi putea sa fac cel mai bine ceea ce vreau: sa-i ajut pe cei singuri!-, spune Gligor. Ca o coincidenta, supraveghetorul care l-a batut la Campia Turzii pentru ca nu si-a stiut numarul matricol e chiar fratele unei fete care a crescut, si ea, la Centrul de Plasament. Lucia Liana Luca, sau Pusa, cum i se spune. Are 20 de ani si este in anul II la doua facultati: Psihologie si Asistenta Sociala. Ea isi cunoaste mama, care a abandonat-o pentru ca mai avea sapte copii. Pana la urma, toti au crescut in orfelinate. Acum, Pusa viseaza sa-si deschida propriul cabinet de psihologie.
Aruncat la gunoi
Ovidiu Iftimie are 21 de ani si este unul dintre cei 28 studenti ai Centrului de Plasament din Bucium (judetul Iasi). Degajat in miscari, devine brusc tacut si se chirceste atunci cand e vorba de primele lui zile de viata: -Am fost primul copil al mamei-. Certificatul de nastere e sarac: Nume: Iftimie, Prenume: Ovidiu. Data si anul nasterii: 14 februarie 1981. -In Tatarasi, langa Neurochirurgie, intr-un cos de gunoi, acolo m-au gasit-, spune Ovidiu, care adauga ca asta i-a spus una dintre cele mai vechi ingrijitoare ale orfelinatului. Atunci cand a fost externata din maternitate, pe un ger de crapau pietrele, mama sa purta in brate un copil pe care nu-l dorise. L-a aruncat la cosul de gunoi. Printre hartii si resturi. Dar viata a vrut un alt destin pentru bebelusul din tomberon. Micutul a fost gasit inainte ca gerul sa-l rapuna. A fost identificat dupa numarul de pe bratara din maternitate pe care o purta pe manuta. De la acea zi friguroasa de februarie au trecut aproape 22 de ani. Ovidiu, copilul care atunci privea cerul dintr-un cos de gunoi, este astazi student in anul II al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii -Al.I.Cuza- din Iasi. A intrat primul la facultate fara nici o ora de pregatire! El si altii ca el au pariat pe ei insisi si au castigat…
Un orfan sef peste orfani
Nici unul dintre copiii internati in centrele de plasament iesene nu stie ca directorul Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, Pintilii Penciuc, a crescut, la randul sau, intr-un orfelinat. Cunoscindu-si mama numai dupa numele din certificatul de nastere, cu o bara in dreptul numelui tatalui, Pintilii Penciuc spune ca a luptat pentru fiecare post castigat. A absolvit Literele si a fost ani intregi profesor de tara. A preluat fraiele DJPDC Iasi acum doi ani.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
