Putin vrea sa uneasca UE cu CSI

Intr-unul dintre cele mai pitoresti locuri din Crimeea – regiunea Sarici – presedintii Rusiei si Ucrainei, Vladimir Putin si Leonid Kucima, au petrecut cea mai lunga intalnire bilaterala din istoria intrevederilor lor bilaterale. Timp de cinci zile, ei s-au intretinut la resedinta construita, candva, pentru secretarul general al Partidului Comunist al URSS, Leonid Brejnev. S-au construit noi planuri, au fost lansate noi idei. S-a vorbit, de exemplu, despre tranzitul petrolului si curentului electric din Rusia pe teritoriul Ucrianei. Sau despre finalizarea proiectului vizand realizarea in comun a avionului militar AN-70. Iar la final, Putin a propus formarea unui spatiu economic unic, prin inglobarea Uniunii Europene si a fostelor republici sovietice.

Dupa cum scriau, mai in gluma, mai in serios, cele cateva ziare aparute ieri la Moscova, -Putin si Kucima au deschis sezonul estival la Ialta-, a fost, practic, o alta -conferinta de la Ialta, uneori cu cravata, alteori fara-. Oricum, liderul de la Kremlin a sosit in Crimeea la 30 aprilie, unde Kucima il astepta deja de cateva zile. Dar cei care s-au ocupat de organizarea deplasarii sefului statului rus au tinut sa sublinieze in repetate randuri ca nu este vorba de un concendiu. -Presedintele s-a dus la Ialta sa lucreze-, au in incercat sa convinga, fara prea mare succes, functionarii de la Kremlin. Aceeasi placa a fost auzita si la Kiev, unde reprezentantii presedintiei au insistat ca scopul vizitei lui Putin nu este odihna.

Dar ce importanta are, in ultima instanta, caracterul deplasarii! Are din punctul de vedere al rezultatelor celor cinci zile de convorbiri. Greu de crezut ca discutiile, indiferent de temele abordate, s-au rezumat doar la o trecere in revista a respectivelor probleme. Nu este stilul lui Putin sa piarda cinci zile pentru convorbiri inutile. Este evident ca locatarul de la Kremlin a plecat la intrevederea cu Kucima cu un plan bine stabilit si cu obiective clar definite. Iar printre aceastea din urma figureaza, fara nici o indoiala, dorinta Moscovei de a vedea Kievul integrat in spatiul economic eurasiatic. Refuzul categoric al Ucrainei a obligat Rusia sa caute alte mijloace de a-si mentine si consolida influenta asupra vecinului sau slav, sugerand, printre altele, crearea unei alte structuri de colaborare, tot economica, impreuna cu Belarus si Kazahstan. Ideea a fost, in principiu, acceptata la Kiev, numai ca la ultima reuniune, de la sfarsitul lunii aprilie, a grupului mixt de lucru menit sa lamureasca detaliile punerii in aplicare a initiativei prezidentiale, emisarii ucraineni nu s-au mai aratat atat de incantati de idee. Ei au spus ca nu este nici cazul si nici momentul pentru infiintarea unei aliante economice, dupa modelul UE. -Deocamdata, ne putem limita la o zona de comert liber-, au lansat ei. In practica, asta ar insemna introducerea unor tarife unice in primul rand pentru resursele energetice – oferta care nu poate, in nici un caz, fi pe placul Moscovei. Intre timp, Kievul si-a extins contactele cu Occidentul. Spre deosebire de Rusia, exclusa din toate planurile de reconstructie postbelica a Irakului, Ucraina a fost inclusa in carti. In plus, Kievul are deja semnate o serie de protocoale cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) si cu UE, ceea ce, in opinia Kremlinului, contravine intelegerilor convenite in februarie de Cei patru (Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan) de coordonare a actiunilor de aderare la OMC.

Un alt punct nevralgic al relatiilor ruso-ucrianene il constituie viitorul consortiu pentru gaze naturale, al carui proiect a fost aprobat, cu nemarginite sperante, de liderii celor doua tari la sfarsitul anului trecut. Cu timpul insa, entuziasmul s-a redus, la fel ca si ritmul negocierilor trilaterale – cu participarea companiei germane Rurhgas – cu piciorul pe frana fiind Rusia, care a conditionat accelerarea discutiilor de rezolvarea aspectelor financiare legate de costul conducte ucrainene. Moscova se teme ca autoritatile de la Kiev se vor folosi de prilej pentru a revendica stergerea unei parti a datoriei sale catre Rusia. In linii mari, acestea au fost datele problemei. La ce concluzie s-a ajuns? Citind dincolo de declaratiile facute de cei doi sefi de stat la conferinta de presa care a marcat incheierea convorbirilor, analistii au vorbit despre o victorie a lui Putin. -Din prea putinele alternative puse la bataie, Rusia a ales sa continue finantarea proiectului de fabricare a avionului militar AN-70 si sa-si reconsidere pozitia privind includerea Ucrainei in traseele de transport catre Occident a petrolului si a energiei electrice de proveninta rusa-, au apreciat ei. -Dupa gazele naturale, Ucraina va fi tranzitata de petrolul nostru si de electricitatea produsa in Rusia-, a promis Putin. -Vom depune toate eforturile necesare pentru a grabi crearea consortiului, proiect care trebuie sa prinda viata in cel mai scurt timp-, a venit replica lui Kucima.

Toate bune si frumoase, ar spune unii. Dar ce legatura au toate acestea cu ultima propunere a lui Putin, cea referitoare la formarea unui piete comune care sa inglobeze UE si fostele republici sovietice, sugestie care, de altfel, va fi supusa spre analiza liderilor comunitari la viitorul summit Rusia-UE, prevazut a se desfasura cu ocazia festivitatilor dedicate implinirii a 300 de ani de existenta a Sankt Petersburgului, din ultima zi a lunii mai? Este, explica observatorii locali, o noua demonstratie de forta din partea liderului de la Kremlin. Ce sanse de reusita va avea planul lui Putin? Dificil de evaluat. Da, Europa Occidentala are nevoie de gazele si petrolul rusesc, dar aprovizionarea cu acesti combustibili nu trebuie sa presupuna, neaparat, crearea unui astfel de spatiu economic. Unii comentatori au avansat o alta ipoteza, ei descifrand in spusele lui Putin o incercare de a descuraja tentativele unora dintre fostii sateliti sovietici ai Moscovei – vezi Georgia si Ucraina – de apropiere de NATO. Pe acest fundal, merita remarcat ca ieri, la Washington, a inceput o noua runda a dialogului dintre Alianta si Ucraina, discutiile bucurandu-se de participarea secretarului general al NATO, George Robertson, si a secretarului american al apararii, Donald Rumsfeld. Si pentru ca veni vorba, trebuie amintit ca, aflat recent al Kiev, presedintele Georgiei, Eduard Sevardnadze, declara ca s-au acumulat suficiente argumente in favoarea crearii unui sistem de securitate europeana pe seama unificarii sistemelor de securitate ale Marii Negre si Marii Caspice. O structura din care sa faca parte -statele regionale care au intrat deja in NATO sau care-si leaga viitorul de aceasta organizatie-. Cu alte cuvinte, Sevardnadze a avut in vedere ceva care sa evite Rusia.