Rapirea Moldovei

Absenţa preşedintelui Vladimir Voronin de la summitul GUAM – structură regională în interiorul CSI, ce regrupează Georgia, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova – i-a pus pe jar pe analişti, oferind motiv de speculaţii mai mult sau mai puţin întemeiate. Voronin a preferat întrevederea cu omologul rus, Vladimir Putin, consfătuirii de la Baku, scria, spre exemplu, cotidianul -Kommersant-. Legătura dintre cele două evenimente e destul de subţire, avand în vedere că discuţiile de la Kremlin au fost programate pentru vineri. Nu a vrut să-l supere pe Putin, au găsit explicaţia unii analişti. Aiurea, au replicat alţii, dand de înţeles că altele sunt piesele acestui puzzle. Care? Le vom afla după convorbirile de la Moscova, axate pe criza transnistreană. Nu este exclus, estima acelaşi Kommersant, -ca la 22 iunie, şefii celor două state să anunţe că au ajuns la înţelegeri concrete în privinţa soluţionării conflictului de pe Nistru-. Aşa, deodată? Ce s-ar putea ascunde în spatele acceptului lui Voronin de a merge din nou pe mana Rusiei? Pentru că, dacă relatările din -Kommersant- corespund adevărului şi nu sunt rodul unor simple jonglerii gazetăreşti, înseamnă că preşedintele moldovean va semna noul plan rusesc, acel misterios proiect despre care a scris în delir presa occidentală, dar a cărui existenţă a fost dezminţită cu vehemenţă de autorităţile de la Chişinău. Inspirat puternic din vechiul -Memorandum Kozak- – document pe care Voronin a refuzat, sub presiunea UE şi SUA, să-l semneze în 2003, de cand relaţiile dintre Moldova şi Rusia au intrat în picaj – noul plan consolidează, de fapt, poziţiile Moscovei pe teritoriul vecinilor noştri de peste Prut. Ce urmăreşte Voronin? – se ridică o întrebare logică. Un asemenea gest înseamnă de fapt renunţarea la orientarea occidentală a politicii sale externe. Zilele trecute, mass-media moscovite anunţau revenirea vinurilor moldoveneşti pe piaţa rusă. Pe de altă parte, chiar dacă, aparent, recentele alegeri locale din Moldova au fost, pe ansamblu, caştigate de comuniştii lui Voronin, în capitală, unde locuieşte cam jumătate din populaţia cu drept de vot a ţării şi 80 la sută din potenţialul economic al ţării, caştig de cauză au avut formaţiunile pro-romaneşti. Evident, Voronin nu mai poate candida pentru încă un mandat, dar comuniştii lui trebuie să rămană la putere. În caz contrar, -bătraneţea- lui şi liniştea familiei şi a oamenilor săi apropiaţi vor fi serios ameninţate. Este, prin urmare, cazul să se ceară ajutorul Moscovei, al cărei cuvant încă mai contează dincolo de Prut.