Suta

Acuzat mereu că n-are soluții pentru iețirea din criză, PSD a organizat un Congres Extraordinar (de 5.000 de persoane) la Sala Palatului pentru a demonstra câteva lucruri. Întâi, că are o conducere nouă, aducătoare de pace internă și de unitate, așezată la un prezidiu separat (Năstase, Iliescu, Ponta și Dragnea) care nu numai că nu se teme de nimic dar a și băgat frica în inamic.
Apoi, că are un program de guvernare bogat, cu „o sută de măsuri“ – o sută de măsuri primești? O, Ponta, cât de darnic ești! – și o moțiune de cenzură ucigătoare pentru susținerea căreia sindicatele au fost invitate „să intre în grevă generală“ iar populația a fost chemată să iasă în stradă și să vină la Parlament „ca să-i gonim de-acolo“ dacă „voturile nu ne ajung“. Ce măsuri democratice pentru ieșirea din criză și intrarea în haos total și bătăi de stradă! De fapt, singura soluție anticriză a PSD este dărâmarea guvernului (eventual și a președintelui). Nu se înțelege însă când aplică PSD cele o sută de măsuri după căderea guvernului Boc – din moment ce zice că nu vine la guvernare decât după alegeri anticipate iar acestea sunt greu de realizat. Această ofertă de super-criză a fost lansată cu fastul cuvenit: e remarcabil faptul că PSD, care acuză risipa actualei puteri (pe bună dreptate) și care acum câteva luni era dator vândut, a cheltuit o groază de bani pentru ca principalii săi actori politici să pășească pe covorul roșu spre a-și rosti discursurile revolute. Le-au revenit sponsorii? În lungile și plicticoasele sale „reflecții retrospective“, dl Iliescu a făcut elogiul Chinei lui Deng Xiaoping, a criticat cota unică și restituirea proprietăților dar a recunoscut că „și în 2004 și în 2009 am pierdut alegerile pe mâna noastră“. Nici mâna dlui Ponta nu pare mai norocoasă de vreme ce acesta crede că „Băsescu e mult mai rău decât Ceaușescu“. Când un politician tânăr ajunge să-l regrete pe Ceaușescu considerându-l mult mai bun decât actualul președinte și care-și permite să-l facă „nebun“ (de ce nu i-o fi spus nimeni așa ceva lui Ceașcă la televizor?), e limpede că discernământul său politic este avariat. Pentru ca programul PSD „să nu rămână un eseu“ ci un eșec, dl Năstase l-a propus pe dl Ponta premier. Eseul ar fi fost mult mai credibil dacă ar fi avut zece sau cinci măsuri clare pe care să le rețină toată lumea – în loc de o sută de măsuri incerte. E bine totuși că dl Ponta ca și elogiatul său Ceaușescu ne-a dat o sută în plus.Tia Serbanescu