A dat criza-n PDL: așa cum în multe familii scandalurile încep de la bani, și în PDL au început discuțiile fiindcă nu se mai ajung cu procentele. Unii parlamentari PDL îl critică pe dl Boc fiindcă guvernează în mod păgubos pentru țară și sondaje, alții, precum senatorul Radu F. Alexandru, îi reproșează dlui Băsescu faptul că „anulează autoritatea premierului Boc atât în PDL cåt și în afara lui“ impunându-i decizii fără consultarea partidului așa cum s-a întâmplat cu fosta alianță PDL-PSD.
Probabil că dl Boc are totuși ultimul cuvânt în asemenea decizii: da, să trăiți. Dependența PDL de dl Băsescu (și viceversa) nu este nouă iar președintele a zugrăvit-o în culori stinse: „există percepția că aș moși în continuare PDL. Nu este adevărat, le-am spus să-și caute alți lideri“. Trebuia să se ajungă și aici: PDL începe să se teamă de costurile acestei tutele prelungite. Deocamdată încercările de „decuplare“ sunt în faza amenințărilor sentimentale (vrei să rămâi singur?) pentru că și PDL și dl Băsescu au nevoie unul de altul. Pesediștii au considerat că aceste delimitări sunt o „diversiune“ menită să recâștige încrederea electoratului. E mai mult decât o diversiune: e o realitate – fiindcă planurile dlui Băsescu și ale PDL nu mai coincid pe termen mediu. Președintele nu mai candidează iar acest lucru îi aduce o anumită libertate – vorba ceea: eu când vreau să fluier, fluier – în numele căreia își poate exersa și mai vârtos și mai nervos datoria de a spune lucrurilor pe nume. Bunăoară, zilele trecute i-a spus României că e „o țară de mâna a doua“ fiindcă se împrumută ca să mănânce, după care a alintat-o: „eu mă simt foarte bine în țara mea; când toți vom fi îndrăgostiți de țara noastră, vom progresa; cât timp ne înjurăm țara în fiecare zi, avem o problemă“. Și dl Băsescu are o problemă: nu țara e înjurată ci aceia care-și bat joc de ea. Faptul că președintele însuși i-a spus țară de mâna a doua nu înseamnă că n-o iubește. După cum a-i face declarații de dragoste nu înseamnă neapărat iubire – ci interes. Câți politicieni n-au îngenuncheat în fața României, cu flori într-o mână și cu inelul în mâna a doua, jurându-i credință – până când au pus mâna pe zestrea ei? Drama este că atât declarațiile de iubire cât și înjurăturile la adresa țării au ajuns la fel de nesincere: unii îi fac declarații ca s-o seducă iar ceilalți o înjură fiindcă a ales pe altcineva. Numai că țara s-a fript cu declarațiile și nu mai acceptă decât bani. Cash. Tia Serbanescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
