România se transformă în țara lui Gabor-Vodă

Liderii maghiari nu mai au de mult timp măsura discursului folosit în România, stat care devine din punct de vedere politic un fel „țara lui Papură Vodă“. Tot mai mulți lideri de la Budapesta regăsesc în România poligonul politic perfect pentru a-și exersa politica populistă de „lărgire a națiunii maghiare“, chiar și cu riscul de a deteriora relațiile sale cu vecinii săi. În schimb, politicienii români își fac tot mai mult timp pentru vacanțe la Neptun sau Miami iar diplomația acționează cu avântul anemiei de primăvară într-o zi toridă de vară. Cam acesta ar fi fundalul în care tot mai mulți lideri de la guvernare din Ungaria vin în România și afirmă că susțin orice tip de autonomie bazată pe criterii etnice în teritoriul unei altfel țări. Mesajul nu este de azi de ieri, dar lipsa de reacție fermă a României pe aceste coordonate nu a făcut altceva decât să încurajeze asemenea comportamente deviante politico-diplomatice.
Politicienii români s-au „bruxelles-izat“ prea tare și au „devenit mai catolici decât papa“ în fața unui stat tot mai acuzat de extremism și naționalism excesiv ce contravine spiritului european de sub cupola UE. Chiar și pe acest fond al slăbirii imaginii Ungariei în fața majorității statelor dezvoltate din UE, România insistă să devină platforma ideilor naționalisto-revanșarde promovate de cuplul de la guvernarea Ungariei, mai precis Fidesz și Jobbik – două partide ca activează mai mult sau mai puțin în zona extremismului de dreapta.

Extremism „reparatoriu“

Din această zonă provine și liderul partidului Jobbik, Vona Gabor, care a declarat deschis că nu Ungariei nu îi este teamă de un conflict cu România pentru a apăra interesele cetățenilor săi din țara noastră. El a mai menționat că Ungaria are obligația de a susține în fața Uniunii Europene și de a sprijini obținerea autonomiei, revendicată de maghiarii din Transilvania. „Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relației dintre România și Ungaria, ci starea societății și națiunii maghiare, care îi include și pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarilor din România și reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik își va asuma această reponsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie“, a declarat Vona Gabor. Mai mult, el a cerut expres presei de limbă română prezentă la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (EMI) de la Borzont, județul Harghita, să scrie despre faptul că despre faptul că pentru Jobbik „problema minorităților“  este similară cu „problema Trianonului“. Cu alte cuvinte, autonomia cerută de partidele maghiare din România, dar și de Budapesta, este una ce ține de tragedia Tratatul de la Trianon, document semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria prin care această țară a cedat României regiunea Transilvania și partea de est a Banatului. Mai mult, Vona Gabor a oferit României, într-un exces de amabilitate, șansa de a face front comun împotriva exploatării burghezo-moșierește a Europei Centrale de către Europa Occidentală. Liderul fostei grupări Garda Maghiară, interzisă de instanța de la Budapesta la începutul lunii iulie 2009, a adăugat că, potrivit ultimelor sondajelor de opinie, Jobbik are susținători în rândul populației de sub 35 de ani și a explicat „că fenomenul care este numit de presă extremism nu este altceva decât vocea nouă care va conduce Ungaria viitorului“.

Deranjul Budapestei și neputința diplomației române

Cu precădere, presiunile Ungariei s-au întețit în zona Transilvaniei pe fundalul discutării regionalizării admi­nistrative a României. Partidele maghiare, precum și cele de la Budapesta, insistă ca această regionalizare să se facă pe baza criteriilor etnice, în paralel cu autonomizarea zonei centrale a țării, acolo unde este concentrată minoritatea maghiară din România. Astfel, întreaga vară a devenit o perpetuă „școală de vară“ a unor oficiali care au fluturat într-o forma mai mult sau mai puțin agresivă idei revanșarde. De la guralivul europarlamentar cu evidente probleme psihice, Laszlo Tokes, care a cerut protectorat din partea Ungariei pentru Transilvania, la declarațiile continue ale secretarul de stat în Ministerul de Externe al Ungariei, Nemeth Zsolt, cum că România nu ar fi un stat democratic pentru că nu acordă autonomie și steag secuiesc distinct și acum posibilitatea de intrare în conflict a celor două țări promovată de Vona Gabor, toți au promovat asemenea idei în mijlocul României fără ca politicienii români să reacționeze. Singura instituție trimisă să dea o replică a fost cea a diplomației care s-a arătat, ca de obicei, neputincioasă în a răspunde ferm unor astfel de declarațiile inacceptabile privind România. În schimb, MAE s-a mulțumit să dea voce unor  tânguiri timide și ironii școlărești. Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, George Ciamba, a fost citat recent într-un comunicat al MAE, cum că a observat că „?ê?£coala de Vară de la Băile Tușnad seamănă foarte bine cu o ședință a Guvernului Ungariei“ și a ținut să atragă atenția că aceste declarații depășesc cadrul politico-juridic. Evident, fără a anunța nicio măsură de răspuns în privința escaladării tensiunilor prin astfel de reacții și fără a proceda gradual, conform uzanțelor diplomatice. La scurt timp, mai precis în acest week-end, situația s-a repetat și probabil va continua și în viitor, poate chiar de 20 august pe Ziua Sfântului ?ê?£tefan, devenită din 1950 și Ziua Națională a Ungariei.

Exemplul slovac

România este incapabilă să ia atitudine, așa cum s-a întâmplat în aceleași luni toride de vară ale lui 2009, când președintelui de atunci la Ungariei, Laszlo Solyom, nu i s-a permis intrarea în această țară. Specialiști în ațâțarea revizionismului maghiari de prin vecini, liderii de la Budapesta au dorit să participe la dezvelirea unei statui a Sfântului Ștefan, primul rege al Ungariei și ocrotitorul acestei țări, zi care coincidea cu împlinirii a 41 de ani de la momentul invadării Cehoslovaciei de tancurile rusești și ale statelor semnatare ale pactului de la Varșovia printre care și cele ungurești („Primăvara de la Praga – 1968, n.red.), un moment tragic în istorie pentru Slovacia de astăzi. O evidentă provocare într-o țară cu aproape 10% populație maghiară în care revendicările sunt similare. După câțiva ani de zile în care Ungaria a protestat sub diverse forme, inclusiv cu jalba la UE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg a decis în octombrie 2012 că Slovacia nu a încălcat dreptul Uniunii atunci când i-a refuzat intrarea președintelui Ungariei, László Sólyom, pe teritoriul său, în 21 august 2009, zi cu semnificații istorice. ?ê?£i atunci înainte de declanșarea crizei, cele două diplomații purtaseră o serie de convorbiri de convorbiri în care partea slovacă își avertizaseră omologii maghiari să nu forțeze nota. Evident, Ungariei nu i-a păsat iar liderul ei a fost ținut la graniță.

Politicienii români se fac de râs

Dar liderii de la București nu pot da un răspuns pe măsura revizionismului maghiar promovat chiar în unele colegii unde au fost aleși. Mai mult, liderii politici de la București sunt mai degragă caraghioși. Unii cu declarații desprinse parcă din Caragiale, așa cum este cazul ministrului Apărării, Mircea Dușa, un român din Harghita cu puternice legături cu oamenii de afaceri unguri din zonă. „Declarațiile extremiste ale liderului Jobbik trebuie respinse cu fermitate. Ele nu au nicio legătură cu valorile și principiile europene și sunt lipsite de orice relevanță în Europa secolului XXI. Astfel de mesaje nu pot fi acceptate, dar nici nu pot fi tratate cu seriozitate deoarece nu au nicio legătură cu lumea în care trăim“, a declarat Dușa care nu se hotărăște dacă afirmațiile lui Vona Gabor trebuie respinse sau neluate în seamă. De dată asta, ceva mai rău, este și deputatul PSD (ex-PC), Bogdan Diaconu, cel care în ultima vreme îi calcă apăsat pe urme lui Vadim printr-un discurs naționalisto-comunistoid. Mai mult, el este și un habarnist fără pereche, îi ciuda poziției sale în care nu se permite astfel de inepții. Diaconu a solicitat MAE declararea liderului Jobbik Vona Gabor persona non-grata. Numai că extremistul Jobbik-ului nu este diplomat iar regula se aplică numai diplomaților. În cazul nefericitului Diaconu care nu a învățat nimic de pe vreme când lucra la „Felix“ Voiculescu, un specialist al „externelor“, MAE a reacționat prompt, nu la o zi-două așa cum procedează cu revizionismul maghiar. „Ministerul Afacerilor Externe precizează că declararea în calitate de persona non grata a unui cetățean străin este aplicabilă, conform Convenției ONU de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961 (art. 9), doar persoanelor având statut diplomatic“, răspunde MAE lui Bogdan Diaconu, un penibil parlamentar de stânga cu porniri de extremă dreapta, după un trecut centrist.

Mădălin Necșuțu