Decizia

Legea pensiilor unitare a primit decizia: Curtea Constituțională a respins contestația opoziției și a declarat-o constituțională. Verdictul C.C. a fost mai așteptat ca niciodată și asta pentru că era virusat politic încă din start – ceea ce nu e prea igienic – întrucât dl Ponta amenințase că dacă președintele Băsescu promulgă această lege votată fraudulos, PSD va începe procedura de suspendare a sa. Singura ieșire onorabilă din această amenințare cam teroristă a dlui Ponta era ca onor Curtea să găsească un motiv pentru a retrimite legea în Parlament care ar fi reluat votarea. Așa, dl Ponta scăpa de obligația de a-și pune în practică amenințarea de păpușă-kamikaze, legea scăpa și ea de renumele de hoață de voturi iar Curtea scăpa la rându-i de acuzația că e majoritar pedelistă – deși votul decisiv aparține judecătorului Predescu, originar din PSD. O fi crezut sărmanul că-i face o surpriză dlui Ponta. C.C. a decis însă că legea e constituțională silind astfel clasa politică actuală – care oricum joacă la limită riscând să iasă adesea în ofsaid – să-și recalibreze atacurile. Urmarea a fost că dl Ponta a declarat că „respect decizia Curții dar îi cer lui Băsescu să nu promulge legea“ menținându-și amenințarea cu suspendarea. Adică, eu respect decizia C.C. dar tu, Băsescule, să n-o respecți altfel te suspendăm. În aceeași contradicție s-a plasat și dl Antonescu: și dânsul „respectă decizia Curții“ dar îi cere „lui Băsescu“ să n-o respecte. Ce respectuoși sunt cei doi când amenință! Sună atât de respectuos încât pare un șantaj de gradul zero – îmbinat cu practicarea unui sport extrem: ne putem aștepta ca dnii Ponta și Antonescu să amenințe cu suspendarea la fiecare lege care nu le place. Curios, totuși! Ai fi sperat că dnii Ponta și Antonescu gândesc oleacă mai limpede decât dnii Ponta și Tăriceanu. Se vede însă că au aceiași șefi. Cel care i-a salvat pe dnii Ponta și Antonescu de la ridicolul suspendării a fost dl Băsescu care, după ce a apreciat decizia Curții, a retrimis legea în Parlament din pricina art. 53 care discriminează femeile pensionându-le la 65 de ani (ca și bărbații) „deși muncesc dublu“ – propunând vârsta de 63 de ani. Cavaler! În plus, chiar a găsit un motiv bun. Dl Băsescu a scutit astfel femeile de doi ani de muncă și pe noi toți (dar și pe sine) de balamucul suspendării ce ne-ar fi făcut să trecem drept o țară de bolnavi care se distrează cu suspendarea țării deasupra prăpastiei în care se află. Tia Serbanescu