Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a lansat turul virtual al fostei închisori de la Râmnicu Sărat, unul dintre cele mai dure puncte ale represiunii comuniste, care va fi transformată în următorii ani în Memorial al Victimelor Comunismului.
Potrivit unui comunicat de presă, turul virtual este disponibil la adresa http://ramnicusarat.iiccr.ro/, fiind pentru prima dată când o închisoare comunistă din România poate fi vizitată online. Acesta păstrează nemodificat spațiul în care a funcționat fostul penitenciar, înainte de restaurarea acestuia, estimată pentru anul 2016.
Vizitatorii online au astfel ocazia de a naviga prin clădirea și curtea fostei închisori și de a viziona fostele celule, printre care se numără și cea în care a decedat liderul țărănist Ion Mihalache. De asemenea, pe parcursul vizitei virtuale, utilizatorii au acces la informații despre fostul penitenciar, regimul de detenție și personalitățile încarcerate în respectivul loc.
De la înființarea sa în anul 1901 până în 1938, închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost locul în care au fost închiși deținuți de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deținuți politici, membri ai Mișcării Legionare.
După instaurarea comunismului, aici au fost încarcerați reprezentanți ai grupărilor politice, clerici greco-catolici și romano-catolici, precum și alți indezirabili. Aceștia erau considerați "dușmani de clasă", "bandiți" și "contrarevoluționari", pentru care nu era permisă "nicio îngăduință, niciun fel de slăbiciune omenească pentru acești infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrăștie suferință în sânul poporului muncitor".
Din 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei țărăniste care supraviețuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenică Arnăutu, Ioan Barbuș, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boșca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velțeanu, Augustin Vișa, Ion Lugoșianu și alții. De asemenea, în același loc au fost închiși Alexandru Todea (episcop român unit), Waltner Iosif (preot catolic), Mihai Godo (preot iezuit), liderul social-democrat Constantin Titel-Petrescu, dar și reprezentanți ai fostei guvernări antonesciene și lideri comuniști căzuți în dizgrație.
Conform mărturiilor supraviețuitorilor, izolarea, înfometarea, frigul și tortura constituiau metode uzuale întrebuințate de către administrație, menite să conducă la exterminarea lentă a celor închiși la Râmnicu Sărat. Regimul alimentar nu depășea 500-600 de calorii pe zi, contribuind din plin la deteriorarea stării de sănătate a deținuților.
Frigul insuportabil a reprezentat, de asemenea, una dintre constantele regimului de exterminare. Cu toate că regimul din penitenciar era unul al izolării totale, cele 35 de celule fiind destinate unui număr similar de deținuți, cărora în intervalul orar 5-22 li se interzicea să stea pe pat, administrația acorda pedepse de "izolare" pentru cele mai mici "abateri disciplinare". Astfel, spre deosebire de alte locuri de detenție care nu aveau regim monocelular, "izolarea" la Râmnicu Sărat consta în scoaterea saltelei din celulă și reducerea hranei la jumătate.
În ciuda vârstei înaintate, Ion Mihalache s-a dovedit unul dintre cei mai aprigi contestatari ai regimului de detenție, din această cauză fiind supus, între 1957 și 1961, unui număr impresionant de 80 de zile de "izolare". Cu pedepse de acest fel s-a confruntat și Ion Diaconescu, considerat de către conducerea închisorii ca fiind "foarte, foarte periculos". În aceste condiții, niciunul dintre cei închiși aici nu a putut evita acest tip de "pedeapsă disciplinară".
Pe lângă toate celelalte mijloacele de coerciție, personalul închisorii nu a ezitat niciun moment să folosească și metoda clasică – bătaia. Indiferent de vârstă și de starea sănătății, deținuții erau supuși maltratării. Un caz dramatic îl constituie cel al lui Victor Rădulescu-Pogoneanu care, fiind imobilizat din cauza unei paralizii a membrelor inferioare, era bătut în timp ce era întins pe pat. De asemenea, conform mărturiilor, Ion Mihalache era lovit în mod constant, gardienii aruncând chiar găleți de apă asupra sa.
Închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost închisă în mod oficial în aprilie 1963.
Prin proiectul "Memorial Râmnicu Sărat", IICCMER și-a propus transformarea unui fost spațiu concentraționar într-unul al reflecției asupra naturii criminale a comunismului. Astfel, după finalizarea lucrărilor de reabilitare și de amenajare muzeală, estimată pentru 2016, "Memorialul Râmnicu Sărat" va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare și turistice și va găzdui vizitele a numeroase personalități din viața publică românească și internațională.
În iunie 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER) a preluat în administrare fosta închisoare de la Râmnicu Sărat cu scopul de a organiza un Memorial al Victimelor Comunismului. Alături de închisori precum Sighet, Gherla și Aiud, Râmnicu Sărat a reprezentat unul dintre punctele represiunii comuniste, regimul de exterminare practicat aici contribuind la trista sa reputație și justificând pe deplin proiectul de valorificare muzeală propus de IICCMER.
În ultimii ani, IICCMER a demarat o serie de acțiuni menite să sensibilizeze factorii decizionali, să informeze publicul larg asupra capitalului memorial al acestui loc, dar și să obțină soluții viabile de valorificare muzeală. Printre acțiunile întreprinse în acest sens se numără și realizarea unei expoziții și a unui website, ambele destinate închisorii de la Râmnicu Sărat, organizarea unor conferințe cu tematică specifică, dar și organizarea unui concurs de proiecte destinat tinerilor arhitecți.
Conform comunicatului, în decembrie 2012, pentru prima dată în ultimii 23 de ani, Guvernul și-a asumat, prin Programul de guvernare pentru 2013-2016, organizarea unui spațiu muzeal distinct care să ilustreze inclusiv amprenta represivă a regimului comunist. Tot în decembrie 2012, IICCMER a reușit, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului și al altor factori guvernamentali, achiziționarea ultimei suprafețe de teren care să permită demararea proiectului, pas decisiv pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sărat în Memorial. Recent, Guvernul a acordat Institutului fondurile necesare pentru realizarea studiilor tehnice în vederea restaurării imobilului.
IICCMER este un organism guvernamental care studiază, documentează și susține conștientizarea publică a istoriei comunismului în România, prin proiecte de cercetare, educaționale, editoriale și muzeale. Activitatea IICCMER analizează natura, scopul și efectele totalitarismului din România în perioada 1945-1989, dar și memoria acestui regim în exilul românesc și în perioada postcomunistă.
Olga Dumitrescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
