Oil Terminal a scapat de faliment

Curtea de Apel Constanta a respins cererea formulata de Directia Regionala Vamala de obligare a companiei constantene la plata a 1.112 miliarde de lei. Asa-zisul debit reprezenta contravaloarea unei cantitati de 1.300.000 tone petrol brut, plus taxele vamale si TVA aferent, creante care trebuiau insa achitate de adevaratul proprietar al titeiului, RAFO Onesti. In aceasta afacere, Oil Terminal a avut doar rolul de intermediar, dar interese de natura mafiota au incercat falimentarea firmei si vanzarea sa pe bucati.

De mai bine de un an, un grup de interese a incercat, la Constanta, falimentarea unei companii foarte puternice, specializata in operatiuni petroliere, si anume Oil Terminal. Compania condusa de directorul general Mihai Lupu a fost tarata prin salile de tribunale pentru o datorie inchipuita, incercandu-se falimentarea sa si, ulterior, vanzarea sa pe bucati. In acest caz, gasca mafiota nu a reusit sa infiltreze pe nimeni in interior, astfel ca, in cele din urma, tentativa de a prelua firma de la malul marii a esuat lamentabil. Instanta de judecata a respins in sedinta publica cererea formulata de Directia Regionala Vamala (ca reprezentant al Ministerului Finantelor), prin care Oil Terminal era obligata la plata a 1.112 miliarde de lei vechi. Asa-zisa datorie reprezenta contravaloarea unei mari cantitati de petrol brut (1.300.000 tone), plus taxe vamale si TVA aferent. Este vorba despre o poveste mai veche, datand din perioada 2002-2003, afacere in cadrul careia, asa cum directorul Mihai Lupu a declarat in repetate randuri, Oil Terminal nu avusese insa decat rolul unui simplu intermediar. Obligarea la plata acestei sume ar fi reprezentat, practic, distrugerea companiei.

RAFO Onesti, adevaratul datornic

In perioada 2002-2003, cele 1.300.000 de tone de petrol brut au fost importate de catre deja celebra firma RAFO Onesti, detinuta la acea vreme de controversatul om de afaceri Corneliu Iacobov. Titeiul a fost stocat in rezervoarele Oil Terminal, unde a fost curatat de reziduuri, dupa care a luat drumul rafinariei din Onesti. La mai bine de un an de la aceasta poveste, aparent fara complicatii, Oil Terminal s-a trezit data in judecata de Ministerul Finantelor (prin DRV Constanta), care ii imputa suma de 825 miliarde de lei, reprezentand contravaloarea cantitatii de titei. Acestei sume i se adaugau alte cateva sute de miliarde reprezentand TVA aferent si taxele vamale. Era aparent o gluma proasta, dar ea avea sa se ingroase, intrucat multe persoane influente se rugau si lucrau intens pentru declinul companiei. Oil Terminal a incercat sa arate ca nu a avut calitatea de proprietar sau importator si initial a castigat unul dintre dosarele de pe fond. Uimitor insa, in vara lui 2005, ignorand probele existente la dosar, Inalta Curte de Justitie si Casatie Bucuresti a admis recursul formulat de MF. Oil Terminal se afla in pragul unei executari silite si, pe 29 septembrie, exista pericolul ca orice executor judecatoresc sa puna sechestru pe bunuri. Cauza pe fond a fost insa trimisa din nou spre rejudecare la instantele constantene.

Raportul de expertiza a lamurit problema

Oil Terminal era tarata intr-o sarada fara sens, pentru un debit pe care nu il datora. Situatia era cu atat mai absurda, cu cat, la un moment dat, firma RAFO Onesti recunoscuse calitatea de proprietar si ca datoria de 1.112 miliarde de lei ii apartinea. Intr-un astfel de moment, dupa ce s-a reusit suspendarea executarii, reprezentantii companiei au cerut intocmirea unui raport de expertiza financiar-contabila. Acesta a fost de natura sa lamureasca intreaga problema si a exonerat societatea de plata vreunui debit. In hotararea emisa de Curtea de Apel se mentioneaza faptul ca societatii Oil Terminal nu i se poate imputa suma ceruta de MF si ca s-a stabilit ca proprietarul titeiului importat in urma cu trei ani este RAFO Onesti.