-Este razboi!- erau asteptate ieri sa titreze agentiile de presa primele relatari de la intalnirea, la Camp David, a celor doi piloni ai frontului antiirakian – presedintele american, George W. Bush, si aliatul sau de peste Ocean, premierul britanic, Tony Blair.
Vocile optimiste – potrivit carora Blair va incerca sa obtina o amanare a interventiei militare si mai mult timp pentru inspectorii ONU – se auzeau prea slab ieri in comparatie cu valul celor care sustineau ca, din contra, seful executivului de la Londra urma sa reitereze ca Statele Unite nu sunt singure si ca o pozitie intransigenta este singura modalitate de a-l dezarma pe Saddam Hussein.
Fapt dovedit si de declaratiile facute de Bush inaintea intalnirii-cheie de la Camp David. Vom mai acorda diplomatiei -cateva saptamani de gratie, in nici un caz luni-, au fost cuvintele liderului de la Casa Alba, aluzie la perioada de pana la 5 februarie, cand secretarul de stat Colin Powell va aduce dovezile vinovatiei Irakului in fata reprezentantilor din Consiliul de Securitate al ONU, moment asteptat sa schimbe radical opinia celor care se mai opun inca unui conflict armat.
De altfel, un Blair favorabil razboiului se potriveste perfect actualului context european, dar si euro-atlantic, marcat de ralierea la pozitia americano-britanica a sapte tari europene, in detrimentul frontului franco-german, care a pretins pana acum ca reprezinta opinia intregii Europe, ostila unui razboi in Golf. Evolutiile din ultimele zile au schimbat insa radical aceasta perceptie: axa Paris-Berlin a ramas izolata in euforia pro-americana exprimata de Vestul si Estul Europei, la unison, din Spania, Italia, Portugalia, Danemarca pana in Polonia, Cehia si Ungaria. Chiar daca pozitia acestora nu a marcat o noutate absoluta, publicarea ei cu doar o zi inaintea intalnirii Blair-Bush nu poate fi intamplatoare.
Dintotdeauna, Blair a fost privit drept un aliat fidel al Washingtonului – de unde si porecla de pudelul lui Bush -, dar totodata o punte de legatura intre Statele Unite si tarile europene. Diplomatilor britanici le place sa il caracterizeze pe premier drept un catalizator pentru Administratia americana, care tempereaza avantul lui Bush si il face sa asculte mai degraba de un Colin Powell decat de un Donald Rumsfeld sau un Dick Cheney. Dinspre Washington, perceptia lui Blair este una extrem de pozitiva – chiar si printre oamenii simpli, care prefera sa ii spuna -Tony- -, caci, izolata, ca hiperputere, pe scena internationala, America stie ca singurul sau aliat neconditionat, in care se poate increde total, este in momentul de fata Marea Britanie. Ironia sortii: in timp ce in SUA este, fara indoiala, cel mai apreciat dintre liderii politici straini, la Londra, Blair pierde rapid din sprijinul popular tocmai din cauza pozitiei sale pro-americane, fara nuante.
Americanii parasesc Kuwaitul si Arabia Saudita
SUA au hotarat sa-si reduca prezenta diplomatica in Kuwait si Arabia Saudita, din cauza riscurilor comiterii de atacuri teroriste, avand in vedere apropierea unui eventual razboi in Irak.
Prin doua note de avertisment, Departamentul american de Stat a -autorizat- personalul diplomatic neesential al ambasadelor din Riyad si Al Kuwait, pe consulii de la Djeddah si Dahran si pe familiile acestora sa plece din aceste tari.
Masurile mentionate constituie un avertisment la adresa cetatenilor americani, carora li se recomanda sa ia in considerare o posibila plecare.
Cetatenilor americani din Arabia Saudita li se recomanda acelasi lucru, mentioneaza Departamentul de Stat, care reaminteste ca, din cauza apropiatului pelerinaj la Mecca, prevazut pentru februarie, locurile de avion vor fi mai dificil de gasit.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
