Baroana PSD Maricica Iovita, cea care, sub bagheta sefilor taranisti, a pus mana pe cele mai mari fabrici de paine din judetul Vaslui si le-a adus in stadiul de -umbre palide- in raport cu situatia pe care o aveau inainte de privatizare, a luat, in 2002, decizia de a muta firmele de panificatie in Bucuresti. O ancheta-fulger referitoare la afacerile din Bucuresti ale dnei Iovita a scos la iveala sedii sociale inexistente, oameni care nici nu au auzit de firmele patroanei si datorii care nu au fost reactualizate de un an si jumatate de finantistii bucuresteni.
Omerta la Finantele sectorului 5
Primul popas in ancheta pornita pentru a vedea ce fel de afaceri are Iovita in Bucuresti l-am facut la sectorul 5, la Directia de impozite si taxe locale.
Intreband in stanga si in dreapta, ajungem la biroul directorului. Il intrebam pe acest personaj (desi ne-am prezentat si am spus de unde suntem, acesta nici macar nu a avut bunul-simt sa ne spuna cum il cheama, pana la final) daca ne poate spune ceva de firma Iris SA, mutata in 2002 din judetul Vaslui la sectorul sau. -Da, ceva, ceva stiu despre acest subiect. Stiu ca are datorii mari si ca are depusa o cerere de reesalonare. Stati putin, sa chem pe cineva, sa-mi dea detalii-, spune directorul.
Vine o doamna in varsta, pe care o intreaba daca stie ce e cu Iris. -Da, o stiu pe doamna director general-, spune femeia, destul de multumita de intrebare. Ni se spune ca vom primi datele cu Iris, dar, afland ca suntem jurnalisti, situatia se schimba radical.
-A, daca sunteti de la presa, nu avem ce discuta. Am crezut ca sunteti de la Finante, de la Vaslui. Nu stam de vorba-, ne-o taie scurt personajul, dupa care ne invita sa parasim biroul.
Nimeni nu a fost vazut la sediul Iris
Ne intoarcem in zona Palatului Parlamentului, pe Bulevardul Libertatii. Motivul il reprezinta faptul ca sediul SCMP Iris SA Bucuresti este situat in -Bd. Libertatii nr. 20, bl. 103, sc. A, ap. 17, in urma stramutarii sediului social din municipiul Barlad, judetul Vaslui, la Bucuresti-, asa cum sta scris in proiectul de divizare semnat chiar de Maricica Iovita.
Gasim destul de repede blocul cu pricina. La usa, interfon. Apasam pe cifrele 1 si 7 (17), pentru a vedea cine raspunde la acest apartament. Soneria suna in gol cam un minut, dupa care inchidem. Nu este nimeni la marele sediu al Iris Bucuresti.
Ne uitam dupa vreo firma la intrarea in bloc. Nici o sansa. Incepem sa avem indoieli ca Maricica Iovita are vreo treaba cu sediul social declarat la Registrul Comertului.
Mergem in spatele blocului si ne aruncam privirea la etajul 6. Banuim ca la ultimul etaj, intr-un apartament cu balcon total neingrijit, ar fi situata -firma-. Banuiala se va dovedi reala, dar mai tarziu.
Ne invartim in jurul intrarii, poate reusim sa intram in scara, sa vedem ce este in spatele misterioasei usi cu numarul 17. Agentii de paza de la bancile din jur ne iau la ochi.
Intre timp apare, in mod providential, postasul. El trebuie sa stie ceva de Iris. -Domnule, eu duc la numarul 17 de ani de zile teancuri de citatii pe numele unei firme Muntenia, Muntenita sau cam asa ceva, dar nu am vazut pe nimeni aici. Nu stiu ce este acolo, pentru ca eu las citatiile in cutia postala, iar a doua zi nu mai gasesc nici o hartie. E clar ca le ia cineva. O singura data, intr-o dimineata, am gasit o persoana care lua citatiile. Nu stiu ce este cu acest apartament 17-, spune postasul.
Fabrica de paine Iris are sediul intr-un apartament nelocuit
Il rugam se ne lase sa intram in scara, sa vedem ce este cu acest apartament. -Stati sa sun la apartamentul domnului amiral, e vecin cu numarul 17-, raspunde acesta. Suna la interfon la numarul 16, unde raspunde o voce de femeie. -Doamna Merau, la usa sunt doi domni de la Vaslui care vor sa va intrebe ceva de apartamentul 17, vecin cu dumneavoastra. Deschideti sa vorbiti cu ei?-, intreaba postasul. Dupa ce primim acceptul femeii, patrundem in scara. Luam liftul pana la etajul 6. Cum coboram din lift, vedem -sediul social- al Iris SA Bucuresti, adica apartamentul 17. Nici o firma, nici tipenie de om, nimic.
In fata usii cu numarul 17 este apartamentul doamnei Merau. -Nu am vazut sau nu am auzit de firma asta. Nici nu stiu cine sta aici, pentru ca nu am vazut aproape pe nimeni venind aici. Cu cateva minute inainte sa veniti dumneavoastra a deschis usa si a intrat un barbat. Nu stiu cine este, dar in mod sigur nu am auzit sau nu am vazut vreo doamna Iovita in aceasta scara-, spune femeia.
La avizierul de la parter, in loc de alte date de identificare, se afla un cod fiscal, probabil de la firma dnei Iovita, si 5.257.955 lei, in dreptul apartamentului cu numarul 17.
Muntenita nu exista la sediul declarat
Plecam pe Bulevardul Unirii, in cautarea sediului social al Muntenitei SA Bucuresti. Cea mai mare fabrica de paine a Vasluiului, ajunsa pe hartie intr-un apartament de pe aceasta artera a Capitalei, avea sa ne furnizeze o alta mare surpriza.
Bloc cu bloc, ajungem si la nr. 73, blocul G3, sc II, apt. 33-52, adica adresa sediului social al SC Muntenita SA. Intram in scara, care nu este dotata cu interfon. Are in schimb un portar, care vine in fuga, atunci cand vede ca intram in bloc.
Ii spunem ca am dori sa vorbim cu cineva de la firma Muntenita, de la apartamentul 40. Acesta ramane perplex cand ii pomenim de numele firmei si de cel al patroanei. -Eu sunt de doi ani si jumatate portar aici, dar nu am auzit niciodata de vreo firma Muntenita. Cat despre numele Iovita, stiu ca prin octombrie un domn Iovita a cumparat un apartament la numarul 45, dar nu locuieste acolo, ci l-a inchiriat. La apartamentul 40 este o firma, Fineco SRL si atata tot-, spune portarul.
Pentru a ne convinge, il rugam sa ne lase sa vedem ce este la apartamentul 40. Urcam cu liftul pana la etajul 3. Pe palier, trei usi, din care 41 si 43 sunt pe laterale, iar 40 in mijloc. Nici o firma, nici o miscare. Nimic.
Cum face Iovita afaceri in Bucuresti?
In urma cu un an, Maricica Iovita lua initiativa de a-si muta firmele la Bucuresti. In iunie, la solicitarea Corpului de Control al guvernului, toate serviciile care gestionau bugetul consolidat al statului au intocmit situatia datoriilor cu care au plecat firmele Muntenita si Iris.
Centralizate, datele au scos la iveala datorii uriase: 7,6 miliarde la bugetul de stat, tot cam atata la bugetul de somaj, 13 miliarde la bugetul asigurarilor sociale de stat – in cazul Muntenita, 9,6 miliarde la bugetul de stat, 12,9 miliarde la bugetul asigurarilor sociale – in cazul Iris.
Zeci si zeci de miliarde de lei datorii pentru cele doua firme, numai la aceste bugete, fara sa mai socotim si zecile de miliarde catre bugetul de asigurari de sanatate. Nu mai punem la socoteala nici cele 78 miliarde de lei pe care Raiffeisen le are de recuperat de la Muntenita. Daca mai luam in calcul si declaratia directorului de la sectorul 5, care nu a facut o reactualizare a datoriilor si nici nu a luat masuri de executare silita, avem tabloul complet al afacerilor pe care le face in Bucuresti Maricica Iovita, la adapostul acestor -scapari-, mai mult sau mai putin voite.
In acest ultim caz, trebuie sa spunem ca, in 7 mai, Iris a introdus notificare pentru inscrierea la masa creditorilor societatii Muntenita, dupa ce tot Maricica Iovita a introdus cererea de faliment pentru firma din Vaslui (cumparata -cu sacii de bani- tot de ea!).
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
