In aceasta perioada in care Clujul a devenit capitala filmului, spectatorii romani au ocazia unei intalniri de zile mari cu unul dintre intelectualii de rasa, istoricul Neagu Djuvara, si nu oricum, ci cu ocazia prezentarii documentarului despre viata sa -Din rastimpul unei vieti-, care va fi proiectat azi, de la ora 11.30, in incinta Casei Matei Corvin.
Neagu Djuvara are o carte de vizita impresionanta:
Istoricul s-a nascut in 1916, fiind al doilea copil al lui Marcel Djuvara (inginer) si al Ecaterinei Gradisteanu, descendenta a unei vechi familii boieresti, cel mai cunoscut dintre stramosi fiind marele vistier al lui Matei Basarab si al lui Constantin Serban, Bunea Gradisteanu.
Urmeaza scoala primara la Bucuresti si la Sinaia (1923-1927), liceul la Sinaia (1927-1928), la Nisa (1928-1932) si la Paris (1932-1934).
In 1937 obtine licenta in istorie la Sorbona, urmand ca anul urmator sa obtina licenta in Drept; doi ani mai tarziu isi da doctoratul in Drept la Facultatea de Drept din Paris, cu teza -Le droit roumain en matiere de nationalite-.
Dupa prima licenta, se casatoreste cu o colega de la Sorbona, France Gaillet (fratele bunicii ei, generalul J.B. Estienne, a fost inventatorul carelor de lupta in 1916-1917), cu care are un an mai tarziu un copil, Domnica.
In iunie-noiembrie 1941 participa la campania din Basarabia si Transnistria, fiind ranit in apropiere de Odesa. In 1942-1943 este instructor de recruti la Regimentul 6 Dorobanti de garda -Mihai Viteazul-.
In mai 1943 intra prin concurs la Ministerul de Externe, iar in perioada 1943-1944 va fi atasat de legatie la Ministerul de Externe Bucuresti, la Directia Cifrului si Cabinetului.
In dimineata de 23 august 1944, este trimis curier diplomatic la Stockholm de ministrul Mihai Antonescu, pentru a-l instrui pe ministrul Romaniei in Suedia, Frederic Nanu, sa reia negocierile de pace cu doamna Kollontay, ambasadorul Uniunii Sovietice.
Lovitura de la Palat, de la 23 august, il surprinde pe drum.
Din 1944 pana in 1947, va fi secretar de legatie la Stockholm.
In perioada 1948-1952, isi reia studiile de filozofie la Sorbona, considerand ca sfatul pe care i-l daduse prietenul sau Constantin Noica, de a se multumi cu citirea marilor filozofi ai lumii, nu-i era suficient. La Sorbona il va cunoaste, in 1955, pe reputatul sociolog si filozof Raymond Aron, care-i va fi coordonator al tezei de doctorat de Stat in Litere (filizofie a istoriei), pe care-l va sustine de-abia in mai 1972.
Mai tarziu, in 1988, cand va fi deja la pensie, va obtine diploma de sarbo-croata, la Institutul de limbi si civilizatii orientale (INALCO) din Paris.
Activitatea publicistica
In 1975 apare -Civilisations et lois historiques. Essai d*Etude comparee de civilisations-, Mouton, Paris-Haga (parte din teza de doctorat de Stat).
Cartea, care va primi un premiu de istorie al Academiei Franceze, in 1976, a fost tradusa in romana, cu titlul -Civilizatii si tipare istorice-, in anul 1999.
Dupa ce a parasit Nigerul, in 1984, a activat ca secretar general al Casei Romanesti din Paris (institutie culturala agreata de Sorbona), pana la Revolutia din decembrie 1989.
In acelasi an, la Paris, a aparut -Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautes danubiennes dans la premiere moitie du XIXe siecle-, Publications Orientalistes de France, a carei traducere in limba romana -Intre Orient si Occident-, va vedea lumina tiparului abia in 1995.
Lucrarea este o incercare de a descrie saltul urias facut de societatea romaneasca de dupa epoca turco-fanariota, sub influenta Occidentului si in special a culturii franceze.
Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, Neagu Djuvara se intoarce in tara. In 1990-1991 sustine conferinte si cursuri universitare la Iasi, Cluj si Bucuresti. Intre 1991-1997 va fi profesor-asociat la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie si la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice (cu predare in limba franceza).
In primul an, la cererea studentilor, a conferentiat despre istoria boierimii romane, iar in anii urmatori a predat -Elemente de filozofie a istoriei-, precum si -Etnogeneza natiunilor din Balcani-.
In anul 2002, apare cartea -Amintiri din Pribegie-, la Editura Albatros, in care autorul povesteste doar intamplarile la care a participat intre momentul in care -a ales libertatea- (1948) si intoarcerea in tara (1990).
De-a lungul anilor, Neagu Djuvara a fost distins cu o serie de decoratii: Crucea Serviciului Credincios cu spade (Romania), Ofiter al ordinului Vasa (Suedia), Vendienst-Kreutz (Germania Federala), Officier de l*Ordre National du Niger (Republica Niger), fiind, de asemenea, de trei ori laureat al Academiei Franceze (1976, 1998, 1999), membru de onoare al Institutului de Istorie -A.D. Xenopol- din Iasi si membru de onoare al Institutului de Istorie -Nicolae Iorga- din Bucuresti.
Printre hobby-urile lui Neagu Djuvara se numara echitatia si muzica.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
