Noul Cod al muncii – -un atentat la functionalitatea economiei de piata-

– Alianta pentru Dezvoltare Economica in Romania, intrunind peste 130 de asociatii patronale si profesionale, a lansat un raport devastator asupra eventualelor urmari ale aplicarii Codului in forma actuala

-Noul Cod al muncii introduce disfunctionalitati aberante si lichideaza instrumente si stari de lucruri necesare, ale caror urmari nefaste vor perturba grav mediul economic si cu greu vor putea fi surmontate-, se arata in ultimul Raport al Aliantei pentru Dezvoltare Economica in Romania (ADER), organizatie care intruneste 93 de asociatii patronale si profesionale din toate domeniile de activitate, de pe intreg teritoriul tarii. Membrii Aliantei presupun ca instrumentul care a promovat acest -document incalificabil- prin toate treptele, prin toate barierele care ar fi trebuit sa-l opreasca, a constat in dimensiunile lui, in -caracterul lui stufos si prolix. Pur si simplu, nici managerii si patronii, nici unii dintre analisti, nici chiar membrii guvernului care si-a asumat raspunderea in parlament si cu atat mai putin primul ministru personal nu au avut timpul necesar sa zaboveasca asupra prea numeroaselor lui pagini, sa-l studieze cuvant cu cuvant si sa-si formeze un punct de vedere propriu asupra consecintelor directe si indirecte ale diferitelor prevederi din text, si cu atat mai putin asupra a ceea ce este scris printre randuri-.

Prevederi care tin -Topul absurditatii-

-Sa marcam, pe primul loc, in topul absurditatii, populismului ieftin si antifunctionalitatea din acest proiect, articolul 21, aliniatele (1) si (3): <(1) Clauza de neconcurenta obliga salariatul de a nu presta, in interesul sau sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, sau de a nu presta o activitate in favoarea unui tert cu care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau> (pana aici, nimic anormal; asa trebuie sa fie) si <obliga angajatorul de a-i plati salariatului o indemnizatie lunara>. <(3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu>. Deci, in epoca in care vorbim despre cultivarea spiritului de echipa si a lucrului in echipa, despre cultivarea, la salariati, a spiritului, a interesului si a atasamentului pentru propria firma, pe baza reciproca a interesului patronului pentru conditiile de munca, pentru starea de spirit si satisfactia salariatilor, cand tinem simpozioane despre guvernanta corporativa, tratam o datorie elementara a oricarui angajat ca pe o exceptie optionala, care <poate fi negociata si introdusa in contractul de munca>, dar numai recompensata cu o indemnizatie lunara, nu mai mica decat 25% din salariu! De ce nu si indemnizatii lunare pentru a nu fura din intreprindere, pentru a nu da foc intreprinderii s.a.m.d.?-, se intreaba autorii raportului.

Documentul analizat de ADER este -vadit asimetric, neechilibrat in relatia angajator – salariat. De exemplu, conform art. 23 (2) <La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca, instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta>, dar nu am gasit o prevedere-oglinda, conform careia <la sesizarea angajatorului sau a ministerului de profil, instanta competenta poate amplifica efectele clauzei de neconcurenta>-.

Ce a fost in mintea initiatorilor?

Citirea textului dens al proiectului noului Cod al muncii, asa cum a aparut el in presa, provoaca -un sentiment de profunda ingrijorare- celor de la ADER: -Cu greu pot rezista criticii, in confruntare cu criteriul eficientizarii mediului de afaceri, al crearii economiei functionale de piata, ca si cu cel al combaterii birocratiei. De asemenea, se degaja impresia ca elaboratorii -au avut in minte in principal situatiile stabile, stationare, omitand imperativele flexibilitatii pentru adaptarea la tendintele pietei, tratand doar drept exceptie restructurarea si in general schimbarea; au gandit cu grija la munca de rutina, omitand calitatea, initiativa, inovarea si creativitatea; s-au gandit numai la marile intreprinderi si institutii, uitand de intreprinderile mici si mijlocii; au pus in fata interesele salariale directe si de moment, omitand ca satisfacerea lor reala si cu grad ridicat de confidenta nu poate proveni decat dintr-o activitate profitabila – prin competitivitate – a intreprinderilor-.

Intregul document -abunda in drepturi pentru salariati, combinate cu prerogative pentru sindicate, iar pentru angajatori – in obligatii, interdictii si restrictii. Dar reciproca – prerogativele angajatorilor, obligatiile salariatilor – este foarte vag prezenta. Cu orice risc si cu toata raspunderea, trebuie sa ne raliem la afirmatiile ca acest document nu trebuie sa fie adoptat; daca va fi promulgat, trebuie profund corectat inaintea termenului de intrare in vigoare-, avertizeaza, in concluzie, ADER.