Anelide

O data cu trezirea sperantelor intr-o Uniune PNL – PD realizata de ultimul sondaj CURS, sondaj care i-a cazut atat de rau la stomac dlui Agathon incat l-a considerat -o salata bulgareasca-, cele doua partide au purces nu numai la prelungirea termenului de negociere dar si la negocierea prin competitie. In loc sa asistam la o -armonizare- a punctelor de vedere – daca tot lucreaza la un program comun de guvernare – asistam la o licitatie pentru candidaturi. Anuntase dl Basescu ca dl Stolojan e cel mai bun candidat la presedintie si ca dansul ramane candidat la Primaria Capitalei? A anuntat si PNL imediat ca are doi candidati proprii la primarie, Orban si Catarama, care-si vor disputa investitura. A anuntat apoi PNL ca, potrivit sondajului, dl Stolojan e cel mai redutabil candidat al aliantei, capabil sa piarda intr-o confruntare directa cu dl Nastase la doar patru procente diferenta? A sarit si PD sa avertizeze ca s-ar putea ca dl Basescu sa candideze la presedintie. Negocieri dure, cu pistoalele pe masa, care nu prevestesc nimic bun si risca sa inflameze orgoliile inainte de a preveni temerile. De altfel, in PNL exista un grup – Tariceanu, Patriciu, Catarama – care considera ca liberalii ar iesi in pierdere asociindu-se cu un partener mai sarac cu opt procente decat ei. Daca vor partide mai bogate insa, cei trei luptatori pentru independenta n-au de ales decat intre PSD si PRM. Alte partide mai instarite nu sunt. Pe de alta parte insa, dnii Patriciu, Tariceanu si Catarama au mai jucat cel putin o data cartea independentei si s-au fript, intorcandu-se spasiti la casa parinteasca. Locul doi in ierarhie (cu 18% fata de 43% ale PSD) nu asigura insa independenta liberalilor chiar daca, sa zicem, ei ar atinge in campanie 25%. Ei, si? Ce fac cu 25% in ziua de azi? Ori intra in dormitorul PSD, ori raman in opozitie inca patru ani. Aceleasi probleme le are si PD – dar mult mai acut: democratii nu pot trece, nici in visele cele mai frumoase, de 15%, in conditiile in care joaca pe un teren ocupat si amenajat de PSD – unde acesta si-a intins deja toate corturile. Pentru PD independenta ramane un risc de genul Ceceniei: PSD il va fura sau il va cumpara bucata cu bucata iar rezistenta in opozitie inca 4 ani i-ar fi fatala – mai ales ca pe capul dlui Basescu s-au pus deja cateva sute de mii de dolari o data cu dosarul -Flota-. Cat despre obiectia dlui Agathon ca PNL si PD ar forma o alianta destructiva fiindca -se unesc numai pentru a darama PSD-, nu merita luata in seama. SUA nu s-au aliat cu noi pentru a-l darama pe Saddam? De altfel, chiar si in eventualitatea de a nu putea -darama- PSD, uniunea dar mai ales fuziunea celor doua partide tot este necesara pentru a avea o opozitie puternica. Altfel ramanem ca acum: stam si ne uitam cum face si desface PSD tot ce vrea. Recenta lansare a cartierului Henri Coanda prin ANL pentru locuinte cu credit ipotecar parea initial o oferta pentru clasa de mijloc – si nu pentru nomenclatura. Aceasta trecuse deja de cate trei-patru vile somptuoase, de cate un garaj cu masini si ajunsese la iahturi si elicoptere. Ei, bine, s-a dovedit ca nu e asa. Oferta ANL a revenit tot anelidelor puterii. Va sa zica, in nomenclatura nu se intra fara PSD, la saraci n-ai loc de PSD-isti – dar nici in clasa de mijloc nu se poate fara PSD? Se vede ca partidul si guvernul nu fac nimic in tara asta daca nu e pentru ele si daca nu le iese ceva din afacere. Mesajul e clar: cine nu e cu noi nu exista.