– Domnule ministru, tot mai multe voci spun ca nu suntem pregatiti pentru aderarea la UE. Exista un plan de rezerva, daca nu intram la 1 ianuarie 2007?
– Ca proiect politic, integrarea Romaniei si Bulgariei face parte din cea de a V-a extindere – cea mai cuprinzatoare, cu 12 state – din istoria Uniunii Europene.
Romania se afla in etapa cuprinsa intre semnarea Tratatului de aderare si data aderarii propriu-zise, o perioada marcata de: asigurarea indeplinirii integral si la timp a angajamentelor asumate in cadrul negocierilor de aderare, de procesul de promovare a ratificarii Tratatului de aderare prin actiuni pe linie politico-diplomatica, parlamentara, de diplomatie publica si comunicare, precum si de participarea cu statut de observator la activitatile institutiilor europene, la procesul decizional din cadrul UE. Dupa cum se cunoaste, la 17 mai, Comisia Europeana va elabora un Raport de Monitorizare care va evidentia gradul de pregatire pentru aderare a tarii noastre. Comisia, in cazul in care considera ca este necesar, poate propune Consiliului European, in baza prevederilor clauzelor de salvgardare, amanarea aderarii cu un an. Intr-un asemenea scenariu, Consiliul ar fi cel care ar urma sa hotarasca. Este un mecanism de evaluare si decizie bine gandit, articulat pe componentele tehnica si politica. Nu suntem la discretia subiectivismului sau judecatilor inguste.
Teoretic, nu putem nega existenta riscului unei amanari a datei integrarii. Precizez foarte ferm ca pericolul nu vine dinspre Bruxelles, ci din zona unor nedorite esecuri in domeniile sensibile ale pregatirii de aderare, pe care le cunoastem cu totii.
Aderarea la 1 ianuarie 2007 este in mainile noastre. Acesta este si planul de lucru, si planul de rezerva.
– Pana in prezent, doar 9 tari din 25 au ratificat Tratatul de aderare. Cum se va obtine intr-un an votul celorlalte?
– Procesul de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE este, dupa cum am aratat, element marcant al etapei actuale de integrare. De la inceput, vreau sa declar fara echivoc faptul ca dialogul sustinut pe care il intretinem in toate capitalele comunitare evidentiaza ca nici unul dintre parlamentele nationale nu se manifesta ostil aderarii tarii noastre si a Bulgariei la UE. Conform celor mai elementare principii democratice, o asemenea situatie ar fi facut, practic, imposibila semnarea de catre toate statele membre a Tratatului nostru de aderare, la 25 aprilie anul trecut.
In acelasi timp, doresc sa fac cunoscut faptul ca toate statele membre au initiat procedurile de ratificare, guvernele si parlamentele fiind deopotriva angrenate in acest proces laborios. Timpul ramas pana la aderare este suficient pentru parcurgerea etapelor constitutionale cerute, in fiecare stat membru, de procesul de ratificare. Faptul ca sunt 9, sau ca ar fi mai multe sau mai putine state care au incheiat procedurile de ratificare nu are relevanta in sine. Lista statelor care ne-au acordat deja gir parlamentar este, pentru noi, fara indoiala, un important simbol de incredere si viziune europeana, care ne onoreaza si ne obliga.
Ne asteptam ca Raportul Comisiei Europene din 17 mai sa aduca argumente credibile dezbaterilor din toate capitalele, de o maniera care sa conduca la finalizarea, in termen, a procedurilor de ratificare.
– Intarzierea adoptarii bugetului UE poate afecta aderarea Romaniei?
– Problema nu se pune deocamdata in termeni gravi. Se stia inca din vara lui 2005 opozitia pe care Parlamentul European o are la o diminuare a bugetului si la o reconfigurare negativa a pachetului financiar pentru 2007-2013. Fata de decembrie 2005, rezolutia Parlamentului European nu este neasteptata. Consiliul European din decembrie a adoptat un buget care insemna 1,045% din venitul national brut comunitar, in valoare reala 862,4 miliarde de euro, inferior variantei sustinute de Parlamentul European, care insemna 1,18% din venitul national brut comunitar, adica 974,8 miliarde euro, diferenta la acest ordin de marime este semnificativa. Asadar, opozitia Parlamentului European era scontata.
– Ce urmeaza?
– Luni, 23 ianuarie, presedintele Comisiei Europene, presedintele Parlamentului si presedintele Consiliului European se intalnesc pentru a incepe o negociere tehnica. Speram sa se ajunga la un acord interinstitutional si, odata acest acord schitat, el da cale libera implementarii pachetului financiar. Sansele pentru obtinerea acestui acord sunt destul de mari. Pe holurile institutiilor europene nu exista voci sceptice sau pesimiste. Lumea, pe buna dreptate, crede ca se va ajunge la un compromis.
– Avand in vedere concentrarea asupra aderarii la UE, care va fi evolutia in 2006 a relatiilor privilegiate pe care Romania le are cu SUA?
– Relatia cu SUA reprezinta un reper al politicii externe, o relatie matura, careia i s-a oferit in anul trecut concretete strategica reala.
In 2006, se intentioneaza realizarea unor noi vizite in SUA, la nivel de presedinte, prim-ministru, ministru al afacerilor externe, precum si al altor membri ai executivului, vizite la nivel parlamentar, precum si organizarea altor actiuni care sa sustina vizibilitatea Romaniei in Statele Unite. 2006 va genera un plus de consistenta si vizibilitate pentru Romania in randul factorilor politici si al formatorilor de opinie influenti de la Washington, in scopul consacrarii tarii noastre ca aliat de incredere, partener consecvent, participant si beneficiar in promovarea unei viziuni comune si a unor solutii realiste in fata provocarilor strategice actuale.
Revenind in spatiul european, trebuie remarcat ca Ucraina nu isi ascunde dorinta de a deveni lider politic al unei regiuni intinse pe trei mari – Caspica, Neagra si Baltica – si considera ca punctul ei de vedere trebuie sa devina pivot in rezolvarea tuturor problemelor de aici, inclusiv diferendul transnistrean sau canalul Bistroe.
– Considerati ca exista un fel de competitie intre Ucraina si Romania, avand in vedere ambitiile similare ale Bucurestiului?
– Nu pot sa nu remarc faptul ca din formularea intrebarii dumneavoastra transpare referirea la Forumul Comunitatii pentru o Optiune Democratica, al carui obiectiv general declarat l-a constituit reunirea sub o umbrela unica a initiativelor tarilor din spatiile marilor Negre, Caspice si Baltice.
Ideea de fond care a stat la baza initiativei Comunitatii pentru o Optiune Democratica, promovarea principiilor democratiei, libertatii si prosperitatii in regiunea extinsa dintre marile Baltica, Neagra si Caspica, este salutara, cu atat mai mult cu cat Romania a actionat deja in acest sens, de exemplu, prin asigurarea coordonarii Misiunii Comunitatii Democratiilor pentru asistenta democratica in Georgia, in februarie 2005.
Romania impartaseste ideea crearii unui spatiu de cooperare pentru promovarea securitatii si a democratiei in zona Marii Negre.
Tocmai de aceea, intre initiativa mentionata a Ucrainei si cea a Romaniei, privind organizarea, in cursul acestui an, a Forumului Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, trebuie stabilita o relatie de complementaritate.
Ar fi eronata manifestarea oricarei urme de orgoliu fata de initiative, precum cea in cauza, atata timp cat viziunea asupra regiunii Marii Negre, atat a Bucurestiului, cat si a noii conduceri de la Kiev, porneste de la abordari similare, care converg spre transformarea regiunii intr-un spatiu al prosperitatii, stabilitatii si securitatii.
Totusi, doresc sa remarc absenta Federatiei Ruse la nivel corespunzator, la evenimentul organizat pe 2 decembrie la Kiev. Absenta Federatiei Ruse, a unuia dintre actorii foarte importanti din regiune, nu poate genera succesul scontat. Noi credem ca ceea ce dorim sa dezvoltam in aceasta regiune mai larga – a Marii Negre – trebuie facut impreuna cu Federatia Rusa.
– Pe fondul conflictului gazelor naturale dintre Ucraina si Rusia, conducerea de la Kiev face planuri de diversificare a surselor de aprovizionare, una dintre acestea fiind inclusiv exploatarea zacamintelor de gaze de pe falia continentala din jurul Insulei Serpilor, in conditiile in care Kievul si Bucurestiul nu au rezolvat chestiunea frontierelor maritime. Cum comentati acest lucru?
– In primul rand, trebuie facuta o precizare legata de terminologia juridica: nu este exacta afirmatia conform careia -Kievul si Bucurestiul nu au rezolvat chestiunea frontierelor maritime-. In realitate, problematica frontierei maritime dintre Romania si Ucraina a fost deja reglementata, fiind inca in disputa delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive ale celor doua tari in Marea Neagra, spatii care nu reprezinta teritoriu de stat si unde se exercita anumite drepturi suverane si jurisdictie.
In ceea ce priveste exploatarea resurselor de gaze care s-ar afla in zona Insulei Serpilor, prin Acordul incheiat prin schimb de scrisori ale ministrilor afacerilor externe ai Romaniei si Ucrainei, conex Tratatului politic de baza intre cele doua tari din 1997, s-a convenit ca ambele parti sa se abtina de la exploatarea resurselor minerale din zona aflata in disputa, pana la rezolvarea delimitarii spatiilor maritime.
In plus, problematica delimitarii a fost supusa solutionarii de catre o instanta jurisdictionala – Curtea Internationala de Justitie, iar Ucraina are obligatia, conform normelor dreptului international, de a se abtine de la actiuni care ar conduce la agravarea acestei dispute.
Ucraina nu ar putea, asadar, proceda la exploatarea resurselor din zona supusa delimitarii pana la finalizarea procedurilor in fata CIJ (care vor dura, cel mai probabil, pana in 2007-2008) sau, eventual, pana la reglementarea acestei probleme pe cale bilaterala.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
