La inceputul anilor *80, cand Irakul se razboia cu Iranul, iar Ceausescu vindea produsele industriei noastre de dragul cooperarii romano-irakiene, multi romani plecau la munca in tara lui Saddam. Pentru cateva luni sau cativa ani, barbatii isi lasau familiile acasa si munceau la temperaturi infernale, pentru salarii mai mari decat cele din Romania. Se laudau ca au fost in strainatate. Pentru o vreme, schimbau o tara totalitara pe alta cu un regim la fel de absurd. Multi brasoveni au ajuns in Irak. Specialisti in cele mai diverse meserii, au dat o mana de ajutor la constructia tarii prietene arabe. -Eram cei mai buni meseriasi, pentru ca ei habar n-aveau de nimic. Romanul se pricepea la orice-.
Constantin Adamuta lucra ca electrician la IRE. Cand a aflat ca se cauta mana de lucru pentru Irak s-a inscris si el printre cei opt brasoveni. Vreme de un an si doua luni a trait printre arabi, facandu-si meseria. Nu era membru de partid, asa ca dosarul lui a fost foarte gros. Inainte sa plece, securistul intreprinderii l-a intrebat: -Mai vii inapoi?-. -Am sotie si doi copii, stau acolo cat trebuie, le fac retele electrice, dar eu tot ma intorc-, i-a raspuns Constantin. Mai intai a ajuns in Ramadi. Dupa doua saptamani, a fost trimis la Al-qaim, ca sef de tura la statia electrica aferenta unei fabrici de ciment. Era aproape de granita cu Siria.
Palinca de curmale
Colonia romanilor din Al-qaim numara 3.000 de barbati. Erau si doua femei printre cei veniti la munca: nevasta unui director si gestionara de la chioscul unde se vindeau produse aduse din Romania. Cea mai cautata era carnea de porc. Locuiau in baraci, cate doi in camera, aveau strand, mese de ping-pong si televizoare color. Colonia era imprejmuita cu gard de sarma si pazita de militari irakieni. A invatat sa faca tuica de 50 de grade din curmale. N-aveau voie sa le dea si irakienilor din cauza unui incident neplacut. Romanii au vandut localnicilor niste palinca, acestia s-au imbatat si s-au impuscat intre ei. Tuica fabricata de romani era considerata periculoasa.
Interzis in pantaloni scurti
A ajuns apoi in desert, in Oaha. Omora scorpionii cu slapii. N-aveau apa curenta, aduceau cu cisternele de la Al-qaim. A petrecut Revelionul numai intre barbati. Romanilor li s-a interzis sa vorbeasca cu localnicii, sa nu divulge detalii de interes national. Si, mai ales, n-aveau voie sa se lege de femeile irakiene. -Pentru 5-10 dinari puteai merge intr-un orasel numai cu vaduve de razboi. Putini sunt cei care se incumetau sa ajunga in pat cu araboaicele-, spune Constantin. In oras n-avea voie sa umble in pantaloni scurti, ca femeile sa nu le vada picioarele. In schimb, de la brau in sus putea sta dezbracat. Irakienii i s-au parut prietenosi, saritori si foarte uniti. A invatat in scurt timp limba lor.
Bombardamentul
Odata, statia in care lucra a fost bombardata. O racheta sol-sol iraniana a atins sectia proiectari si a facut-o tandari. N-a fost nimeni ranit. Brasoveanul lucra cate 12 ore pe zi. La temperaturi de peste 50?? C, lucrul trebuia intrerupt la 11.00 dimineata. Salariul era de 120 de dinari, adica 420 de dolari. O pereche de blugi o cumpara cu 11 dinari. Plus salariul romanesc. Se ferea sa viziteze Bagdadul, chiar daca i s-a parut un oras civilizat, fara cersetori. Rachetele iraniene vajaiau pe deasupra capitalei cu zgomot asurzitor.
La cativa metri de Saddam
A pescuit in apele Eufratului. -Se gasea mai ales anghila, un peste pe care ei il considera sfant si nu-l mananca. Un soldat din armata ascari a inceput sa fuga dupa mine cu pusca in mana. Eram transpirat tot de frica. De fapt, voia sa-mi arate cum se pescuieste in Irak. A tras cateva focuri in apa si a omorat doi pesti. Pe urma, ne-am imprietenit-, zambeste brasoveanul. Intr-o excursie in Bagdad, a facut pana la ARO chiar in fata casei lui Saddam. -Nu stiu de unde au rasarit doi soldati cu automatele spre noi. Le-am spus pe limba lor: -Ani sadik zen Romania-, adica sunt prieten bun, roman. N-au inteles de ce tocmai in fata casei lui Saddam am facut pana. Ne-au somat sa schimbam repede roata. Tremuram de frica. Am rezolvat-o in doua minute. In viata mea nu m-am miscat mai repede-, isi aminteste el.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
