Apararea adevaratelor interese ale salariatilor, o dilema pentru sindicatele SNTR

Marti, 8 iulie 2003, conducerea Societatii Nationale -Tutunul Romanesc- a inaintat Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti intentia SNTR SA de concediere colectiva, in baza programului de restructurare, intocmit de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Economia Agrara din cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice -Gheorghe Ionescu Sisesti-, program aprobat atat de consiliul de administratie, cat si de AGA SNTR, inca de la data de 23 iunie 2003. Programul de restructurare mai sus mentionat prevede disponibilizarea a 1.100 posturi din toate categoriile, din cele 2.576 existente la nivelul tuturor sucursalelor SNTR.

12 salarii de la SNTR plus 24 de salarii medii de la buget

Surse din cadrul Societatii Nationale -Tutunul Romanesc- ne-au informat ca din acest moment rezolvarea eficienta a problemei in favoarea salariatilor atat a celor care pleaca, cat mai ales a celor care raman consta in capacitatea acestora de a analiza obiectiv conjunctura creata in ultimii ani pe piata tigaretelor. Potrivit legislatiei in vigoare (OUG 22/2003, privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale), persoanele disponibilizate beneficiaza, pe langa indemnizatia de somaj, de un venit de completare (pana la concurenta salariului mediu net pe economie) pe o perioada cuprinsa intre 20 de luni (pentru salariatii cu o vechime de pana la 15 ani) si 24 de luni pentru angajatii cu o vechime in munca de peste 25 de ani. Acestea se adauga celor sase pana la 12 -salarii SNTR- (mai mari decat cele -pe economie-) care urmeaza a fi primite dupa momentul disponibilizarii efective. Spus pe sleau, salariatii disponibilizati urmeaza sa primeasca mai intai cele 6-12 -salarii SNTR-, ulterior urmand sa primeasca cele 20 pana la 24 de venituri de completare. Nu putini sunt cei care apreciaza drept -vremelnica- actuala oferta guvernamentala, apreciind ca -sansa- – riscul pentru salariati – ca aceasta sa fie rectificata este extrem de mare. Astfel incat, apreciaza aceleasi surse, -viitorii disponibilizati ar trebui, spre binele lor, sa reactioneze potrivit principiului <cu cat mai repede, cu atat mai bine*-. Potrivit dispozitiilor noului Cod al muncii, perioada care se poate scurge intre notificare si disponiblizare poate ajunge pana la 60 de zile, urmate de alte 30 de zile perioada de preaviz, 90 de zile trecand extrem de greu, trebuie sa recunoasteti, in contextul instabilitatii legislative ce caracterizeaza mediul economic romanesc.

Peste cele 60 de zile se poate trece lesne in situatia in care sindicatele semneaza un protocol cu conducerea societatii, protejand in acest mod si interesele celor care isi vor continua activitatea la -Tutunul Romanesc-, o parte din membrii sindicatelor nefiind, deocamdata, constienti de acest aspect. In fata evidentei, dilema trebuie sa dispara.

Radacinile unei situatii aproape disperate

Actualele probleme financiare ale SNTR, aflata in prezent in administrare speciala, isi au cauzele in administrarea putin spus dezastruoasa, de dupa 1998, perioada in care s-a luat decizia unor investitii mari pentru retehnologizarea fabricilor de tigarete (-comisioanele- fiind pe masura), prin angajarea unui volum mare de credite. Intarirea pozitiei producatorilor multinationali a dus la scaderea cotei de piata, a volumului de vanzari, in consecinta la utilizarea necorespunzatoare a capacitatilor de productie. Din aceasta cauza, SNTR nu a mai dispus de resursele financiare necesare rambursarii la timp a creditelor si mai ales a platii datoriilor la buget, acestea acumuland, firesc, majorari si penalitati. Timp in care, incet dar sigur, personalul a devenit supradimensionat, iar ritmul de crestere a salariilor l-a depasit substantial pe cel al productivitatii muncii, generand escaladarea pierderilor. Mai mult, neinchiderea la timp a sucursalelor generatoare de mari pierderi si cu un grad de utilizare a capacitatilor de productie extrem de scazut (fabricile de tigarete de la Iasi si Timisoara), precum si mentinerea artificiala a fabricilor de fermentare a tutunului (energoface, desuete si cu tehnologii invechite) au completat un tablou mai mult decat dezastruos. Sa mai adaugam la acestea fiscalitatea, impovaratoare pentru toti, dar discriminatorie pentru SNTR, este deja de prisos, ritmul de crestere a accizelor fiind suportat partial din resursele financiare ale societatii, pentru protejarea intereselor consumatorilor.