Carol al II-lea, un rege nonconformist

La jumatate de veac de la moartea sa, osemintele fostului rege Carol al II-lea se vor putea odihni in sfarsit in pamantul tarii natale. De altfel, Carol a fost primul suveran apartinand dinastiei de Hohenzollern nascut pe teritoriul Romaniei si in religia ortodoxa. S-a considerat intotdeauna cetatean roman, o marturie in acest sens constituind-o chiar propriile lui insemnari, in care nota, la 16 mai 1950, in perioada celui de-al doilea exil, in Portugalia: -Sunt nascut, am trait si voi muri roman-.

Ramasitele pamantesti ale celui care a fost suveranul Romaniei in perioada 1930-1940 si ale Elenei Lupescu vor fi transportate astazi din Portugalia cu un avion special. La sosirea pe Aeroportul Otopeni va avea loc un ceremonial militar.

Maine, la Manastirea Curtea de Arges va avea loc ceremonia religioasa de inhumare, la care vor fi prezenti mai multi reprezentanti ai guvernului. Din partea familiei regale nu si-a anuntat participarea, pana in prezent, decat principele Radu de Hohenzollern. Ar fi pentru a doua oara cand ex-suveranul Mihai lipseste de la inmormantarea tatalui sau.

Regele Carol al II-lea si cea care i-a stat alaturi vreme de trei decenii nu isi vor putea gasi odihna vesnica impreuna, asa cum si-au dorit. Carol va fi inhumat intr-o capela special amenajata langa Manastirea Curtea de Arges, in vreme ce Elena Lupescu va fi inmormantata in cimitirul invecinat, la doar cateva zeci de metri distanta…

-Playboy- din Carpati

Fara indoiala, Carol al II-lea fost una dintre cele mai interesante si enigmatice personalitati ale secolului XX si una dintre cele mai mediatizate figuri in lume. Imaginea creata de presa straina din perioada interbelica, de **playboy** – dupa cum l-a numit Paul Quinlan, autorul uneia dintre cele mai documentate biografii ale sale – este cea a unui print care a renuntat nu o data la tron in favoarea unor aventuri sentimentale. Dar personalitatea lui Carol nu poate fi limitata la atat; fostul rege al Romaniei a fost un om cult, inteligent, cu reale calitati politice. Chiar contemporanii sai au recunoscut ca a dorit sincer sa modernizeze statul si societatea romaneasca, lucru pe care l-a si reusit in buna masura.

Pe plan politic a reusit insa **performanta** de a distruge sistemul constitutional-parlamentar.

Un contemporan si un apropiat al lui Carol, Mihail Manoilescu, se gandea ca, in calitate de om politic angajat in lupta electorala, ar fi fost un adversar de temut.

Cult, carismatic, dar capricios si contradictoriu

Carol al II-lea a avut un caracter capricios, contradictoriu, greu de inteles, beneficiind insa de o incontestabila carisma. Fiul sau, ex-suveranul Mihai, observa ca atunci cand se angaja intr-o conversatie, indiferent de subiectul acesteia, regele fascina prin eruditie si plasticitatea exprimarii.

Ceea ce l-a dezavantajat a fost o anumita tergiversare in luarea deciziilor. O alta scadere a lui a fost si aceea ca era influentabil, sensibil la elogii si la argumente bine formulate. Primul exil l-a schimbat in sensul ca a simtit din ce in ce mai mult necesitatea de a i se recunoaste meritele si din aceasta cauza s-a inconjurat de oameni de o calitate indoielnica, dar care au stiut foarte bine cum sa-i stimuleze orgoliul. Mare parte dintre acestia au format ceea ce dupa Restauratie s-a numit camarila regala. In epoca, Carol a fost considerat un personaj cu reale calitati intelectuale, dar estompate de un caracter si un comportament greu de inteles. Astfel, Mihai scria despre tatal sau: **Chiar daca a fost un om inzestrat, partea lui vulnerabila a facut ca multe dintre calitatile lui sa nu iasa suficient in evidenta sau chiar sa se anuleze. Cred ca, mai degraba era o natura slaba, care nu a fost in stare sa-si domine pasiunile**.* *Este brusc si adesea lipsit de tact. Ii lipsesc raspunsurile prompte si e sfios in manifestarile sale. Decat sa argumenteze sau sa se puna intr-o situatie penibila, prefera sa recurga la actiune**, il descria cea care i-a fost alaturi intreaga viata, Elena Lupescu.

-Copilul frumos cu bucle blonde-

Principele Carol, primul copil al cuplului mostenitor al tronului romanesc Ferdinand de Hohenzollern – Maria de Edinburgh, s-a nascut la Peles pe data de 15 octombrie 1893. A fost primul mostenitor al familiei de Hohenzollern nascut pe pamant romanesc. De educatia **copilului frumos cu bucle blonde**, cum il alinta mama sa, s-au ocupat atat regele Carol I, cat si parintii sai.

**Carol era un copil sanatos – povestea Nicolae – care indragea sportul. Se spune ca-i placea calaria, dar nu mi-a fost dat niciodata sa-l vad in sa, cu exceptia paradelor, cand aparea pe un batran cal alb. In schimb, ii placeau tenisul si vanatoarea; nu era grozav, dar avea stofa de tintas de cea mai buna calitate, gusta din plin jocul**. In 1913, Carol a fost trimis in Germania, la Academia Militara din Postdam, la regimentul tatalui sau, care fusese si al regelui Carol I.

Razboiul nu l-a afectat prea mult…

Chiar si dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial, principele Carol ducea o viata lipsita de griji. Trebuia doar sa-si indeplineasca datoria de ofiter, deloc apasatoare. Regina Maria ii reprosa ceea ce ea numea o purtare frivola, acuzandu-l ca duce o viata de huzur, petrecandu-si tot timpul citind si conducand un automobil de lux. Mama sa ar fi vrut sa-l vada pe front, mergand din regiment in regiment pentru a incuraja ostasii si a le da incredere si in spitale, vizitand ranitii.

Casatorie pe ascuns

In contextul incheierii armistitiului Romaniei cu Puterile Centrale, dupa iesirea Rusiei din razboi, Carol a parasit unitatea militara de la Targu Neamt pe care o comanda si a plecat deghizat in ofiter rus la Odessa, unde la 31 august (13 septembrie) 1918 s-a casatorit cu Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino. Stirea casatoriei principelui mostenitor a cazut ca o bomba, provocand nu numai surprindere, dar si ingrijorare, atitudinea sa punand intr-o lumina nefavorabila dinastia. De la Odessa, Carol i-a trimis regelui o telegrama in care intreba daca trebuie sa se intoarca in tara sau sa ramana in strainatate. Regele Ferdinand a luat decizia de a-l pedepsi pe Carol, dupa intoarcerea acestuia in tara, cu 75 de zile inchisoare la Manastirea Horaita.

Intre datorie si pasiune

Dupa o serie de presiuni exercitate asupra sa de parinti, dar si de mai multi oameni politici, printul a acceptat, in cele din urma, sa declare in scris, pe 11 noiembrie 1918, ca nu se opune anularii casatoriei, lucru care s-a si realizat pe 8 ianuarie 1919 prin decizia Tribunalului Ilfov. Povestea nu s-a incheiat insa aici. Carol s-a mutat impreuna cu Zizi. Trimis in Transilvania in fruntea regimentului sau in contextul declansarii ostilitatilor cu Ungaria, printul redacta doua scrisori: una adresata lui Zizi – pentru a o folosi in caz de necesitate – si a doua regelui, anuntandu-si hotararea de a renunta la drepturile sale la tron. Zizi, care nascuse la 8 ianuarie 1920 un baiat, Mircea Grigore, a publicat scrisoarea prin care Carol recunostea paternitatea copilului. Gestul l-a revoltat pe print, acesta cerandu-i, la 20 februarie, tatalui sau sa considere nula renuntarea la tron, dupa care a plecat intr-o lunga calatorie in jurul lumii. In Grecia a cunoscut-o pe principesa Elena, cu care s-a si casatorit in primavara anului 1921. La numai sapte luni de la acest eveniment, pe 25 octombrie, s-a nascut Mihai.

-Amanta de profesie-

Se parea ca printul Carol nu va mai face nici o problema dinastiei de Hohenzollern. Dorea sa se implice in politica, sa creasca rolul monarhiei, sa indeparteze anumite influente de la Curte, considerate de el nefaste. In primavara anului 1925, cand regele Ferdinand, fiind bolnav, nu si-a putut exercita atributiile cateva saptamani, Carol a preluat conducerea. Istoricul Nicolae Iorga observa ca mostenitorul tronului a luat **tonul de stapanitor in Palatul care avea sa fie odata al lui-. Un eveniment petrecut la 14 februarie 1925 avea sa-i marcheze viata: intalnirea cu Elena Lupescu, femeia care se va dovedi indispensabila, cea care -putea suporta tot si oricat, amanta de profesie**, cum o caracteriza Constantin Argetoianu. Elena Lupescu, nascuta la 2 septembrie 1899, era fiica evreului Nicolae Wolff (Lupescu) si a Luizei. In perioada primului razboi mondial s-a maritat cu un anume capitan Tempeanu. **Azi se implinesc 15 ani de cand ne-am intalnit prima data. A fost scris de mana lui Dumnezeu ca asa sa fie. Ea este pentru mine chiar esenta vietii mele, ea este talismanul meu cel divin si, in clipele de greutati, este refugiul meu suprem**, scria Carol intr-o insemnare datata 14 februarie 1940. Momentul intalnirii dintre cei doi este foarte plastic descris de Constantin Argetoianu in **Memoriile** sale. **Aflasem la Sinaia, ca toata lumea, ca se amorezase de sotia unui capitan Tempeanu de la vanatori de munte, o roscovana frumusica. Venea noaptea la vila Carola cand capitanul nu era acasa si da cu pietricele in geam pana cand iesea duduia la fereastra**, nota Argetoianu. Divortand, doamna Tempeanu de la Sinaia devine doamna Lupescu de la Bucuresti.

Dragoste patimasa si exclusiva?

Relatia dintre cei doi a fost minimalizata de cei mai multi, neacordandu-i-se intreaga atentie pe care ar fi meritat-o, fiind privita ca ceva trecator. Legatura s-a dovedit insa una extrem de puternica si care avea sa dureze intreaga viata. O posibila explicatie ar putea fi o dragoste patimasa si exclusiva. De altfel, presa internationala a descris idila ca pe una dintre cele mai romantice povesti de dragoste ale secolului XX. Aceasta ipoteza este combatuta de Argetoianu, care gaseste o motivatie patologica. **Carol e un priapic vesnic nesatisfacut, cu insusiri fizice hipertrofiate, gata sa se arunce pe orice femeie**, scria el. In aceeasi directie se indreapta si interpretarea lui Pamfil Seicaru. **Carol nu putea fi acaparat decat de o femeie care, admitand ca n-ar fi avut un temperament exceptional, aducea o vasta experienta in lagaturile cu barbatii de pe urma carora a capatat o mare tehnica. O femeie vulgara, indecenta, stapanind viclesugurile de alcov, stiind sa reimprospateze pana la epuizare dorinta partenerului, stiind sa-si domine oboseala si care, in loc de un lesinat sentimentalism, sa-i serveasca o pitoreasca trivialitate**, scria Seicaru. **Deoarece Carol a trecut de la Zizi Lambrino la o modista, apoi la Sitta, ca in cele din urma sa se opreasca la Lupeasca, nu cred ca e necesar sa descriu care a fost acea amanta pe care, in nebunia lui, a ridicat-o la rangul impostor de printesa de Hohenzollern**, nota principele Nicolae.

Renuntarea la tron – episodul II

Fiind trimis, in noiembrie 1925, la inmormantarea reginei-mama, Alexandra a Marii Britanii, Carol a plecat de la Londra la Paris, unde s-a intalnit cu Elena Lupescu, si de acolo la Milano. De la Venetia i-a trimis regelui o noua scrisoare de renuntare la tron. Era a treia. De data aceasta, Consiliul de Coroana a luat act de renuntare pe 31 decembrie 1925, iar la 4 ianuarie 1926, parlamentul l-a proclamat pe Mihai mostenitor al tronului sub autoritatea unei regente. Carol si-a luat numele de Caraiman, dupa locul in care se nascuse. Ramanea cetatean roman, dispunand de o avere considerabila. Fostul principe si insotitoarea sa, Elena Lupescu, s-au stabilit la Paris, unde au cumparat o vila in suburbia Neully, un castel la Coesme si un altul la Ardenne, in Belgia.

Mediatizare excesiva

Ziarele din Franta si din intreaga lume s-au ocupat, in aceasta perioada, pe larg de cuplul Carol – Lupescu. In 1927, cele mai importante publicatii din intreaga lume au publicat **Memoriile doamnei Lupescu**. Dupa moartea regelui Ferdinand, la 19 iulie 1927, Mihai este proclamat rege. Carol incepe sa intrezareasca posibilitatea revenirii in tara si a instalarii pe tron. El declara in **Le Matin** ca a renuntat la tron silit de imprejurari si de anumite persoane, iar legendele de ordin sentimental nu au avut nici o legatura. La randul sau, doamna Lupescu dadea un interviu in **Le Journal**, in care-si explica gestul.

Cauza fostului principe a inceput sa fie sustinuta de o serie de oameni politici, bancheri, afaceristi, ofiteri denumiti simbolic **carlisti**.

Vila din Aleea Vulpache, -pepiniera- de guverne

10 ani, Elena Lupescu a fost regina neincoronata a Romaniei. Realitatea este ca guvernele Romaniei se faceau si se desfaceau in vila din Aleea Vulpache. De altfel, in multe dintre crizele de guvern au fost implicati membri marcanti ai camarilei regale, cum ar fi Mihail Manoilescu – ministrul industriei si resurselor in guvernul Maniu si, mai apoi, guvernatorul BNR – sau Gabriel Marinescu – prefectul Politiei Capitalei. Serviciul de Informatii pe care si-l crease Elena Lupescu facea referire la guvernul Tatarascu, ca fiind format prin **vointa dvs.**. Presa internationala a urmarit in toata aceasta perioada orice miscare a favoritei regelui. In 1935, Ralph Thomas scria despre **Romania Magdei Lupescu**. Un editorial din **San Francisco Chronicle**, datat 26 ianuarie 1938, comenta ca ceea ce-i tulbura pe politicienii romani nu este aspectul moral al problemei, ci influenta ei asupra suveranului. Impotriva amestecului ei in politica Romaniei s-au ridicat o serie de oameni politici, cel mai vehement fiind Iuliu Maniu. **Duduia** a continuat insa sa-l domine. Asa cum observa Pamfil Seicaru, Carol stia ca **Elena Lupescu este cancerul domniei sale, totusi nu putea scapa de dominatia ei. La inceput l-a castigat si l-a tinut prin simturi, avea suficienta experienta ca sa-l stapaneasca. Dupa trei ani a adaugat inca un lant: cointeresarea in afaceri**.

A doua incoronare

Carol revine in tara pe 6 iunie 1930, iar la 8 iunie este recunoscut rege. Rolul cel mai important in restauratie l-a avut Iuliu Maniu si Partidul National Taranesc. Maniu a acceptat recunoasterea lui Carol in schimbul promisiunii de a nu permite revenirea Elenei Lupescu in tara si de a reface casatoria cu principesa Elena. Cu toate acestea, Carol a adus-o pe **Duduia**, cum ii placea lui s-o alinte, in tara in august 1930. O perioada de timp destul de lunga, Elena Lupescu a ezitat sa se afiseze in public. Insusi primul-ministru Iuliu Maniu a aflat de venirea metresei regale abia in octombrie 1930. Liderul PNT si-a dat demisia, dorind, astfel, sa protesteze. El n-a spus adevarul in legatura cu demisia sa, declarand ca din motive de boala e nevoit sa plece in strainatate. Pozitia lui Maniu, corecta din punct de vedere moral, nu a avut insa nici o urmare practica.

-Curentul- interbelic s-a ocupat cu atentie de -Duduia-

Pamfil Seicaru se intreba ce s-ar fi intamplat daca Maniu, in calitate de prim-ministru, ar fi dat ordin ca Elena Lupescu sa fie arestata sub acuzatia de a fi intrat in tara cu un pasaport fals. **Atat PNL, cat si celelalte partide politice ar fi laudat masura guvernului, care satisfacea opinia publica. Regele? In august 1930, el se ferea sa provoace opinia publica. Pe ce se sprijinea Carol in 1930? Absolut pe nimic. Daca Maniu si-ar fi spus deschis motivele demisiei, Carol ar fi avut de ales: sau se inclina in fata pozitiei sefului guvernului si izgonea pe Elena Lupescu sau accepta demisia executivului, dizolvand parlamentul si procedand la noi alegeri. Noi alegeri in 1930, cu partidele agitand problema Elenei Lupescu spre a castiga voturi, ar fi dat un parlament ce ar fi detronat pe Carol**, scria Seicaru. Dupa cateva luni, -Duduia- s-a mutat intr-o vila de pe Strada Aleea Vulpache, cumparata de Aristide Blank, pe numele doamnei Dumitrescu, mama secretarului particular al regelui, Puiu Dumitrescu.

Inceputul sfarsitului

Deteriorarea situatiei internationale si izbucnirea razboiului au afectat Romania, care a primit o grea lovitura prin destramarea sistemului de aliante traditionale. Prabusirea granitelor a insemnat si sfarsitul domniei lui Carol, care, la 6 septembrie 1940, **trecea grelele sarcini ale domniei** pe umerii lui Mihai. Desi era o formulare abila, era totusi vorba de abdicare. Astfel lua sfarsit o domnie de 10 ani deloc lipsita de realizari, mai ales in planul economic si cultural, dar in care regele a reusit sa distruga in mod deliberat sistemul parlamentar prin instaurarea, la 10 februarie 1938, a regimului de autoritate monarhica. Dupa abdicare, Carol a plecat in exil insotit de Elena Lupescu si Ernest Urdareanu. Au ajuns mai intai in Spania, de unde au trecut granita ilegal in Portugalia, apoi in Cuba, Mexic, Brazilia. In cele din urma, s-au stabilit la Estoril, in Portugalia. Pe data de 3 iulie 1947 s-au casatorit in capitala Braziliei. Cum tineau sa fie cununati in religia ortodoxa de un preot roman, acest lucru s-a intamplat in ziua de 18 iulie 1949. Dupa ce s-au stabilit la Estoril, in Portugalia, si-au cumparat o casa pe care au renovat-o si in care au locuit pana la moarte. Carol a murit pe 3 aprilie 1953, in urma unui atac de cord, fiind inmormantat in incinta bisericii Manastirii Sao Vicente din Lisabona, locul de veci al regilor Portugaliei. Elena Lupescu i-a supravietuit aproape 25 de ani.