Nabucco, un eșec al politicilor sterile ale UE

Proiectul gazoductului Nabucco a fost anunțat ieri drept unul mort în fașă, după ce ani de zile Bruxelles-ul nu a găsit formulele pentru a atrage în această conductă gaze care să devină o alternativă la cele rusești. Anunțul a venit ieri din presă austriacă și a fost confirmat câteva ore mai târziu de oficialii OMV. Fie că a fost vorba de Marea Caspică sau de Orientul Mijlociu, Nabucco a fost gândit pentru a reduce cu cel puțin 10% dependența de gazul rusesc pentru Europa. Inițial, în anii 2000, Bruxelles-ul viza resursele de gaze naturale din Azerbaidjan, Turkmenistan și, pe termen lung, Irak și Iran. Cum ultima sursă a fost eliminată după embargo-ul economic treptat impus Teheranului, începând cu 2005, de către SUA și apoi de UE, viitorul Nabucco a devenit din ce în ce mai incert. Până și numele acestui proiect de gazoduct a fost unul special, inspirat în 2002 la Viena, de opera cu același nume a lui Giuseppe Verdi, în care evreii aspiră la ieșirea de sub dominația babiloniană, o paralelă a ieșirii UE de sub presiunea economică a Rusiei pe acest segment. Numai că de-a lungul anilor, ritmul greoi și indecizia UE de a aloca resurse politice și economice au condus spre eșecul anunțat ieri. Unul care ar putea fi totodată și lovitura finală a proiectului din cauza îngustării tot mai mult a resurselor la care ar putea avea acces Nabucco. În 2002 cinci companii – OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz și Botas (Turcia) – au semnat acordul de cooperare pentru înființarea unui consorțiu cu scopul de a creare a unei noi rute de transport a gazelor naturale din zona Mării Negre și a Orientului Mijlociu. Conducta de 3.300 de kilometri urma să tranziteze teritoriul celor cinci țări și avea ca punct de plecare granițele Turciei cu Georgia și Iran, iar ca punct final Baumgarten din Austria. În martie 2010, Comisarul pentru Energie, germanul Günther Oettinger, declara că Nabucco este doar o mare viziune pentru viitor, în timp ce prioritatea UE este Nord Stream, construit de Gazprom și de care va beneficia Germania.

Mișcări previzibile, neobservate la București

Ceea ce pornise cu avânt ca un proiect de anvergură al UE și care beneficia de tot sprijinul politic, avea să fie compromis ieri de anunțul autoritățile de la Baku potrivit căruia proiectul Nabucco West, în care este implicată și România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din Marea Caspică, de la Șah Deniz (Azerbaijan). Competiția a fost câștigată de TAP (Trans-Adriatic Pipeline), care face legătura între Turcia și Italia, tranzitând Grecia, Albania și Marea Adriatică. Proiectul TAP este dezvoltat de companiile Axpo (Elveția), Statoil (Norvegia) și E.ON (Germania). Câștigătorul în această cursă era cumva previzibil după ce, în urmă cu circa două săptămâni, operatorul rețelei de gaze DESFA din Grecia a fost achiziționat de către compania națională azeră SOCAR. De asemenea, la această decizie a contribuit și relația foarte bună cu Turcia și faptul că Gazprom nu a mai concurat cu SOCAR pentru operatorul DESFA în Grecia. Ministrul gre al Mediului, Energiei și Schimbărilor Climatice, Asimakis Papageorgiou, avertiza încă din urmă cu două săptămâni că achiziția DESFA va spori considerabil șansele pentru ca azerii să aleagă TAP în detrimentul Nabucco. Chiar în aceste condiții care se anunat previzibile pentru toată lumea, ministrul de Externe, Titus Corlățean, declarat joia trecută că sunt șanse bune că decizia Șah Deniz să fie favorabilă proiectului Nabucco Vest, dar că România trebuie să fie pregătită cu alternative dacă va fi ales TAP. Imediat după anunțul câștigătorului de la ?ê?£ah Deniz, cabinetul premierul Victor Ponta a anunțat că acesta va face un turneu asiatic ce include Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, China. Vizitele se vor axa pe o agendă cu caracter preponderent economic.

Mădălin Necșuțu