Banca Mondiala trage un semnal de alarma

Toate tarile din Europa, atat cele membre ale Uniunii Europene, cat si cele din Europa Centrala, de Est si de Sud – viitoare membre UE, trebuie sa-si modifice cat mai urgent intregul sistem de pensii, se arata intr-un raport al Bancii Mondiale dat publicitatii la Bruxelles. Motivul ingrijorarii oficialilor BM il constituie faptul ca populatia europeana se afla intr-un rapid proces de imbatranire, femeile in mod special, iar pensionarea reduce substantial standardul de viata. Reforma sistemului de pensii trebuie facuta tocmai in scopul ca acesta trecere de la o viata activa la una pasiva sa se produca fara socuri sociale.

Politica de pensii – marul dicordiei in UE

Raportul arata ca majorarea cheltuielilor bugetare, schimbarea modelelor si tiparelor societatii contemporane si cerintele financiare ale integrarii economice europene conduc inevitabil la necesitatea unei reforme generale, pe plan european, a sistemului de pensii.

Daca este clar ca reforma este necesara, nu la fel de clar este consensul tarilor europene asupra modelului de reforma care sa se situeaze la inaltimea sarcinii de schimbare radicala a sistemelor de pensii pe continent.

-Reforma sistemului de pensii capteaza mai mult decat orice alt subiect aflat pe agenda reformei economice atentia in tarile din apusul, centrul si rasaritul Europei, dar in nici un alt domeniu al politicii europene progresele nu au fost mai inegale-, arata Robert Holzmann, Director al unitatii de Protectie Sociala a Bancii Mondiale si o autoritate pe plan international in materie de reforma a sistemului de pensii.

In opinia lui Holzmann si a expertului Bancii Mondiale in problema pensiilor, Michal Rutkowski, fost director al biroului de reforma a pensiilor in Polonia, dimensiunea problemelor sistemelor de pensii cu care se confrunta tarile europene in momentul de fata este de asa natura

ncat orice incercare de a realiza mai putin decat o completa modificare a acestor sisteme de pensii pe continent nu va reusi sa stearga diferentele sociale si economice care ameninta asigurarile de batranete a milioane de europeni aflati la o varsta mai inaintata. Presiunile bugetare – nivelul cheltuielilor pensiilor din sistemul public in majoritatea tarilor Europei Occidentale se situeaza mult peste cel al altor tari industrializate cu venit asemanator. Media cheltuielilor cu pensiile ca procent din PIB ale celor 15 tari UE s-a situat la circa 11% in anul 2000.

In 2050, jumatate din europeni – pensionari

In afara presiunilor bugetare, sistemele de pensii din intreaga Europa sunt afectate si de modificarea indicatorilor demografici sociali. In Europa, rata fertilitatii totale a scazut (aproximativ 2,1 copii pentru o femeie), incepand din anii *70, in vest, si din anii *80, in est. Pe de alta parte, este probabil ca speranta de viata sa creasca in urmatorii 50 de ani cu 4,2 ani la femei si 5 ani la barbati. Drept urmare, proiectia raportului de dependenta a populatiei varstnice in cele 15 tari UE reprezinta aproape dublul celui actual, de la 27,7% (in 2000) la 53,4% (in 2050). Proiectiile pentru tarile care urmeaza sa intre UE sunt foarte asemanatoare. Pe baza acestei modificari prevazute a raportului de dependenta a populatiei varstnice si in eventualitatea neintreprinderii reformei, cheltuielile cu pensiile ar urma ca, in linii mari, sa se dubleze.

In Europa, procesul de aderare la UE conduce la o politica sociala diferita – tarile cu mai multe sanse de aderare la UE au adoptat modele de politica sociala mai apropiate de cele ale tarilor membre UE. Pana *n prezent, aceasta a ajutat tarile de la Visegrad in elaborarea unor politici sociale de tranzitie mai bune decat cele ale Rusiei si tarilor CSI. Pericolul este ca promovarea in continuare a politicilor din UE sa duca la cresterea somajului si incetinirea ritmului de crestere economica in anii urmatori.

Daca oficialitatile care elaboreaza politica si cetatenii Europei au de rezolvat problema modului in care pot asigura cel mai bine batranetea unor populatii aflate intr-un proces de imbatranire, se pare ca exista un larg acord asupra faptului ca reforma sistemelor de pensii actuale este deopotriva urgenta si inevitabila, dar ca progresele sunt mult prea lente.