Notificarea si autorizarea ajutoarelor de stat

Controlul exercitat de Comisia Europeana asupra ajutoarelor de stat acordate de statele membre se bazeaza pe un sistem de autorizare ex-ante. Potrivit acestui sistem, Statele Membre trebuie sa informeze Comisia Europeana cu privire la orice plan de acordare sau modificare a ajutorului de stat, fiind interzisa acordarea respectivelor ajutoare inainte de emiterea unei decizii de autorizare. In plus, Comisia Europeana are competenta de a determina daca masurile de ajutor notificate constituie sau nu ajutor de stat si, in cazul unui raspuns afirmativ, daca respecta conditiile pentru a fi considerate compatibile cu piata comuna. Trebuie subliniat ca statele membre nu pot acorda nici un ajutor de stat daca nu a fost autorizat de catre Comisia Europeana. Orice ajutor acordat fara autorizarea Comisiei este calificat drept -ajutor ilegal- si trebuie recuperat de la beneficiar, chiar daca recuperarea poate avea efecte dezastruoase asupra activitatii economice a respectivului beneficiar.

Prin urmare, inainte de a acorda un ajutor de stat, statele membre au obligatia de a obtine autorizarea, ceea ce presupune parcurgerea unei proceduri de notificare. In ceea ce priveste procedura de notificare propriu-zisa, trebuie subliniat faptul ca, in 1998, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un regulament care i-a permis Comisiei Europene sa adopte asa-numitele -regulamente pentru exceptarile in bloc-. In materia ajutorului de stat, -exceptarile in bloc- sau -exceptarile pe categorii- se refera la acele categorii de ajutoare de stat care, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii, sunt prezumate a fi compatibile cu piata comuna si care pot fi acordate de statele membre fara a mai fi necesara obtinerea deciziei de autorizare din partea Comisiei Europene. Potrivit reglementarilor in vigoare, exista patru categorii de ajutoare -exceptate in bloc-. Prima categorie include asa-numitele -ajutoare de minimis-, celelalte fiind reprezentate de: ajutoarele de stat pentru ocuparea fortei de munca, ajutoarele de stat pentru instruirea fortei de munca si ajutoarele de stat acordate IMM-urilor. Ultima categorie acopera si ajutoarele de stat acordate pentru activitati de cercetare-dezvoltare, atunci cand beneficiarul unui asemenea ajutor face parte din categoria IMM-urilor.

In functie de procedura aplicabila, trebuie facuta distinctie intre ajutoare de stat care nu trebuie notificate Comisiei Europene si ajutoare de stat care trebuie notificate. Astfel, in cazul ajutoarelor individuale sau schemelor de ajutor care satisfac conditiile prevazute pentru a fi incadrate intr-una dintre categoriile -exceptate in bloc-, nu este necesara obtinerea unei autorizari din partea Comsiei Europene. Cu toate acestea, statul membru are obligatia sa trimita Comisiei o descriere sumara a respectivului ajutor, in termen de 20 de zile de la implementarea masurii. Cat priveste ajutoarele de stat ce trebuie notificate in vederea accelerarii evaluarii, Comisia Europeana a elaborat formulare de notificare standard pentru aproape toate tipurile de ajutoare. Comisia Europeana are la dispozitie doua luni in care sa examineze ajutorul de stat notificat, insa acesta poate fi prelungit. Examinarea notificarii se incheie, in mod normal, fie printr-o -decizie de neobiectiune-, fie printr-o -decizie de initiere a procedurilor de investigatie-. In primul dintre cazuri, statul membru poate acorda ajutorul de stat notificat. In cel de-al doilea caz, perioada de evaluare se prelungeste din cauza existentei unor dubii cu privire la compatibilitatea ajutorului de stat notificat cu piata comuna, Comisia Europeana deschizand ceea ce se numeste o -investigatie formala-. Termenul-limita orientativ pentru o asemenea investigatie este de 18 luni.