Statut

Începe săptămâna protestelor sindicale:  aproape fiecare zi e ocupată de pichetări, mitinguri și greve. Vremea ține cu sindicatele: sunt zile de toamnă frumoasă când e și păcat să stai în casă, la lucru sau în studiourile TV – mai ales că Realitatea TV anunță cea mai cumplită iarnă din ultimele decenii. Vorba ceea: chiar dacă-i ger, Vîntu să nu bată. Negocierile premierului cu liderii sindicali au eșuat pe două teme: păstrarea raportului de 1 la 12 (și nu 1 la 15 cum prevede noua lege a salarizării) între salariul minim și cel maxim – și mărirea salariului minim de la 640 de lei la 750. Liderii sindicali au dreptate: de ce să mărești salariile mari când te vaiți că n-ai bani să-l mărești pe cel mic? Sondajele dlui Dâncu arată însă că guvernul e pe ducă în încrederea populației (9%) și că 20% dintre români ar prefera să fie guvernați de străini. Dorința e ca și împlinită: întâi fiindcă FMI ne guvernează de la distanță și apoi fiindcă mai străini decât ai noștri e greu să găsești. Parcă-s aduși de pe altă planetă. Cei care deschid seria protestelor sunt polițiștii. Deși dl Blaga i-a anunțat îndurerat că n-au dreptul la grevă – „mă doare că nu cunosc statutul polițistului“ – liderul lor a replicat: „n-am zis că facem grevă, lucrăm mai puțin cu 25%, așa cum suntem plătiți“. Și când li se măreau salariile, cum procedau? Faptul că mulți nu cunosc statutul polițistului e compensat de faptul că unii cunosc statutul infractorului și ajung la închisoare alături de lumea bună din afaceri care trece pe acolo câteva zile pentru a scăpa de orice grijă căci procesele intră în letargie și în statutul basmelor: un voinic face în două-trei zile de arest cât fac alții în ani de închisoare. Președintele s-a simțit umilit însă când ziariștii l-au confruntat cu afirmațiile lui SOV potrivit cărora dl Băsescu i-a cerut ajutorul în 2007, la suspendare: „nu încercați să vă umiliți președintele confruntându-l cu un inculpat“. Întrebarea e dacă nu s-a umilit singur cerând ajutorul inculpatului – care nici nu i l-a dat: dovadă campania pro-suspendare de la Realitatea și de la Antene. Legătura dintre cele două trusturi a ajuns atât de puternică încât după ce invitații comuni fugeau de la unul la altul (noroc că-s aproape), sâmbătă seara au ajuns la performanța de a avea același invitat pe ambele posturi, la aceeași oră – dar în costumații diferite. Câtă ubicuitate! Dar așa scrie în biblia invitatului TV: la început a fost cu Vîntu. Apoi, cu Voiculescu.Tia Serbanescu