Autorul –Solutiei finale–, creditat cu uciderea a sase milioane de evrei

Eichmann a sustinut in proces: -Am fost un simplu executant-

Acum exact 42 de ani, la data de 11 aprilie 1961, a inceput in Israel procesul lui Adolf Eichmann, unul dintre autorii -solutiei finale in problema evreaisca- din perioada celui de-al doilea razboi mondial.

A fost cel mai important proces, dupa cel de la Nurnberg, intentat unuia dintre participantii la uciderea in masa a evreilor, numarul victimelor sale fiind de aproximativ sase milioane de oameni. Dintre acestia, patru milioane fusesera omorati in lagare, iar doua milioane de trupele speciale si de boli.

In plus, procesul, organizat in Israel, urmat dupa capturarea lui Eichmann in Argentina de catre agentii Mossadului si aducerii lui ilegale la Ierusalim, a starnit multe controverse.

Eichmann, care nu fusese recunoscut de americani atunci cand fusese capturat spre sfarsitul razboiului, a devenit o vedeta internationala, procesul fiind transmis in direct de numeroase televiziuni.

Procesul s-a soldat in mod previzibil de altfel, cu condamnarea si executarea lui Adolf Eichmann. Sentinta a fost executata pe 31 mai 1961. A fost prima condamnare cu moartea dusa la indeplinire din istoria Israelului.

Inceputurile -calaului evreilor-

Adolf Eichmann s-a nascut in 1906 in oraselul Solingen din regiunea Rinului, intr-o familie protestanta apartinand clasei de mijloc. In 1913 s-a mutat cu familia in Austria. A urmat studii tehnice fara a le finaliza. Tatal sau i-a oferit o slujba in cadrul micii sale companii de extractie a petrolului. In 1932, s-a inscris in Partidul Nazist Austriac, combinand activitatea comerciala cu cea din SS. Dupa doi ani s-a intors in Germania. Din 1935, a inceput sa lucreze in sectiunea evreiasca.

**Prima mea insarcinare, extrem de plicticoasa de altfel, a fost de a alcarui un index al evreilor fracmasoni sau membrii unor societati secrete. Totusi, trebuie sa marturisesc ca am fost fascinat. Seful meu, generalul Reinhard Heydrich m-a incurajat sa studiez cultura, civilizatia ebraica si chiar limba**, sustinea Eichmann.

Eichmann sustinea ca o posibila rezolvare a problemei evreilor mutarea lor intr-o anumita regiune. In acest scop, a vizitat Palestina in 1937, discutand cu liderii arabi posibilitatea unei emigrari evreiesti in zona. Autoritatile britanice l-au fortat sa plece.

Stat evreiesc in Palestina?

-Am avut sansa de a calatori in Palestina. Eram foarte interesati de emigratia evreiasca si consideram ca o posibila solutie era emigrarea evreilor in Palestina si chiar infiintarea unui stat evreu aici. Din cauza oficialitatilor britanice a trebuit sa plec. Am ramas insa impresionat de ceea ce reusisera sa construiasca colonistii evrei in acele locuri-, povestea Adolf Eichmann.

Adevarata posibilitate de afirmare in cadrul Reichului a venit pentru Eichmann o data ce a fost trimis in Austria sa pregateasca terenul pentru Anchluss. In august 1938, a devenit seful -Oficiului pentru emigrarea evreilor-. In aceasta calitate a organizat emigrarea evreilor austrieci. In numai cateva luni au emigrat peste 150.000 de evrei. A mers in Polonia pentru a identifica zone in care ar fi putut plasa populatia evreiasca. Temporar i-a plasat in ghetouri.

Dupa ocuparea Frantei, Eichmann a intocmit un plan de a imbarca aproximativ un milion de evrei si a-i trimite in Insula Madagascar, plan nerealizabil insa.

Solutia finala

In ianuarie 1942, a fost adoptata -Solutia finala in problema evreiasca-. Evreii care nu mai erau buni de munca urmau sa fie omorati. Eichmann a fost insarcinat sa studieze cum poate fi realizat acest lucru. El avea de ales intre impuscare si gazarea pe care o experimentase la Auschwitz inca din septembrie 1941.

-Evolutia razboiului a insemnat si o cotitura in problema evreiasca.- In 1941, Hitler insusi a ordonat eliminarea dusmanului evreu. Nu stiu care a fost motivatia pentru acest fapt. Paralel cu desfasurarea nefavorabila a razboiului pe Frontul de est, dr. Chaim Weizmann declarase razboi Reichului in numele evreimii. Curand dupa aceea, generalul Heydrich m-a chemat in biroul sau din strada Albert. Mi-a spus ca Himmler ordonase interzicerea emigratiei evreilor fara nici o exceptie.

Formula -Solutiei finale in problema evreiasca- a capatat intelesul de lichidare in ianuarie 1942.

Camerele de gazare de la Aushwitz

Astfel au luat nastere lagarele de exterminare, care au facut in mai putin de trei ani milioane de victime. La Auschwitz, au murit aproximativ 1,1 milioane de oameni, la Chelmno 320.000, la Belzec 600.000, la Sobibor 250.000, la Treblinka 900.000, Majdanek 360.000.

-Nu am avut de-a face direct cu camerele de gazare. Dar am vizitat de mai multe ori Auschwitzul. Era un miros tare neplacut acolo. Nu am privit niciodata intregul proces. Il stiam pe Hoess, comandantul inchisorii, destul de bine. Cred ca si-a facut datoria.

Dupa razboi, -auschwitzer-iii- s-au raspandit precum mustele dupa ploaie. Sute de mii traiesc si astazi si sunt perfect sanatosi-, scria Eichmann fara a-si ascunde cinismul.

Supravietuitorii lagarului de exterminare de la Auschwitz povesteau ca, in vizitele sale, Eichmann suporta cu greu mirosul, avand in permanenta cu el o sticla cu snaps de prune.

Zilnic erau trimisi la Auschwitz 12.000 de evrei. Contractul cu Caile Ferate Germane prevedea cumpararea pentru fiecare persoana a unui bilet de patru pfeningi numai dus. Statia terminus: Auschwitz.

-100 de morti e o tragedie, un milion statistica-

Eichmann si-a declinat ulterior intreaga responsabilitate pentru ceea ce s-a intamplat in lagarele de exterminare, aruncand in totalitate vina pe umerii superiorilor sai. Totusi, acest lucru este greu de crezut in conditiile in care organiza inregistrarea, exproprierea si deportarea evreilor cu un zel iesit din comun. A facut numeroase interventii pentru ca nici un evreu sa nu scape.

In martie 1944, dupa ocuparea Ungariei de catre trupele germane, a calatorit la Budapesta pentru a organiza deportarea evreilor de aici. In opt saptamani a deportat 437.000 de evrei.

In conditiile extrem de dificile de pe front in care soldatii germani nu aveau munitie si provizii, obtinea pe cai ocolite **trenurile mortii**.

Chiar si dupa ce Aliatii au bombardat caile ferate din Ungaria, a trimis pe jos 50.000 de evrei in Austria. In plus, a ignorat ordinele lui Himmler de a inceta deportarea evreilor.

**Stiu ca razboiul e pirdut, dar nu vreau sa-l pierd pe al meu**, sustinea Eichmann. Tot el a fost creditat cu expresia **100 de morti e o catastrofa, un milion e statistica**.

Marturii cutremuratoare

Heidi Fried, una dintre romancele supravietuitoare lagarului mortii, a scris recent o carte numita extrem de sugestiv **Drumul la si de la Auschwitz**. Tabloul realizat de autoare extrem de sugestiv nu necesita nici un comentariu.

**Drumul spre Auschwitz a durat trei zile si trei nopti. Am fost inchisi intr-un vagon fara mancare, fara apa. Doar o odoare ingrozitoare, provenind de la latrina care se revarsase, era raspandita. Noi mai credeam ca mergem la munca, undeva in interiorul Ungariei.

Trenul a oprit intr-o statie care nu-mi spunea nimic – Auschwitz. Ni s-a spus sa coboram. **Schnell, schnell**, a repetat un ofiter SS. **Ce este aici?**, am intrebat un veteran. **Lagarul mortii**, ni s-a raspuns.

**Barbatii la stanga, femeile la dreapta**, ni s-a ordonat. Abia am avut timp sa-mi pup tatal. Coloana de femei s-a indreptat spre gardul de sarma ghimpata unde statea un colonel elegant. Am fost din nou despartite. Mama la dreapta, eu si sora mea la stanga. **Sunt copiii mei, lasati-ne impreuna**, s-a rugat mama. **Tu mergi cu camionul, ele pe jos**, a linistit-o colonelul. De fapt, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, mama mergea spre camera de gazare.

Ajunse in fata unor baraci, a trebuit sa ne dezbracam. Ne-au ras in cap. Au taiat si parul frumos al sorei mele. Noi tot intrebam: cand vine mama? O fata care era de mai multa vreme in lagar ne-a spus: **Sunteti nebune, n-aveti minte?** Ne arata cosul. **Acolo ard parintii vostri, acolo merg fratii vostri la cer**. Dar noi voiam sa-l credem pe neamtul care ne spusese ca mama va veni cu masina si nu ceea ce vedeam cu ochii nostrii: cosurile.

Ca mancare aveam o supa buna pentru porci, paine, apa si un lichid negru care semana a cafea.

Asteptam moartea cand au venit englezii. Nici sa ma bucur nu puteam. In trupul meu – piele si os – zacea o carapace fara gandire. Sunt totusi lucida, ii percep pe soldatii englezi. Mintea mea era goala de orice gand. Imi spuneam: maine ma voi gandi. Maine ii voi cauta pe cei care au ramas. Maine voi jeli si sper ca maine o voi lua de la capat. Nu sunt decat un fetus in pantecele mamei. Maine ma voi naste**.

Compasiune si repulsie

Soldatii americani ajunsi la finalul razboiului in lagarele de concentrare naziste au fost profund socati de ceea ce au gasit, contactul cu supravietuitorii lagarelor de exterminare starnindu-le in egala masura compasiune si repulsie. Un raport al armatei americane din 25 aprilie 1945 descria lagarul de la Buchenwald: **Chiar si acum, sa mergi in micul lagar este un cosmar. La vederea unei uniforme americane, o hoarda de pitici si spiridusi apare ca prin minune, iesind pe usi afara de parca ar fi ghiulele propulsate de tun. Unii merg in carje. Altii schiopateaza pe cioturi de picioare. Unii aluneca usor ca niste aratari orientale. Aproape toti poarta uniforme de detinuti peticite, cu dungi, sau zdrente gri-negre ale hainelor lor civile. Toti poarta pe cap sepci negre. Isi scot sepcile ceremonios la vederea vizitatorilor. Unii plang, altii striga de bucurie.

Chiar la crematoriu, cativa prizonieri stateau in umbra unui pin si priveau cu detasare cum cadavrele erau asezate cu furca in carute. Evident ca erau complet imuni la vederea oricarei imagini ingrozitoare, pana si mirosul le disparuse**.

Capturare spectaculoasa

Eichmann s-a stabilit in Argentina dupa razboi, disparand timp de cativa ani din vizorul autoritatilor nou-infiintatului stat Israel. In 1957, cand Walter Eytan, un oficial de la Ministerul de Externe Israelian a primit un telefon de la Fritz Bauer, procuror in provincia Hess, care i-a spus ca Eichmann locuieste in Argentina.

Primul-ministru israelian Ben Guiron si-a dat acordul pentru inceperea actiunii si o echipa de agenti ai Mossadului au plecat la Buenos Aires.

**Nu stiam ce om era Eichmann. Nu stiam cu ce zel morbid si-a indeplint misiunea de criminal. Nu stiam ca fusese capabil sa ordone omorarea copiilor. Stiam insa ca acest barbat trebuie adus in fata justitiei si pedepsit pentru toate crimele**, scria Isser Harel, seful Mossadului.

O data ajunsi la Buenos Aires, cercetarile s-au dovedit destul de dificile. In cele din urma, a fost localizat, locuia impreuna cu familia sa in strada Garibaldi. Isi luase numele de Ricardo Klement.

Agentii israelieni au supravegheat casa, alcatuind traseul zilnic si orarul lui Eichmann. I-au facut fotografii din toate unghiurile. Era Eichmann, nu incapea nici o indoiala.

Dupa o indelunga asteptare, agentii l-au capturat pe data de 11 mai 1960, seara, la ora 20,00. Eichmann a fost interogat intr-o casa conspirativa. Intrebat care este numele sau, Eichmann a spus Ricardo Klement, apoi Otto Henninger. In cele din urma, intrebat sub ce nume s-a nascut a raspuns fara ezitare Adolf Eichmann. Agentii l-au transportat in Israel folosind o identitate falsa.

15 capete de acuzare

In cadrul procesului, judecatorul a dat citire celor 15 capete de acuzare. Eichmann era acuzat de a fi contribuit, in perioada 1939-1945, la moartea a milioane de evrei aplicand **Solutia finala in problema evreiasca**.

**Imediat dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, acuzatul a fost numit sef al Sectiunii Gestapo din Berlin, care i-a permis sa localizeze, sa deporteze si sa extermine evreii din Germania si din alte tari ale Axei sau ocupate de Axa.

Instructiunile pentru ducerea la indeplinire a planului de exterminare a evreilor din Germania au fost date direct de catre acuzat departamentelor special create in acest scop in Berlin, Viena si Praga**, se arata in acuzare.

Crimele sale cuprindeau – potrivit acuzatorilor – exterminarea a milioane de evrei in lagarele de la Auschwitz, Chelmmo, Belzec, Sobibor, Treblinka si Majdanek**.

Un simplu executant

Adolf Eichmann nu a cautat sa-si ascunda identitatea atunci cand a fost interogat de agentii Mossadului si nici sa respinga acuzatiile care i s-au adus in proces. Argumentul cel mai important al apararii sale a fost unul extrem de simplu: a fost doar un executant al ordinelor primite de la superiorii sai.

**La Nurnberg, subordonatii mei de incredere au depus marturii impotriva mea. Ca si altii. Probabil ca m-au acuzat pe mine pentru a se dezvinovati pe ei.

Concret, eu nu am fost decat o rotita intr-o masinarie care indeplinea cu strictete ordinele Reichului. Nu sunt un criminal, si cu atat mai putin un criminal in masa. Nu sunt **Cezarul evreilor**, asa cum m-a numit un ziar din Paris. Recunosc ca am luat parte la anihilarea evreilor. Pana la urma, eu am fost cel care i-a transportat pe evrei in lagare. Daca nu i-as fi transportat, nu ar fi ajuns la calau.

Am urmat intocmai ordinele. Nu pot fi acuzat pentru intreaga **Solutie finala** in problema evreilor. Ce s-ar fi intamplat daca fiecare ar fi facut cum il taia capul fara sa-si indeplineasca ordinele? Asta se poate intampla in actuala armata germana, insa in nici un caz atunci. Atunci, un ordin era un ordin. Daca as fi sabotat ordinele Fuhrerului nu as fi fost decat un porc ordinar asa cum au fost militarii care au organizat conspiratia din 20 iulie 1944**, scria Eichmann.

Chiar el recunostea ca exterminarea evreilor era una dintre cele mai mari crime din istoria omenirii.

Personalitate controversata

Eichmann nu a fost una dintre figurile centrale ale regimului nazist. O dovada elocventa in acest sens este faptul ca americanii care l-au capturat spre sfarsitul razboiului nu l-au recunoscut, numele sau nefiind foarte vehiculat. Ceea ce l-a facut celebru este procesul sau.

Pentru Eichmann, evreii erau dusmani. Nu avea nimic personal impotriva lor, insa actiona potrivit principiului: dusmanul trebuie distrus. Eichmann nu a omorat o singura persoana cu mainile lui.

Ceea ce face crimele sale atat de inspaimantatoare este faptul ca ele nu sunt izvorate dintr-o motivatie adanca – patologie sau rasism. Eichmann a invatat sa urasca, dar intr-un mod controlat si impersonal. El a vrut sa-si faca pur si simplu cat mai bine treaba, nevazand o diferenta majora intre a construi o statie de benzina sau a organiza un lagar de exterminare.

Adolf Eichmann a fost spanzurat in inchisoarea Ramleh, din Tel Aviv, in data de 31 mai 1961. Inainte de a fi executat, el a spus in germana: **Sper sa ma urmati cu totii**.