
- Scutul legislativ al UE împotriva PFAS are multe breșe.
- Limitele actuale pentru PFAS în alimente și în apă nu garantează protecția sănătății împotriva efectelor acestor substanțe.
- Este puțin probabil ca o restricție la nivelul UE care să acopere toate PFAS să fie introdusă prea curând.
PFAS, cunoscute și sub denumirea de „substanțe chimice eterne”, continuă să se acumuleze în organismul uman și în mediu, în timp ce acțiunile UE nu reușesc să țină pasul, arată un nou raport al Curții de Conturi Europene. Majoritatea PFAS nu sunt înregistrate în temeiul legislației UE privind substanțele chimice, introducerea restricțiilor durează ani de zile, iar asigurarea respectării acestora variază foarte mult. Nici măcar limitele legale pentru PFAS din alimente și din apa potabilă nu garantează întotdeauna că un consum regulat sau pe termen lung este sigur. Dacă UE nu acționează mai rapid și mai ferm, aceste substanțe chimice extrem de persistente vor continua să supraviețuiască normelor menite să le țină sub control.
PFAS sunt utilizate pe scară largă datorită capacității lor de a respinge apa, uleiul și petele, precum și rezistenței lor la temperaturi extreme. Aceste substanțe se regăsesc în mii de produse, de la îmbrăcăminte impermeabilă și ambalaje până la produse cosmetice și mobilier. Rezistența lor are însă un preț: PFAS persistă în sol și se acumulează în organismul uman prin intermediul alimentelor, al apei și al aerului. Studiile asociază expunerea la PFAS cu cancerul, infertilitatea și tulburările hormonale, iar costurile generate suportate de sistemele de sănătate din Europa sunt estimate a fi cuprinse între 52 și 84 de miliarde de euro pe an. Prin urmare, UE s-a angajat să elimine treptat „substanțele chimice eterne”, cu excepția utilizărilor considerate esențiale.
„Aceste substanțe chimice sunt poate «eterne», dar efectele lor nocive asupra oamenilor și a mediului pot fi limitate”, a declarat doamna Joëlle Elvinger, membra Curții responsabilă de acest audit. „UE trebuie să acționeze cu fermitate și fără întârziere, pentru a dezamorsa această bombă cu ceas înainte de a fi prea târziu.”
UE s-a numărat printre primii actori care au impus restricții asupra PFAS, încă din 2006, însă majoritatea acestor substanțe nu sunt înregistrate în cadrul REACH, sistemul UE de reglementare a substanțelor chimice. Cu alte cuvinte, despre siguranța multor PFAS, UE nu știe încă prea multe, iar producătorii nici măcar nu sunt obligați să le testeze. Este cazul PTFE, o substanță utilizată pe scară largă, care se găsește în vasele de gătit cu înveliș antiaderent și în îmbrăcămintea impermeabilă. În practică, principiul UE „fără informații, nu este pe piață” aproape că nu se aplică în cazul PFAS. „Substanțele chimice eterne” pot rămâne pe piață chiar și atunci când nu există suficiente informații cu privire la riscurile pe care le prezintă, avertizează auditorii.
Iar atunci când UE ajunge să reglementeze PFAS, procesul este lent și poate să nu își atingă scopul. Procedurile de restricționare durează în medie aproximativ cinci ani, ceea ce le oferă producătorilor timp să înlocuiască o substanță interzisă cu o substanță chimică similară, care poate fi la fel de dăunătoare. Această practică este cunoscută sub denumirea de „substituire regretabilă”. În opinia auditorilor, acest lucru arată clar că actualul sistem al UE nu este adecvat pentru a gestiona problema PFAS. Controlul este un alt punct slab: sistemul se bazează în mare măsură pe verificările făcute chiar de companii pentru a se asigura că respectă normele, în timp ce unul din trei state membre nu efectuează încă niciun control pentru a asigura respectarea restricțiilor privind PFAS.
Întrucât oamenii sunt expuși la „substanțele chimice eterne” în principal prin alimente și apa potabilă, auditorii au analizat îndeaproape ambele domenii. În ultimii ani, limitele pentru apa potabilă au fost în general respectate, însă ele se bazează pe dovezi științifice care datează din 2017. De atunci, contaminarea solului și a apei cu PFAS a continuat să crească. Auditorii avertizează că, prin urmare, limitele actuale ar putea fi depășite mai frecvent în viitor, ceea ce va spori riscurile pentru sănătatea consumatorilor și costurile de tratare a apei. Acest lucru ar putea explica de ce aproape o treime dintre țările din UE au adoptat deja limite naționale suplimentare pentru apa potabilă.
Constatările privind produsele alimentare sunt și mai îngrijorătoare. Nivelurile maxime stabilite de UE reprezintă un compromis între protejarea sănătății publice și menținerea alimentelor pe piață. Ele sunt concepute astfel încât să reducă nivelul de contaminare atât cât este posibil în mod rezonabil, dar nu garantează neapărat că un consum regulat este sigur pe termen lung. Potrivit calculelor auditorilor, dacă anumite produse alimentare ar conține nivelurile maxime de PFAS permise, chiar și consumul lor în cantități mici ar putea duce la depășirea dozei săptămânale tolerabile. De exemplu, aproximativ 7 grame de hamsii, 39 de grame de somon sălbatic, 181 de grame de ouă sau 237 de grame de carne de vită.
Cel puțin două țări din UE au decis să nu aștepte până când UE va acționa și au introdus deja pentru produsele de consum restricții mai stricte decât cele în vigoare în prezent în UE. De asemenea, în 2021, cinci țări au propus restricționarea tuturor PFAS la nivelul UE, însă amploarea și complexitatea unei astfel de măsuri au frânat demersul. Între timp, la nivelul UE nu a mai fost inițiată nicio nouă restricție privind PFAS, în pofida dovezilor tot mai numeroase cu privire la riscurile pentru sănătate și mediu. Iar până la intrarea în vigoare a unor norme mai cuprinzătoare, majoritatea „substanțelor chimice eterne” pot fi în continuare comercializate și utilizate în UE, în timp ce ele vor continua să se acumuleze în organismul uman și în mediu.
Substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) formează o categorie largă de substanțe chimice sintetice, care se remarcă prin prezența unei legături foarte puternice între carbon și fluor. Din această cauză, ele se degradează extrem de lent, de unde și denumirea de „substanțe chimice eterne”. Mii de tipuri diferite de PFAS sunt, potrivit estimărilor, fabricate și utilizate în prezent.
În UE, ele intră sub incidența Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), menit să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, fără a pierde din vedere competitivitatea și inovarea.
Raportul special nr. 31/2026, intitulat „Abordarea UE privind PFAS („substanțele chimice eterne”) – Progrese lente într-o cursă contra cronometru”, este disponibil pe site-ul Curții, alături de o sinteză de o pagină a principalelor informații și constatări.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info






















