Vanatorii de capete fac cariera in Romania

In urma cu 10-11 ani, in Romania, doi-trei insi au incercat sa importe o idee de afacere din Occident: vanatoarea de capete. Pe scurt, este vorba despre descoperirea unor superspecialisti care sa fie -furnizati- companiilor straine pentru ocuparea unor inalte posturi de conducere. Insa de-abia in ultimii ani afacerea a inceput sa fie profitabila in adevaratul sens al cuvantului. Asta pentru ca, de-a lungul acestor ani, chiar daca in numar mult mai mic decat in tari ca Ungaria, Cehia sau Polonia, si in tara noastra au investit unele companii straine care aveau nevoie de specialisti autohtoni. In momentul de fata, sunt doar doua-trei firme specializate strict in -vanatoare de capete-, care nu se ocupa decat de recrutari de directori generali. Tariful platit -vanatorilor de capete- de catre firma care cauta oameni pentru astfel de posturi este de cel putin 10.000 de dolari.

Firmele romanesti inca isi mai angajeaza nepotii

In Romania, ideea in sine de a apela la o firma de recrutare a fortei de munca este respinsa. Indiferent de dimensiunea si de rolul pe care il joaca pe scena economica, firmele romanesti continua sa-si angajeze nepotii sau sa se multumeasca cu specialisti de mana a doua sau a treia. Nici pana astazi nu au inteles ca investitia intr-un superspecialist poate aduce profit chiar in scurt timp sau ca poate relansa o firma. Pe de alta parte, majoritatea companiilor autohtone nu isi permit sa plateasca mii de dolari doar pentru a li se gasi un specialist, pe care ar trebui sa-l plateasca cu alte cateva mii de dolari pe luna. Si la urma urmei, ce le-ar trebui lor angajati supercalificati, cand in tara asta oricine este specialist?…

Companiile straine apeleaza de ani buni la -vanatorii de capete-

Avand traditie in Occident, nu este de mirare ca firmele straine apeleaza in mod firesc la aceasta metoda de angajare – head-hunting. Asa se explica profitul obtinut de firmele care se ocupa cu gasirea unor oameni competenti care sa fie plasati pe functii de management superior. De altfel, la inceputul anilor *90, companiile care voiau sa investeasca in Romania si aveau nevoie de personal apelau la firme din Austria sau Germania, pe care le plateau sa -vaneze- specialisti in Romania. Apoi, cand au aparut firmele romanesti, acestea erau ocolite de investitorii straini, care le considerau dubioase din cauza tarifelor… prea mici pe care le practicau (2.000-3.000 de dolari).

-Cel mai mic tarif al nostru este 10.000 de dolari! –

George Butunoiu, unul dintre cei mai vechi operatori pe piata fortei de munca, este, in momentul de fata, -managing partner- la fosta sa firma, pe care a vandut-o recent unei companii austriece, cotata ca fiind printre cele mai bune din Europa. -Suntem doar cateva firme, vreo trei, care ne ocupam doar cu recrutarea si plasarea pentru functii de conducere. Restul companiilor de profil se ocupa mai mult cu plasarea la esaloanele doi si trei din cadrul unor firme. Pentru noi este mai convenabil si pentru ca nu suntem obligati sa supunem oamenii pe care vrem sa-i angajam la tot felul de teste, cum ar fi rezolvarea unor studii de caz, simulari si teste psihologice. Astea le fac cei care intermediaza angajari pentru nivelul doi. Or, tocmai pentru ca nu ne ocupam decat cu recrutarea de personal pentru posturi de directori generali, avem o medie de patru-cinci plasamente pe luna, ceea ce inseamna, oricum, sufiecient, tinand cont de faptul ca tariful nostru este de minim 10.000 de dolari. Chiar si-asa, de-abia am reusit sa ne convingem partenerii austrieci sa ne lase cu acest plafon, pentru ca ei ar fi vrut sa practicam tarifele lor, de minimum 35.000 de dolari. Am reusit sa-i convingem ca este prea mult pentru Romania-, ne spune George Butunoiu.

-Racolarile-

Intrebat despre modul in care reuseste sa gaseasca oamenii potriviti pentru postul potrivit, George Butunoiu ne spune ca nu este prea greu. -Avem o baza de date formata din 45.000 de biografii ale unor oameni care activeaza in diferite domenii. Dintre acestia, nu mizam decat pe maximum 1.000 de oameni, ceilalti putand fi de ajutor pentru anumite informatii. De altfel, reteaua relationala este cea mai importanta. In momentul in care ni se cere sa <vanam> un om care sa fie pregatit pentru un anumit post, atunci punem in functiune intreg angrenajul relational: prieteni, amici, cunostinte, fosti clienti etc.-.

In Romania sunt si oameni care refuza salarii de 15.000 de dolari

Principalele zone din care vin cereri sunt cele financiar-bancare, marketing, vanzari. Salariul minim al unui specialist intermediat de vanatorii de capete este de 1.000 de dolari, dar fiind vorba despre posturi de conducere, salariile sunt de obicei mult mai mari. Ne este prezentat cazul unui -vanat- care a refuzat un salariu de 15.000 de dolari, dar si cazul altuia care a obtinut un salariu de… 40.000 de dolari…